Nu mai asculta! Ce fac??
Raspunsuri - Pagina 2
Tia spune:
e vremea lui "nu", sa vezi mai incolo. Alexandru are 3 ani si 8 luni si la absolut tot ce spun, el incepe invariabil cu "nu...." :(
asadar, nu e nimic neobisnuit in ce face fetita ta, iti trebuie rabdare multa (crede-ma ca stiu cat e de greu) si daca ai decis ceva, sa fii ferma pana la capat, pana la urma va ceda. daca insa cedezi usor, mereu va specula si il va flutura pe "nu" pana va obtine ce vrea.
fii tare! 
mariamunteanu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ralucis ce sa fac ca mi-am pierdut rabdarea de tot, la pranz nu vrea sa manance, tot asa, rade si alearga, m-am saturat, nu stiu ce sa mai fac, am tipat la ea, am pedepsit-o, si tot degeaba... |
Procedezi gresit. In primul rand pt. ca tii neaparat sa-ti arati autoritatea, in al doilea rand pt. ca ai o atitudine agresiva.
Maria
ellanik spune:
Eu cred ca micuta vrea sa atraga atentia asupra ei.Gelozia apare mai ales atunci cand este un fratior/sora mai mic . Ai incercat sa ii dai responsabilitati in legatura cu cresterea mezinului?Sau ...alta varianta...ai incercat sa o lauzi atunci cand ai gasit dezastrul?Se numeste "bomboana amara" o metoda de a face copilul sa isi dea seama ca el a gresit si, cu toate astea, tu il lauzi.Apare fenomenul de rusinare si oricum, tu laudand-o, pt ea acel lucru nu mai prezinta interes si renunta.eu cred ca e nevoie de multa tarie pt a educa un copil .Eu nu am copii insa lucrez cu ei si ma ingrozesc de cum reusesc acestia sa isi "manevreze" parintii.Copiii sunt dotati cu inteligenta inca de la nastere insa , faptul ca nu stiu cum sa o foloseasca, ne face sa credem contrariul.Va salut si va urez spor la treburi, alaturi de cei mici!
Oare voi fi si eu vreodata mamica?Siiiiigur ca da!
ary_v spune:
Parca ne-ai descris perfect pe noi. Exact asa imi face si mie baiatul mai mare in special cand il culc pe cel mai mic. Ultima nazbatie de astazi a fost sa imi imprastie pe tot patul din dormitor si pe jos cerealele celui mic. Nu pot sa iti spun cat de incantat era ca "Fulger" (personaj din desene) avea "zapada" pe unde sa se plimbe. 
Eu mi-am pus mainile in cap dar nu am putut sa ii zic nimic ca era prea mandru de el. Ei nu inteleg ca au facut ceva "rau" si sincer nici eu nu cred asta. E greu pentru noi ca trebuie sa muncim dublu dar nu cred ca e un comportament ce trebuie pedepsit.
Eu am luat aspiratorul, am facut curat si nu i-am zis nimic. Ma consoloz cu gandul ca pe masura ce va mai creste se va schimba si nu va mai lasa casa in urma lui de parca ar fi trecut o tornada.
happiness spune:
Eu sunt undeva la mijloc...Nu sunt nici eu adepta bataii,cred ca atentia pozitiva este mai benefica decat cea negativa si stand mai mult cu copilul,jucandu-te cu el,citindu-i etc se rezolva multe probleme.Dar...Atunci cand simti ca te depaseste situatia,ca felul in care se comporta copilul te sperie,te supara,nu e ceva ce se petrece cand e obosit sau bolnav,nu sunt de acord sa treci cu vederea si sa te relaxezi,ca ai un copil normal,asa cum iti sugereaza aici cateva mame.E normal sa nu asculte ca un robotel,dar nu e normal sa nu asculte mereu,si eu asta am inteles din ce ai scris tu.Cred ca toleranta excesiva e pacatul multor parinti tineri,si de aici apar extrem de multe probleme de educatie.Cand fetita mea imi testa limitele(orice copil incearca asta...),cand am vazut ca doar dojana nu mai e suficienta,am mers pe sistemul recompensa-pedeapsa,grafic cu bulinute,stickere,....Am aplicat si time-out,care era sperietoarea cea mai mare la ea,caci nu ii convenea deloc sa stea izolata de ceilalti.Dar am gasit metoda perfecta,si pot sa ma laud(desi nu e frumos)ca am un copil foarte bine educat,care totusi nu asculta orbeste,este un copil normal,mai greseste si ea uneori,se mai revolta,cere explicatii...Dar in limitele normalului.Sfatul meu ar fi sa gasesti calea de mijloc intre toleranta si exigenta,si sa nu ignori comportamentele negative,chiar daca are doar 2 ani.Succes!
