Dependent de mine?

Copilul meu doarme singur in camera lui dar in fiecare dimineata imi spune ca el ma iubeste (lui taica-so nu ii spune) si ca isi iubeste prietenii (jucariile lui cu care doarme). Mai spune si ca ii e dor de mine si de bunici. E un lipicios, si la gradinita s-a adaptat abia cind a dat de o educatoare care il mai si stringe in brate din cind in cind. E timid cu oamenii necunoscuti, dar cu copiii pare ca se simte bine. Deci e timid si lipicios. Trebuie sa ma ingrijorez? Taica-so imi reproseaza ca "il fac dependent" de mine mai mult decit trebuie.

Eu recunosc ca il rasfat, cind e cu mine face in general ce vrea adica nu il opresc sa taie hirtii pentru ca face mizerie, sau sa isi imprastie jucariile sau sa sara in pat etc. Dar el e cuminte si nu face prostii, cind face prostii il pedepsesc. Ii spun ca daca el nu face ce il rog eu nici eu nu fac ce ma roaga el, si ne intelegem bine.

Este sau poate deveni timid sau timorat din cauza mea? Sa se adapteze mai greu la "greutatile vietii" daca eu il rasfat?


Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro
Despre Andrei



Sa ne rugam pentru Emma, zilnic orele 13

Adriana mica spune:

Parerea mea ca nu.

Cam asa stau lucrurile si la noi; Dudu are momente de timiditate si evident, adaptarea la gradi a depins foarte mult de educatoare si ingrijitoare.

Si eul il las sa experimenteze diverse lucruri (care nu prezinta un pericol) chiar daca asta inseamna sa nu fie curatenie in casa. Tati este de acord cu asta, mai putin atunci cand vine vorba de imprastiat DVD-le lui prin casa... dar asta este alta poveste.

Oricum, copilasii sunt foarte atasati de mame la varsta asta; desi incerc sa fiu ferma pe pozitii atunci cand spun ceva, tot vorba lui tati are mai multa greutate. Dar este important ca voi doi "sa vorbiti aceeasi limba" in fata copilului.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

szivarvany spune:

Eu o iubesc enorm pe fi`mea si o arat in toate felurile posibile, o rasfat, ii permit cam tot ce e safe si distractiv pentru ea. Avem limite bine stabilite, deloc exagerate, pe care le respectam si incercam sa ne respectam noi reciproc.
Raman la ideea mea: cu cat ii oferi unui copil dragostea ta, ii satisfaci nevoile si cerintele si mofturile, va deveni un adult mai putin frustrat.

Sa-ti triasca feciorul



Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

adelamaria spune:

Mey, pe mine teoria asta cu rasfatul la inceput ma lasa rece; adica poa' sa zica cine ce-o zice, eu simt si stiu mai bine de ce are nevoie copilul meu! Da' acu' deja incepe sa ma calce pe bataturi!....
Simona, iubeste-ti copilul asa cum simti, asculta-ti instinctul! Va veni o vreme cand copilul se va desprinde singurel de tine. Atunci cand se va simti pregatit!
Si nu se cheama rasfat ca lasi un copil sa experimenteze (lucruri care nu-l pun in pericol, desigur!), ca-l lasi sa taie hartii, sa faca dezordine, sa sara in pat...se cheama ca-l lasi sa fie copil!
Si sotul meu e mai "ordonat" decat mine si uneori are tendinta sa-i interzica diverse chestii fetitei doar ca asa ii e lui mai comod, sau asa stie el ca nu se imprastie 15 reviste prin sufragerie, sau 30 de cuburi...cica sa le ia si sa se joace pe rand Atunci intervin eu. Cu explicatii, exemple si intrebari de genul "tie ti-ar placea sa" sau "ai intelege daca.." Si asa ajungem la un numitor comun

doxinu spune:

Io cred ca nu exista acest "pericol".Bucura-te de el cat poti de mult si nu te gandi ca este dependent de tine caci nu este cazul.Daca nu facea nimic fara tine,daca nu statea nicaieri fara tine daca nu se descurca fara tine in nici o situatie atunci puteai sa zici ca este dependent de tine.Din moment ce el merge la gradinita si se comporta normal nu ai de ce sa-ti faci griji.
Orice barbat vrea ca baiatul sau sa fie cat mai independent insa ei uita ca acest lucru nu trebuie sa inceapa din fasa ci treptat.Sunt sigura ca odata ce o sa mearga la scoala sotul tau isi va schimba parerea.

