Eminescu si manelele

desprecopii spune:

Frumoasa poveste Q. Da, e frumos ce spune iileana, ilpoti sarbatori pe Eminescu citind copiilor povesti scrise de el.

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

Andrada spune:

Orice sarbatoare anuala intra in "festivism" intr-un fel sau altul, Shakespeare se sarbatoreste cu un festival de bauturi si haine de epoca, Maria Rilke cu cirnaciori si bere etc. Si nici Shakespeare, nici Maria Rilke nu s-au diluat in timp. E elitist sa desconsideram eforturile de recunoastere a unei valori numai ptr ca discutiile n-au loc la Academie ci in curtea scolii si recitam numa 3 poezii in loc de proza post-Vienna.
A

qsar spune:

Ezact asa! Ce sa-i faci? Cineva tre' s-o faca si p'asta cu elita si Dilema... Copipastu e doar o fatalitate (sau binecuvantare) a secolului XXI; in lipsa de altceva, bun si-atat...

Cred ca avem nevoie de o cura de dez-festivism-izare eminesciana. Cred ca lalaim mult prea mult si muuuuult prea superficial cliseul poetului nepereche, si "pentru ca toate acestea trebuia sa poarte un nume". Bla-bla-bla. Pana la banalizare. Si cred ca celebram prea mult si citim prea putin.

---

beshter spune:

Ce spui tu acolo despre Shakespeare nu e festivism - e sarbatoare adevarata. Poate daca in loc sa puna un copchil (sau doi sau trei) sa recite terifiat vesnicele strofe din Luceafarul sau Sara pe deal, cineva s-ar gandi la ceva mai dinamic, cum sunt costumele de epoca pe care le-ai dat ca exemplu, n-ar mai casca nimeni de plictiseala la astfel de 'festivitati'.
Festivism e sa cheltuiesti bani multi pe manifestari la care toata lumea isi consulta discret ceasul si sa-i cheltuiesti pentru ca asa 'se cade'; sau sa lacrimezi public la Floare albastra ca sa vada lumea ce mult il iubesti pe 'poetul nostru national'.

qsar spune:

Taman ce s-a intors Dinu de la gradinita. Inca de pe scara microbuzului m-a anuntat ca "assstazi e ziua lui Mihai aaaaa Eminescu" si ca Miss le-a citit o poveste. Bravos Miss!

Aaaah Ileana. Exact la editia asta ma gandeam... Am iubit la nebunie cartea aia si ilustratiile. Trebuie ca este inca undeva prin podul copilariei mele, in vreo lada.

---

viviana spune:

Qsar, pur si simplu m-ai dezamagit cu procentele alea.

Honni soit qui mal y pense.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ionelabahrim spune:

nu cred e obligat cineva sa scrie la acest subiect...cei care vor sa-si bata joc si de acest subiect mai degraba sa se abtina. tine totusi si de cultura generala . e de preferat vad pt multi sa asculte barfe si sa batjocoreasca pe cineva care indrazneste sa spuna o poveste sau o poezie. eu daca am scris cateva versuri din luceafarul , nu am facut-o sa impresionez pe nimeni, am scris pt ca imi face placere.

Rufus spune:

Ehei...nici nu stii ce aproape esti de adevar...
Tocmai am discutat cu o verisoara, posesoarea unei biblioteci impresionante, suparata foc ca nu are ce face cu cartile ei (o parte mostenite), pentru ca fiica ei (eleva de liceu) nu studiaza (la limba romana, evident) scriitori clasici. Nu mai exista in programa, din cate am inteles eu, nici Eminescu, nici Sadoveanu...ma rog, nu sunt decat scriitori contemporani, cu scrieri de succes...necunoscute. Sau mai putin cunoscute.
Deci...care incercari autentice?