ary_v spune:
Toleranta chiar isi are rostul in acest caz. Nu e vorba de un copil unic ce a devenit dintr-o data neascultator, este vorba de un copil ce are o sora mai mica. In acest caz lucrurile se schimba foarte mult si parintii tind sa nedreptateasca copilul mai mare cerandu-i sa inteleaga lucruri pe care el nu le poate intelege.
Cand copilul ramane singur intr-o camera in timp ce mama cu celalalt copil pleaca in alta camera, sufera. Parintii sunt cei care trebuie sa gaseasca solutii sa nu se ajunga la astfel de situatii, copilul nu e vinovat cu nimic.
Asta e ratiunea pentru care eu aleg sa nu il pedepsesc, pentru ca intai de toate sunt eu vinovata ca nu am gasit solutia prin care sa impac amandoi copiii. Sau ar trebui sa il pedepsesc pentru greselile mele?
Laura25 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ary_v Asta e ratiunea pentru care eu aleg sa nu il pedepsesc, pentru ca intai de toate sunt eu vinovata ca nu am gasit solutia prin care sa impac amandoi copiii. Sau ar trebui sa il pedepsesc pentru greselile mele? |
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202008&page=14" target="_blank">Clipe de viatza - gemei pupaciosi
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
ralucis spune:
Va multumesc pentru sfaturi si raspunsuri! mi-au dat lacrimile citind ce mi-ati scris, mai ales ca nu as vrea sub nicio forma sa ma port gresit cu ea, in niciun fel... intr-adevar, maria cred ca a avut dreptate ca vreau sa imi arat autoritatea, probabil pentru ca plec de la premisa ca sunt mama ei, iar mama are intotdeauna dreptate
Sa va zic ca fetita cea mica nu e cu mult mai mica decat sora ei, are 1 an si 4 luni, e deja partenera de joaca si pozne a celei mari, asa ca va inchipuiti ca traznaile sunt duble... la pranz, dupa ce ma chinui sa o fac sa manance pe cea mare, cea mica mananca mereu tot, mergem la baie, ne spalam pe maini, etc, dupa care mergem in camerele lor, am incercat sa le culc pe amandoua impreuna este imposibil, nu mai adoarme nici una, fetita cea mica e pusa in patut cu cateva carticele, ii plac mult si adoarme rasfoindu-le, cateodata o iau in brate si ii cant, adoarme si asa. dar dupa ce o pun in patut merg la cea mare, o bag si pe ea in pat, citim cartea cu iepurasul miffy ca ii place mult, dupa care ii spun gata, somn usor si plec. uneori vrea sa stau cu ea si adoarme asa, dar de cele mai multe ori, dupa ce plec, m-am uitat pe gaura cheii, se da jos si se joaca cu jucariile, se imbraca/dezbraca, deseneaza pe tabla de desenat, deci orice numai somn. daca vin si ii spun sa se culce alearga in pat, imi promite ca face nani, iar dupa ce plec incepe iar joaca. am incercat sa ii spun tot felul de povesti legate de somn, cand nu vrea sa doarma nu vrea si basta.
azi a venit sotul mai repede acasa si am profitat si am lasat fetele cu mama sa mai fac niste cumparaturi, cea mica era deja adormita de mine cand am plecat, cea mare nu a vrut sa se culce deloc cu mama mea, cu care este foarte obisnuita, ba chiar mi-a zis mama ca a fost extrem de neascultatoare, a ramas doar in maiou si chiloti in casa, nu a vrut sa se imbrace, a facut dezordine, cotrobait, nu a reusit nici mama, care e psiholog de meserie, sa o determine sa nu mai faca asa.
sa va mai zic ca atunci cand mergem undeva, la o aniversare/petrecere, este foaaarte cuminte si nu ne iese din cuvant? nu stiu ce sa mai zic. nu este neglijata in raport cu sora ei, nu mi s-a parut a fi niciodata geloasa pe ea, era micuta cand am venit cu fetita cealalta de la maternitate si nu prea a realizat ce e cu ea, asa ca nu cred ca ar fi asta motivul.