Nu vreau sa alaptez!

Sabina spune:

ceea ce e trist e ca la cea mai mica greutate ne conservam si nu avem capacitatea de a ne darui total, dezinteresat.
chiar nu stiu de ce se simt atacate mamele care se inscriu in cei 2% motive fiziologice sau cele careau avut puiutii cu probleme.
aici e vorba doar o o femeie sanatoasa , profund dezinformata si naiva.
Liliana, te anunt ca e mult mai greu cu formula decat la san, atat am avut de zis.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

iulia_b spune:

Parca si vad o discutie intre 2 copii: am auzit ca tu nu ai fost alaptat de mama ta, inseamna ca nu te iubeste suficient si esti mai prost ca mine (sau ma rog, asa mai finut eu am IQ-ul mai mare ca tine). Ce usor se fac etichetari.
Trebuie sa fie tare rau ca o mama sa sufere ca nu mai poate alapta un copil de 3 ani. Eu o vad ca o dependenta poate patologica a mamei.
Ma mai gandeam faptul cum un copil se consoleaza la tata. Un copil mai mare bineinteles, nu un bebelus. Cand se loveste copilul in parc in loc sa-l iau in brate si sa-l pup si sa-i spun ca trece, ridic bluza si-i dau tata?

kay spune:

Sabinelul, nu m-am simtit atacata, dar pur si simplu se fac niste afirmatii (poate adevarate), asa, aruncate aiurea... crezi ca pe mine nu ma afecteaza ca am pierdut laptele??? crezi ca nu ma afecteaza ca S a facut stop cardio-respirator pt ca eu nu am reusit sa mulg la timp cat avea ea nevoie si a plans pana m-am miscat eu??? crezi ca nu mi-as fi dorit sa ii dau sa pape la san macar 1 data? ea habar n-avea ce e aia papat la san...

sa va dau un exemplu : in spital in Ro scoteam maxim 20 ml de la ambii sani, suficient pt S care era gavata cu cate 10, 15, 20 ml laptic la 3 ore... in ziua in care am transportat-o din bucuresti in munchen, nu am muls pt ca efectiv nu am avut timp si nici nu-mi statea gandul la asta. a doua zi a fost operata de urgenta... dupa ce am vazut-o am pompat lapticul care era destul de putin... nu stateam cu ea in spital, nu aveam acces la pompa, nu puteam pompa... si ce-am facut? am luat o pompa cu imprumut si stiti cat scoteam???? 7 ml de la ambii sani !!! groaznic... dupa 2 luni de nedormit continuu si avut stresul ca moare copilul... obosita rupta, cu copilul in spital proaspat operat pe inima, ma trezeam din 3 in 3 ore noaptea si mulgeam. la 12 noaptea eram la spital sa ii dau papa Soniei. la 3 nu mai plecam la spital ca nu ma mai tineam pe picioare, dar ii lasam sa o gaveze asistentele. la 6 eram iar la spital sa ii dau laptic. gavat, picatura continuua, etc. pe care il voma invariabil, dupa fiecare masa pt ca avea insuficienta cardiaca. in 3 saptamani am marit cantitatea de lapte muls de la 7 ml ambii sani, la 100 ml ambii sani... si atata. mai mult nu am reusit sa mai scot ... am facut tot ce puteam face, tot ce m-a sfatuit cunsilierul de lactatie, beam litrii de ceai si de still tee, nimic n-a mai mers. si S a ajuns sa manance mai mult de 100 ml/masa, eu nu mai eram om, dormeam 30 min din 3 in 3 ore, nu mai rezistam psihic... ma trezeam cu 30 min inainte sa se trezeasca ea sa pape (ceea ce nu era la ore fixe oricum) dar simteam eu cumva, mulgeam lapticul, il puneam in bibe, ii dadeam S lui tati sa ii dea sa pape, timp in care eu ma chinuiam sa mai mulg ceva... pt ca ce era in bibe nu ii ajungea... pana cand am renuntat, deja nu mai scoteam nici 100ml, era un stres continuu, aveam ok-ul sa ii dau Soniei sa suga de la 3 kg... la 2900 am zis gata, o pun la san... habar n-avea ce sa faca, ii era foame dar a renuntat si s-a culcat. efectiv nu stia ce sa faca... deci nici nu era destul, nici nu sugea, nici nimic. si am renuntat, se imputina zilnic... mi-a parut extrem de rau, m-am invinovatit mult timp, am incercat sa refac lactatia... nimic. asta e, acum nu o sa fac un capat de lume din asta, nu o sa tremur intr-un colt pt ca fiica-mea nu a fost "alaptata" decat 3 luni si jumatate si o sa fie mai proasta decat un copil alaptat. uite eu am fost alaptata 3 luni si am IQ-ul mult mai mare decat media. curios, nu?