Sfatul meu este sa petreci cat timp poti cu el sa va bucurati unul de altul caci creste si acest timp nu se mai inoarce.

fritz spune:

La Multi Ani! E gata tortul? Nici eu nu cred ca este dependent de tine, dar fiind baiat probabil ca sotul tau si-ar dori sa fie mai putin pupacios, mamos... Sa fie sanatos!

mirela.d spune:

La noi, sotul este cel care rasfata copilul. Eu nu exagerez si cu toate astea, fii-miu e disperat dupa mine. Este efectiv disperat dupa mine. Imi spune ca ma iubeste, ma pupa incontinuu, ma mangaie, se uita cu drag la mine... Nu cred ca tine neaparat de rasfat ci de caracterul copilului. Si baiatul meu este un pic ma timid (este si mic deocamdata - 2 ani si 9 luni).

anca_a spune:

Simona, dar din ce scrii tu, mie nu-mi reiese ca iti rasfeti feciorul! Nu se numeste rasfat ca il lasi sa taie hartii si sa sara in pat! Sunt activitati normale pe care orice parinte cu scaun la cap ar trebui sa i le ingaduie copilului.
Iar cu etichetarile ar trebui sa ai grija...copiii tind sa devina ceaa ce credem noi ca sunt.

Cat priveste sotul, i-as pune in brate o carte despre cresterea copilului si i-as spune ca crestem un copil nu antrenam un soldat pentru legiunea straina.

Anca

Berarpiri spune:

Simona si eu sunt de acord cu fetele,nu mi se pare ca il
rasfeti.E f. normal sa ii arati copilului ca il iubesti,si sa fii
intelegatoare cu el.Daca ii permiti sa se joace,chiar daca face
mizerie,asta nu inseamna ca devine copilul rasfatat.
In plus,tu zici ca il certi atunci cand e nevoie,si il pedepsesti...
atunci n-ai de ce sa iti faci griji...


andreea, Ambra
cand implineste sufletelul nostru 2 ani
cu Ambra ;www.onetruemedia.com/shared?p=617ac8b91f0a1a8acaba53&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">puterea dragostei
,,In tot raul e umpic de bine,si in tot binele e si umpic de rau.''

Hakimela spune:

Citat:

citat din mesajul lui anca_a Cat priveste sotul, i-as pune in brate o carte despre cresterea copilului si i-as spune ca crestem un copil nu antrenam un soldat pentru legiunea straina. Anca

denizel spune:

Simona, eu cred ca forta si increderea in sine vin din nevoi satisfacute si potop de manifestari si dovezi de dragoste din partea parintilor.
Daca arunci copilul in apa si ii spui "inoata", daca nu se ineaca saracu', s-ar putea sa invete sa inoate, mai precis, sa se tina la suprafata.
Dar, stii cum e cu inotatul de capul tau. Nu ai tehnica si tot aia de care s-a ocupat zilnic un antrenor ti-o iau inainte :). Mai tragi cu ochiul la ei, iti mai insusesti una-alta, dar trece vremea si ai mici sanse sa devii vreodata campion.
Fatza de aia care nu au invatat niciodata sa inoate sau chiar s-au inecat, da, esti campion. Da' fatza de campioni, esti mai micut asa :).

Ce am vrut sa zic? Am vrut sa zic ca lasatul copilului sa se "caleasca" fara sprijinul parintilor si cat mai singur daca se poate, nu e nici o afacere.
S-ar putea sa devina puternic (daca nu se "pierde" cine stie pe unde), da' nu e putere adevarata. E puternic din ala cu care e destul de greu sa traiesti in aceeasi casa ...