Cum sa raspunda la violenta
Raspunsuri - Pagina 3
Bic spune:
Eu sint din gasca "Fara violenta." Ca si in cazul relatiilor interpersonale cu adultii, eu cred ca cea mai satisfacatoare atitudine este consecventa (nu reusesc intotdeauna dar spre asta tind.) Verticalitatea cred ca este unul dintre principiile cele mai sanatoase de viata. Si prin verticalitate inteleg sa raspunzi unor situatii conform principiilor tale si nu dupa cum bate vintul. Sigur, asta este un deziderat, dar e bine sa tindem catre el.
Sa-i spui copilului sa loveasca inapoi mi se pare o dovada de lipsa de consecventa, daca acasa ii spuneam ca nu e ok sa loveasca. In plus, noi parintii, mai ales parintii educati care au acces la computer si participa la acest forum, avem o responsabilitate enorma fata de cum va arata societatea in viitorul foarte apropiat. Citesc tot timpul pe forum despre persoane indignate fata de multe acte injuste care se petrec in societatea romaneasca. Oare asta este societatea pe care vrem sa o perpetuam? Cum rupem pisica? Cum impiedicam aceste acte de injustitie, mitocanie si lipsa de respect fata de celalat sa se perpetueze? Oare chiar nimeni nu face legatura intre cresterea copiilor si atitudinea societatii peste 10-20 de ani?
Copilul care este incurajat sa loveasca astazi, este adultul fara scrupule de mai tirziu. Asta vrem sa vedem? Ne satisface sa vedem ca propriul copil "se descurca" in jungla? Vrem sa traim in jungla?
Sigur ca eforturile singulare ale unor parinti nu ajung. Ar trebui sa educatorii sa intervina in mod propice (cum nu prea citesc ca se intimpla in Romania) si autoritatile sa.. in fine... sa aiba autoritate. In Romania, din pacate, inca functioneaza legea junglei pentru ca stim in mod involuntar ca nu ne putem baza pe interventia corecta si prompta a autoritatii si atunci de frica ne facem singuri dreptate. Dar nu asta este calea. Sta in puterea noastra, a fiecaruia sa schimbam lucrurile. Nu le putem face pe toate. Doar partea noastra. Copiii sint biletul nostru garantat spre o societate civilizata. Iar noi, parintii, avem responsabilitate covirsitoare de a decide cum folosim acest bilet.
(P.S. Si daca sa fi trait in continuare in Romania sa fi aplicat aceleasi principiu cu copilul meu, pentru ca asa am fost si eu la rindul meu crescuta de parintii mei. In Romania.)
Gargoyle, dupa aceasta pledoarie sa raspund un pic mai la tema. In cazul tau, in exemplul cu "du-te la colt" se simte lipsa unui raspuns adecvat din partea celuilalt parinte. Eu cred foarte mult in sadirea sentimentului de empatie. Poti tu sa-l intrebi pe celalalt copil daca i se pare ca ceea ce a spus o face fericita pe fetita ta. Analizati ce crede un copil ca simte celalat cind ii spune astfel de vorbe. La fel si cu lovitul. SI da, replica "nu e frumos." e complet inutila. Un copil nu are stereotipii la care sa raporteze frumosul-uritul, bine-rau. La virsta aceasta trebuie sa li se repete in mod consecvent si prin exemplu ce nu e bine. La virsta asta poti sa-i alegi prietenii si ai puterea sa intrerupi interactiune fetitei tale cu cealalta fetita. 
Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii
www.askdrsears.com/html/2/T020100.asp" target="_blank"> Alaptati,
www.lalecheleague.org/bfinfo.html" target="_blank"> alaptati,
alaptati!
Cum se poarta un bebelus in wrap si discutia de pe DC
blackpanterro spune:
Bic, foarte de acord cu tine!
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"If God is willing to destroy evil but not able to do so, then he is not omnipotent/all-powerful.
If he is able to destroy evil but not willing to do so, then he is malevolent.
If he is both able and willing, then whence cometh evil?
If he is neither able nor willing, then why call him God?" - Epicurious
mayaione spune:
A mea cand era mai micuta era cel mai pasnic copilas, prima bataie a lasat-o blocata, la urmatoarele a inceput sa reactioneze. Am preferat s-o las sa iasa singura din situatie si metoda ei era sa dea si ea. Discutia de dupa s-a axat mai mult pe motivul inceperii conflictului, ce anume a facut ea de copilul respectiv a dat in ea etc. Eu zic ca in cazul Anei chiar a functionat. E f atenta sa nu mai declanseze conflicte si daca mai ajung la certuri pe jucarii sau altele o rezolva cu un "imi pare rau, ia-o tu" sau "scuza-ma, nu am vrut". Bine mai avem un baietel, acum se joaca f frumos si-i vine brusc, fara absolut niciun motiv, sa-i aplice un picior in piept, cap etc, de ne ia pe toti prin surprindere. Dar am observat ca Ana nu-i mai raspunde, nu da in el, pur si simplu il ignora, vine la noi si se joaca cu noi. Iar cel mic plange si se tavaleste pe jos ca nu se mai joaca cu el, dar ea nu cedeaza, il ignora complet pana la plecare, nici macar nu se mai uita la el. Asa facem noi cu ea, cand greseste sau face ceva cu rea intentie, o ignoram, poate sa se dea cu capul de pereti, o ignoram amandoi pana isi cere scuze si promite sa fie mai atenta data viitoare. In concluzie, sfatul meu e sa discuti f mult despre cum sa iasa din situatiile conflictuale.