************************************************************************************

oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S

www.helpsonia.com , povestea Soniei , www.inocenti.org -> sponsorizeaza un copil !

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

bird70 spune:

Nu toate mamele gasesc alaptatul ceva simplu si firesc , ma bucur pentru tine ca ai avut o experienta pozitiva. Fiica mea care a fost alaptata 3 saptamani mi-a facut febra prima data dupa 3 ani. Ce vrei mai sanatos de atat? Ti-am dat exemplul cu emigratul dar trebuie doar sa te uiti in jur si ai sa vezi cate alte lucruri poti sa faci ca sa fie mai bine pentru copilul tau. Poti sa te muti intr-un orasel mic nepoluat, poti sa cresti vacuta si gainile acasa organic sa eviti conservantii si hormonii din carne, etc. NU EXISTA doar un singur lucru pe care sa poti sa-l faci, si ala este vital. Exista multe lucruri pe care le poti face, fiecare face dupa puteri ce crede si ce poate in asa fel sa-i fie mai bine copilului.


Statisticile arata ca po****tia este mult mai sanatoasa si ca speranta de viata este cu 10 ani mai mare ca in Romania. Pe de alta parte aici am posibilitatea sa-mi educ copiii intr-o scoala care are exact valorile in care cred eu, studiile de la scolile de aici sunt recunoscute international, ceea ce le va da copiilor posibilitatea de-a fi flexibili cand isi aleg tara in care vor sa traiasca. Plus ca traiesc intr-un oras cu poluare minima, cu 300 de zile insorite pe an, cu oceanul la 2 pasi sa se balaceasca copiii cand vor, etc.


Nu stiu ce intelegi prin cea mai dezvoltata tara dar nu exista loc mai bun pe lumea asta ca Australia .


Pai vezi tu, daca e aceasi situatie si cu alaptatul? Poate ca nu toata lumea poate. Poate nu toata lumea vrea, la fel cum nu toata lumea vrea sa plece din Romania in ciuda faptului ca in alta parte copiii ar avea parte de o viata mult mai buna. Poate teoretic toata lumea ar putea sa se mute intr-un satuc la munte si sa-si creasca organic morcovii si gainile pentru sanatatea copiilor, dar practic asta nu se intampla. Sunt oare parintii aia denaturati, neinteresati sau putem presupune ca au facut copiii doar pentru ca le ticaia ceasul biologic?

natynic spune:

Sabina, ai dreptate, discutia se adreseaza unei gravidute dezorientate, care inca nu e mamica si care desi inca nu e mamica face niste afirmatii prea categorice, cel mai probabil din spaima si necunoastere...
Problema e insa ca, iata si aici, invariabil se ajunge la ceea ce spuneam: copilul cu formula are IQ mai redus, va fi un obez, etc, etc. Si nu cred ca asta e modul in care sa convingi o viitoare mamica sa alapteze...nu, nu faci decat sa ranesti niste persoane (2%, 1%, 0,005%, NU CONTEAZA) care deja au suferit sau, a se citi povestea lui Kay, au trecut pur si simplu prin niste situatii dramatice, de cosmar, luptand pentru a-s alapta puiul.
Pentru cine cunoaste ambele variante de hranire a copilului: spuneti-i Lilianei cat se bucura copilul la san; spuneti-i ca ragadele trec si sanii se refac; ca laptele e mereu la purtator, steril, la temperatura perfecta, nu se arunca, se consuma exact cat bebe are nevoie.
Iar eu o sa-i spun ca in cazul formulei trebuie vesnic sa ai biberoane sterile, o modalitate de a incalzi laptele nici prea-prea nici foarte-foarte, materia prima (laptele) ce se poate termina seara, care costa ENORM; oriunde pleci te cari cu biberon, lapte praf, apa plata la temperatura corespunzatoare. Niciodata nu poti sti exact cat mananca bebe, deseori arunci, nu poti pastra laptele gata facut-vara, nici macar o ora. Cum am mai spus, daca o formula nu i se potriveste din n motive, e un chin sa mergi pe bajbaite cautand o alta formula, si alta si alta. Laptele matern in schimb totdeauna i se potriveste lui bebe (exceptam, cum s-a zis, situatiile in care mama bea, fumeaza si se drogheaza)
Liliana, citeste ce am povestit eu si, mult mai impresionant, Kay! Povestile unor mame care si-au dorit enorm sa alapteze si destinul nu le-a dat puilor aceasta sansa. Nu avem a ne cere scuze nimanui ca nu am reusit si copiii nostri sunt la fel de minunati ca si ceilalti. Dar, tine doar minte, pentru cand vei naste, ca noi nu am avut de ales...
P.S. Iulia b a subliniat ceva f adevarat, apropo de exagerarea teoriilor pro-alaptare: oare vor ajunge copiii sa comenteze asa cum isi imagineaza ea??? Sa stiti ca nu ar fi exclus...Deci alaptati oricat, dar mai usor cu fanatismul!

