Nu mai asculta! Ce fac??
Nu mai asculta! Ce fac?? | Autor: ralucis
Nu stiu ce sa ma mai fac cu fetita cea mare, are aproape 2 ani si 10 luni, de vreo 2 saptamani nu mai vrea sa ma mai asculte deloc, nu intelege cand ii spun ca nu are voie sa faca anumite chestii, imi rade in nas si face tot ce vrea ea. Nici pe sot nu il mai asculta, cu el era mai cuminte. Ieri m-a suparat rau de tot, am dus-o la culcare pranz, nu a vrut sa adoarma, i-am zis sa se culce, eu m-am dus sa o adorm pe fetita cea mica, am crezut ca a dormit si ea, mu s-a mai auzit nimic din camera ei, peste vreo ora se aud zgomote pe hol, ma duc, ea nu dormea, era fardata toata cu fardurile mele pe care le luase din baie, varsase pe parchet o sticla de oja si o intinsese cu o hartie igienica, probabil sa o curete, plus ca se dezbracase si era imbracata cu alte haine
mai tarziu a ramas doar in body prin casa, fara nimic altceva si alerga in toate partile, eu spunandu-i frumos sa se imbrace ca raceste mai rau, deja ii curge nasul si tuseste un pic. ce sa fac ca mi-am pierdut rabdarea de tot, la pranz nu vrea sa manance, tot asa, rade si alearga, m-am saturat, nu stiu ce sa mai fac, am tipat la ea, am pedepsit-o, si tot degeaba...
Raspunsuri
beshter spune:
Ralucis, in primul rand spun cinstit ca eu inca n-am ajuns la faza asta cu fi-miu, care are doar 11 luni, asa ca nu pot sa ma pun in pielea ta de tot.
Nu fac decat sa remarc vreo doua aspecte: m-am induiosat la treaba cu stersul ojei cu hartie igienica. Si-a dat seama ca a facut ceva rau si a incercat sa repare ca sa nu te supere.
In al doilea rand, nu cred ca rezolvi ceva tipand la ea sau pedepsind-o. Iti spune asta o femeie care are mare nevoie de anger management. 
You cannot both dance and not pay the piper.
ralucis spune:
mihaela, stiu ca nu rezolv nimic cu tipatul, speram la un moment dat ca o voce mai ferma face distinctia, daca a functionat candva, acum nu mai merge, iar cu pedeapsa chiar am sperat ca va intelege ca daca face ceva rau nu mai iesim afara sau nu mai are voie sa se joace cu jucariile preferate, dar si solutia asta e perimata. chestia e ca am invartit variantele pe toate partile si mi-am cam pierdut rabdarea, anumite persoane mi-au spus ca se poarta asa fiindca nu am batut-o sau ca e rasfatata, chiar nu stiu ce atitudine sa mai adopt cu ea...
vikky spune:
Si eu astept sfaturi.Al meu are 2 ani si 11 luni face ce vrea.Nu ma mai asculta deloc,parca nici nu ma aude.Tipa,sare,arunca cu jucariile,nu stiu ce sa mai fac.In magazine urla ca vrea de toate,la chioscul de ziare vrea mereu reviste,si mereu vrea cate ceva.Sotul zice sa facem programare la super nany ca nu se mai poate.Eu cred ca am gresit ca mereu i-am facut toate placerile ,acum nu stiu ce sa fac.
beshter spune:
Ralu, bine ai facut ca n-ai batut-o. Iar aia/alea care-ti spun ca se poarta asa pentru a nu e batuta sau pentru ca e rasfatata probabil ca sunt de acord cu 'bataia e rupta din rai' si pentru copii si pentru neveste.
Repet, nu sunt nici vreo autoritate in domeniu si nici n-am ajuns inca sa ma lovesc de problema expusa de tine (desi incep sa vad cum scoate coltii in departare), insa se pare ca toti copiii trec prin asta. Testeaza limite.
Departe de mine dorinta de a face teoria chibritului si de a veni cu explicatii super si suprasimpliste dar ma gandesc la treaba cu oja din baie si-mi pare ca dorea sa-ti atraga atentia, tu fiind ocupata cu cea mica. Nu stiu cum se procedeaza cu doi copii dar nu le poti culca pe amandoua deodata si impreuna? S-o rogi sa te ajute s-o culci pe cea mica?
You cannot both dance and not pay the piper.
servetel spune:
Din cate am inteles in jurul varste de 3 ani descopera si ei ca au personalitate si ca pot face ce vor ei , sper sa treaca curand ca si Ana mea e as in neascultat, in casa ma mai inteleg cumva cu ea dar afara e dezastru, nu asculta deloc.
Sanatate multa la puiuti ca mofturile trec.