Vreau sa mai spun ceva: este extrem de greu sa educi un copilas, fiecare este un caz aparte si parintii il cunosc cel mai bine, ei sunt cei mai in masura sa decida ce e mai bine. Eu zic sa ne limitam doar la sfaturi pe baza experientelor si copiilor nostri si nu sa comparam metodele de educare.
AB spune:
No eu mi-am invatat copii sa nu dea.
Am doi si primele efecte ale ideilor de bruscat ca violenta nu a fost cazul s-au manfistestat in familie. Adica un bb ia o jucarie si unul gelos si mai mare il impinge la o parte cu toata setea.
Si tot in familie le-am reglat. Si aplicat in rest. Daca cineva da, ii prind mainile sau picioarele si urla. Aici copii sub 11 ani nu sunt lasati fara supraveghere. Deci cineva o auzi.
Si da ii voi trimite la arte martiale pe la 8-9 anisori. Ca sa-nvete sa blocheze.
Agresori se vor gasi. Si violentii cauta victime. Nu trebuie sa permiti oricui orice, dar apararea nu presupune atac ci imobilizare pana vine cineva sa regleze problema. Solutia nu este ca-n fata violentei sa devii si tu agresor!!
adelamaria spune:
Fetita mea e inca micuta, iar in parc pur si simplu sunt langa ea mereu, o feresc eu de eventuale conflicte care pot degenera; deja stiu copilasii care vin in parc, fiecare cu comportamentul lui, si incerc pe cat posibil sa previn. Am noroc ca inca merge cu distragerea atentiei, asta e adevarul 
Insa mi-e clar ca nu voi lasa niciodata un alt copil sa dea in fata mea! Asta in cazul in care sunt de fata...
Pentru cand nu voi fi de fata....ufff...o sa merg pe principiul NU violenta! Ma doare sufletul si am inima stransa cand zic asta, pentru ca si eu cunosc realitatea din Romania...Insa nu stiu, nu pot si nu vreau s-o invat altceva 
Am citit o data o chestie foarte interesanta: daca inveti copilul sa "dea inapoi", practic il inveti ca e ok sa reactioneze astfel atunci cand se simte suparat, frustrat, nervos, cand nu stie sa reactioneze altfel...Si cam cat crezi ca va dura pana cand va aplica aceeasi politica si in alte cazuri? Cat va dura pana cand va trage concluzia ca e ok sa loveasca atunci cand pur si simplu se simte frustrat, cand nu-i convine ceva? Copilul nu va face diferenta intre cele doua situatii, pentru el tot frustrare e. Si uite-asa incep parintii si rudele sa se mire ca dintr-un copil bland, pasnic, se trezesc cu unul care loveste atunci cand nu-i convin diverse. Si surse de suparare exista la varsta asta, slava Domnului, o multime!
Si se intreaba cu totii de ce copilul da in mami sau in tati...sau in surioara/fratior! De ce tranteste, sparge, rupe, strica? Sau de ce ajunge, Doamne fereste, sa-si faca rau singur!?!..
Sigur, ce spun eu acum e doar teorie...Nu stiu cum voi reactiona cand/daca fata mea va veni lovita acasa...Voi incerca sa vorbesc cu parintii celuilalt copil, poate. Cu educatoarea/invatatoarea - sigur. Voi incerca sa-mi invat fata sa evite situatiile conflictuale. Dar, din nou, asta e doar teorie, recunosc 
Gargoyle spune:
Eu ma gandeam ca-i gata subiectul :). Am concluzionat ca voi insista pe nonviolenta, asa ca pana la urma tot m-am limpezit la cap.
O voi lasa in continuare sa se joace cu prietena ei, pentru ca este o fetita chiar ok si este singura partenera de joaca... in rest, toate prietenele mele ori n-au facut inca copii, ori au bebe mic. Si sa interactioneze doar cu copiii din parc...
Nu are rost si nici nu vreau sa nu le las impreuna, la gradinita va afla oricum o multime de lucruri noi si nu toate placute. Si tot singura va trebui sa se descurce (educatoarele nu au ochi la ceafa).
Cred ca invata de la noi ceva, dar modul de a reactiona depinde de personalitatea lor. Am vazut din postarile voastre cat de diferiti sunt... si nu cred ca un copil de 2 ani care a lovit sau impins a facut-o neaparat pentru ca asa a invatat acasa. Ei experimenteaza, iar noi le spunem ce-i bine si ce-i gresit.
Voi vedea. Sunt sigura ca toate astea se rezolva pe masura ce creste. Cu baietii e mai greu.
Mami de pisicuta 
(28.06.2006)