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!
www.onetruemedia.com/shared?p=7f4020c8ca8fe8c9c90c20&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Primul an al Iuliei...

emilia_m spune:

Eu intentionez sa impac si capra si varza. O sa imi alaptez copilul o perioada (o luna-doua-trei) dupa care incet-incet o sa il trec pe formula. Mama mea s-a chinuit foarte tare sa ma alapteze 1 an intreg. Dupa anul respectiv sanii ei au ajuns sa arate groaznic de lasati si de mici si si-au mentinut acel aspect pana in ziua de azi. Nu avea lapte suficient motiv pentru care imi era vesnic foame. Saraca tot umbla pe la doctori si lua tratamente pentru stimularea lactatiei. Nu s-a incapatanat sa ma alapteze neaparat din convingerea ca asa e sanatos pentru mine, nici de gura lumii sau din fanatism ci pentru ca eu (copil tembel) refuzam multe chestii cum ar fi: laptele praf (il scuipam orice marca ar fi fost si plangeam pana ma invineteam atat de tare incat se speria si pediatrul), suzeta (o acceptam doar inmuiata in miere si pentru 1-2 minute cat avea gust de miere), dormitul in patut (dormeam numai in brate indiferent daca eram leganata sau doar tinuta - doar dupa ce am mai crescut dormeam si in patut sau carut dar doar daca era cineva langa mine in camera si atunci aveam un somn agitat, ma tot trezeam parca sa verific daca mai e cineva langa mine si daca nu vedeam pe nimeni urlam ca din gura de sarpe). Cand am implinit 4 ani si m-au dus ai mei la gradinita bunica mea trebuia sa fie prezenta acolo cu o ora inainte sa se termine programul (care era oricum cu program de 4 ore) pentru ca daca intarzia atunci nu o vedeam in pauza ca ma asteapta pe hol si plangeam/urlam pana aparea, de teama sa nu cumva sa ma lase acolo definitiv. Am fost copil-problema.. si din unele puncte de vedere inca sunt...

Emilia M


Copii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

kay spune:

emilia,

1. mierea nu se da pana la 1 an, favorizeaza aparaitia botulismului infantil.
2.copilul cand plange are un motiv.
3.never say never.

************************************************************************************

oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S

www.helpsonia.com , povestea Soniei , www.inocenti.org -> sponsorizeaza un copil !

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

Hakimela spune:

Recunosc, nu am citit toate posturile, dar vad ca deja din primele doua pagini s-au incins spiritele.
Cand eram gravida, am spus ca, daca pot, voi alapta. Nu am facut un tel din asta, dar nici nu am respins ideea. Mama mea nu a reusit sa ma alapteze decat 10 zile in care am urlat continuu de foame, asa ca experienta ei despre alaptare a fost clar negativa. Cat am fost gravida, mama ma intreba saptamanal daca am cumparat biberoane si sterilizator, ca sigur voi avea nevoie. Nu am cumparat decat un singur biberon mic si o cutie de lapte praf, de care am avut nevoie in primele 2 zile dupa ce am venit din maternitate.
Si da, fetele care au spus ca depinde ce simti au dreptate. Eu m-am suparat putin dupa ce am nascut ca nu mi-au pus copilul la san. Pur si simplu asa am simtit atunci, ca era firesc sa stea langa mine, nu sa il duca in alta parte. La fel, m-am suparat ca mi s-a permis sa il alaptez abia a doua zi si ca asistenta de la neonatologie spunea sa nu insist daca nu ia sanul, pentru ca ar putea sa vomite... Copilul era satul (ii dadusera LP si glucoza), de asta nu lua sanul, dar e o alta discutie...
Nu vreau sa ma lungesc foarte mult, dar eu sunt una dintre cele care nu au fosta fanatice nici pro, nici contra alaptare. Am descoperit ca pentru mine a fost mai comod sa alaptez, a fost o experienta pozitiva in mare, desi evident ca sunt si neajunsuri (in iarna nu puteam iesi prea mult, pentru ca e greu sa alaptezi in parc daca e frig). Ce m-a surprins in mod neplacut e lipsa dotarilor pentru mame si copii din spatiile publice. In tarile civilizate unde am fost, peste tot gasesti o camaruta "Mama si copilul" cu masa de infasat, un scaun pentru alaptat, chiuveta, etc. Lipsa acestora face ca in Romania sa fie mai comod sa ai un biberon cu tine daca pleci undeva.
Nu stiu daca baietelul meu o sa fie mai destept, mai sanatos, mai... Nu acestea sunt motivele pentru care am alaptat, ci pentru ca mi s-a parut cel mai firesc lucru din lume. Oamenii nu sunt insa la fel, asa ca e la fel de normal ca unele mame sa nu perceapa alaptatul ca pe ceva firesc.