Gabriela 
de 
Ana Maria (18-06-2006).
http://www.albumdefamilie.ro/albume/printesa-noastra-ana-maria-392/
khrisu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ralucis Nu stiu ce sa ma mai fac cu fetita cea mare, are aproape 2 ani si 10 luni, de vreo 2 saptamani nu mai vrea sa ma mai asculte deloc, nu intelege cand ii spun ca nu are voie sa faca anumite chestii, imi rade in nas si face tot ce vrea ea. Nici pe sot nu il mai asculta, cu el era mai cuminte. Ieri m-a suparat rau de tot, am dus-o la culcare pranz, nu a vrut sa adoarma, i-am zis sa se culce, eu m-am dus sa o adorm pe fetita cea mica, am crezut ca a dormit si ea, mu s-a mai auzit nimic din camera ei, peste vreo ora se aud zgomote pe hol, ma duc, ea nu dormea, era fardata toata cu fardurile mele pe care le luase din baie, varsase pe parchet o sticla de oja si o intinsese cu o hartie igienica, probabil sa o curete, plus ca se dezbracase si era imbracata cu alte haine mai tarziu a ramas doar in body prin casa, fara nimic altceva si alerga in toate partile, eu spunandu-i frumos sa se imbrace ca raceste mai rau, deja ii curge nasul si tuseste un pic. ce sa fac ca mi-am pierdut rabdarea de tot, la pranz nu vrea sa manance, tot asa, rade si alearga, m-am saturat, nu stiu ce sa mai fac, am tipat la ea, am pedepsit-o, si tot degeaba... |
relaxeaza-te... si al meu face cam la fel cand sunt ocupata cu cea mica... n-o bate ca-i strici mai mult..violenta naste violenta. Eu cred ca doreste atentie cand vede ca i-o acorzi celei mici. Eu pur si simplu ignor prostioarele...al meu are 2 ani si 3 luni si inca nu vorbeste... asa ca nu am certitudinea ca intelege ce-i aia bine si ce-i rau. Incerc doar sa ascund obiectele cu care poate sa se raneasca.
KHRISU mamik de baietel si fetita
claudiai spune:
Din experienta personala stiu ca uneori copiii devin f indarjiti cand sunt pedepsiti; In cazul alor mei (da, chiar si cea mica) nu au dat rezultate pedepsele, lipsirea de anumite jucarii sau jocuri, amenintarile sau privarea de iesiri in parc ...
Noi am reusit sa depasim aceasta faza prin asa zisa motivare pozitiva: "dormim putin iar apoi citim povestea ta preferata" sau " imediat ce te trezesti mergem in parc". Intotdeauna am facut ceea ce-am promis, iar activitatile sunt dintre cele care stiu sigur ca-i plac f mult.
O alta varianta era de genul "Hai sa-i aratam surioarei tale cum se face X lucru", inclusiv cum se doarme
Iar cand nu vroia sa faca ceva nu insistam, dar initiam un joc in care includeam cumva activitatea refuzata sau sa-i distraga atentia de la ce facea rau ...
Mai are si acum momente de rebeliune insa nu dureaza mult si de cele mai multe ori sunt cauzate de anumite dorinte nerealizate (a vrut in parc dar a plouat cateva zile sau si-a dorit sa se joace cu copiii dar in parc nu erau decat copiii mici sau f mari, care nu doreau sa se joace cu el ...) In asemenea momente realizez ca doreste sa-mi atraga atentia ca are nevoie de mai multe atentie si ... i-o acord 
-----------------------------------------------------
Mami fericita de 
Victoras ( 4 ani) si 
Ani ( 1,6 ani)
poze: http://forum.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=62151
claudiai spune:
<< Negativismul (sau perioada disperantului "NU")
Autor: psih. Cornelia Codreanu
"Nu vreau", "nu veau, na!", gesturi si plansete de refuz, muscaturi sau lovituri, tavaleli pe jos si alte variatiuni pe aceeasi tema. Scene rupte dintr-un tablou care cred ca va este bine cunoscut.
De cate ori n-am spus, ajunsi pe culmile disperarii in astfel de situatii, ca avem un copil fie prea incapatanat, fie prea rasfatat sau am ales forma frumoasa a explicatiei, cum ca ar fi un copil cu prea multa personalitate.
Psihologia spune ca negativismul este o etapa a dezvoltarii copilului, normala in limitele manifestarii tranzitorii si de scurta durata. Perioada lui "NU" apare, spun specialistii, prin neconcordanta intre multitudinea de dorinte ce apar la copii si cresterea situatiilor de frustrare si interdictie a majoritatii lor.