khrisu spune:

Kay, natynic, unde nu se poate, nu se poate...nu zice nimeni ca tre sa se sinucida mama ca sa alapteze, in fond puiul are nevoie de mama asa cu tot cu defectele si calitatile ei Am vazut ca amandoua ati nascut prematur..nici nu-mi inchipui calvarul prin care ati trecut, bine ca s-a terminat cu bine. Sunt situatii cand mama chiar are lapte dar nu-si poate mentine lactatia numai cu pompa (si eu stiu ce inseamna sa te mulgi) ca asta nu e alaptat. Iar daca puiul nu poate fi pus la san sa stimuleze..alaptaul e calvar mai ales in conditiile alea de stress maxim. Hai sa fim seriosi. Nu trebuie sa va simtiti lezate... si imi pare rau ca v-ati simtit atinse. Cazul de fata e altceva... nu pot sa tac si sa nu zic nimic. Ar trebui sa fiti exemple pt liliana. Voi ati fi dat orice sa puteti alapata linistite acasa in conditii normale de confort.

KHRISU mamik de baietel si fetita

anca2705 spune:

Dupa atatea pareri pro si contra hai sa iti spun povestea mea.
Cand am ramas insarcinata mi-am anuntat sefii ca eu am sa stau acasa 3-4luni.Cand aveam 5 luni de sarcina stiam la ce cresa o duc,ce medic pediatru o sa aibe si bineanteles ca nu o sa alaptez si nu in ultimiul rand ca am sa nasc normal cu epidulara.am oricum sanii ffffmici si nici un medic nu mi-a dat nici o sansa ca am sa alaptez.oricum nu imi doream.ma vedeam ca o vaca care sta sa o suga un vitel.Am avut norocul ca langa mine am niste oameni cu capul pe umeri si nu am fost hulita sau injurata pt deciziile.ba din contra am fost sustinuta si sprijinita.iar in privinta alaptatului pediatra mi-a recomandat cam 4 marci de lapte praf.Am cumparat cate 2 cutii din fiecare ca sa vedem ce o sa pape fetita,3modele de tetine si sticlute.
Totul era fffbine organizat si pus la punct.
Intr-o noapte au inceput contractiile.am sunat doctorul si m-am prezentat la spital.Nu m-am dilatat deloc.contractiele erau deja la 2min iar durerile insuportabile.a hotarat ca trebuie ceazariana.am intrat in panica.tensiunea mea a crescut brusc la 19-10.am nascut prin cezariana duminica 27mai la ora16.20.luni dimineata la ora 5am intrat in coma si am stat 2zile la reanimare.Miercuri seara a fost prima data cand mi-am vazut copilul.prima mea reactie a fost sa o pun sa suga.nu am avut voie din cauze medicale.Atunci am inceput sa fac scandal.am si uitat ca nici macar nu imi dorisem sa o alaptez.abia dupa 5 zile am avut voaie sa o alaptez.a fost ceva fantastic.ma gande-am ca daca am sa mor macar sa isi aminteasca ca a mancat laptic de la mama.am alaptat pana la 8 luni pt ca atat m-am simtit bine.laptele praf cumparat l-am facut cadou.
Dupa 3luni m-am dus la cresa sa vad programul si de cand sa o duc.Am iesit plangand.Nu mai puteam sa imi las copilul in acel loc.mi se parea grotesc.am hotarat ca stau acasa 2 ani.sefii mei nu au fost prea fericiti cand au auzit dar asta e viata.

Am ales sa imi alaptez copilul desi nu imi doream,stau acasa de 2 ani desi nu ma vedeam stand acasa,am nascut prin cezariana si vreau sa iti spun ca a fost groaznic.

Acum nu pot decat sa ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt in viata si nu regret nimic.nici ca am alaptat nici am stat acasa doi ani.daca nu as fi trecut prin asa ceva probabil ca altfel ar fi fost viata mea.nu pot sa spun ca mai buna dar poate ca fara atatea amintiri frumoasa

nastere usoara si o viata fara regrete