Dorintele, ca si curiozitatea, apar ca o forma de dezvoltare a personalitatii in formarea copilului. Ele sunt impulsionate de dorinta de descoperire a tot felul de situatii. Copilul se implica extrem de puternic, atat mental cat si afectiv, in aceste descoperiri, iar pe acest fond, adultii intervin cu temperari, cu intreruperi, de cele mai multe ori bruste si neindemanatice, fara explicatii suplimentare sau pe intelesul celor mici. Copii doresc sa-si manifeste personalitatea, dorintele, curiozitatea , chiar daca acest lucru inseamna sa treaca adesea peste vointa parintilor. Orice parinte isi doreste sa impuna un regim de viata ordonat sau sa fereasca copilul de experiente neplacute, deci interdictiile sunt normale. Absenta explicatiilor ulterioare interdictiei insa sunt de cele mai multe ori carenta in educatie. Datorita acestui aspect, "ostilitatea" copiilor adesea ia forma crizelor de plans, de refuz categoric, de agresivitate.
Atata vreme cat aceste manifestari nu se prelungesc si nu se repeta la fiecare situatie de interdictie a parintilor, nu este un motiv de ingrijorare. Rabdarea parintilor trebuie sa fie exemplara. Micul "tiran" sau micutul "domn Goe", cum ne place sa-i mai "alintam" in astfel de situatii, nu poate intelege inca de ce nu poate baga degetelul in priza sau nu poate bate cu pumnii in geamul de la vitrina din sufragerie care totusi scoate un sunet atat de placut pentru urechea lui...
Explicandu-le repetat, cu grija, pe intelesul lor si in timp, efortul acesta va avea succes. Isi vor insusi poate automat la inceput si abia apoi constient anumite reguli. Problemele adevarate apar atunci cand negativismul acesta se extinde pe perioade mari de timp (ani de zile), asociat cu refuzul repetat de a-si insusi regulile impuse (dar logice), iar manifestarile zgomotoase ale acestuia nu dispar nici macar odata cu cresterea in varsta a copilului. Atunci abia se poate spune ca exista o reala problema, fie in dezvoltarea copilului, fie in modul de educatie aplicat de catre parinti (motivul cel mai des intalnit).
Amploarea si repetativitatea crizelor de negativism sunt de asemenea date si de cantitatea de interdictii. Cu cat interzici mai multe si mai des unui copil, cu atat mai grave si mai dese vor fi manifestarile de frustrare (si sa fim sinceri, aceste manifestari le regasim si la multi adulti de la care avem totusi pretentia ca pot intelege).
Atentie deci, este una sa interzici unui copil sa puna mana pe cuptorul incins in bucatarie si cu totul altceva sa-i interzici sa se joace in nisip sub pretextul ca se murdareste.
Nu ingraditi copilului prea mult raza de cunoastere si desfasurare, veti avea marea surpriza sa va intrebati mai tarziu de ce a devenit un rebel.>>
Sper sa te ajute 
-----------------------------------------------------
Mami fericita de Victoras ( 4 ani) si Ani ( 1,6 ani)
poze: http://forum.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=62151
Deus spune:
are personalitate :)
Trebuie sa fi constanta in ceea ce spui si faci. Si eu fac greseala ca atunci cand sunt obosita sa-i interzic anumite chestii si alta data sa-l las in pace. El ce sa mai stie? Cand este bine si cand nu?
Poate este doar o faza prin care va arata ca ea este seful combinata putina gelozie pe bebe mic.
www.de-azi.ro
poze familia mea
inspiratie, dragoste, putere ... pentru oricine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg
evora spune:
Relaxeaza-te, ai un copil normal. Doar nu-i robot sa faca mereu ce i se spune.
Mie nu mi se pare nimic deplasat, din ceea ce spui tu ca face. In locul tau m-as bucura ca am un copil inventiv, curios, care vrea sa-si exprime independenta(atata cata e):uite, pot sa ma imbrac, sa ma dezbrac, pot chiar sa-mi aleg sa haine vreau eu sa port!
Singurul lucru care m-ar fi ingrijorat e sticluta de oja, care era la indemana ei, putea s-o sparga, sa se taie, sau chiar mai rau...s-o guste. In rest...
Chiar faptul ca a incercat sa curete oja varsata, arata ca nu vroia sa te supere, deci ii pasa de ce spui/simti tu(sper ca nu de frica, sau din cauza pedepselor).
Nu de pedepse are nevoie ci de mai multa atentie din partea ta, nu numai de prezenta ta...sa va jucati impreuna numai voi doua, sa iesiti la plimbare numai voi doua...Stiu ca e foarte greu, avand unul mai mic, dar poate va mai ajuta tati.
Si inca o data, relaxeaza-te(stiu ca e extrem de greu cu 2 copii mici) si nu uita sa te pui in locul ei, sa vezi tu ce-ai face ca sa atragi atentia.