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

iileana spune:

Cele individuale.
Eu la ele ma gindeam.
La depasirea incorsetarii induse de o programa scolara.
Cei care se incumeta la acest efort vor constata ca Eminescu inseamna ceva mai mult decit "Ce te legeni, codrule", "Scrisoarea a III-a" si chiar decit "Luceafarul".
---------------------------


Depasim putin momentul de sters de praf statuia "poetului nepereche", inainte de a o pune inapoi in raft pina la anul?
Facem un pas mai departe?

Atunci, cu voia dumneavoastra, am sa copy-pastuiesc si eu aici o poezie care m-a fascinat in adolescenta (cind am descoperit-o tocmai in urma unui demers individual, of corz). Eu pe asta am simtit nevoia sa o aprofundez, nu pe cele din manual.
P.S. a, sigur ca o scriu aici tot de placere si tot fara a dori sa impresionez pe cineva, vorba Ionelei.



Demonism

O racla mare-i lumea. Stelele-s cuie
Batute-n ea si soarele-i fereasta
La temnita vietii. Prin el trece
Lumina frânta numai dintr-o lume
Unde-n loc de aer e un aur,
Topit si transparent, mirositor
Si cald. Câmpii albastre se întind,
A cerurilor câmpuri potolind
Vânata lor dulceata sub suflarea
Acelui aer aurit.
Acolo sta la masa lunga, alba,
Batrânul zeu cu barba de ninsoare
Si din pahare nalte bea aurora
Cu spume de nori albi. Si îngeri dulci
În haine de argint, frunti ca ninsoarea,
Cu ochi albastri cari lin lucesc
Si-ntunecat în lumea cea solara,
Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi,
Îi mângâi barba lunga, si razim capul
De umerii batrâni cuprinsi de plete.
Si colturoasa-i rosie coroana,
De fulger împietrit, luceste-n aer
Salbatec. Iar un înger ... cel mai blând,
Îngenuncheat l-a lui picioare cânta
Pe arfa sa si aerul roseste
De voluptatea cântecului sau...
Nu credeti cum ca luna-i luna. Este
Fereastra carei ziua-i zicem soare.
Când îngeri cânta de asupra raclei
În lumea cerurilor ele-albesc.
Si nu mai patrund raze aurite
Prin vechi oblon ci raze de argint
Si pe pamânt ajung tandari duioase
Din cântecul frumos dar numai tandari...
Ici în sicriu, sub cel capac albastru
Si tintuit si ferecat cu stele,
Noi viermuim în mase în cadavrul
Cel negru de vechime si uscat
Al vechiului pamânt care ne naste
Certându-ne-ntre noi, fiinti ciudate,
Gretoase în desertaciunea lor.
Este un ce maret în firea noastra,
Dar acel ceva nu din noi rasare,
O mostenim de la Titanul mort,
De la pamânt, în care ne nutrim.
În moartea lui e ceva sfânt si mare,
E o gândire-adânca si-ndrazneata
Pentru ce el fu condamnat la moarte.
Viata noastra e o ironie,
Minciuna-i radacina ei. Dorinta
De-a fi si de-a-avea singur tot ce este
Principiul e de înflorire a ei.
În van pamântul mort ne-nspira câteodata
Din sântul suc al stinsei sale viete
Gândiri de-o nobila, nalta rascoala:
Întoarcerea la fire si dreptate.
Noi nu-l pricepem... o-ncercam adese
Dar n-o putem. Facuti suntem
Dupa asemanarea-acelui mare
Puternic egoist, carele singur
Îmbracat în marirea-i solitara
Ridica-n cer înnourata-i frunte.
În van voim a reintra-n natura,
În van voim a scutura din suflet
Dorinta de marire si putere,
Dorinta de a fi ca el în lume:
Unici. Si aceasta dorinta,
Temei la state, natiuni si cauza
Razboaielor cumplite care sunt
Pasii istoriei, acest e... raul.
Sa nu ne înselam. Impulsul prim
La orice gând, la orisice vointa,
La orice fapta-i raul. Însa
Atuncea când ne nastem, rasariti
Abia din carnea vechiului Titan,
Noi suntem buni pâna suntem copii.
O binefacere ne da pamântul,
Nepretuita-n duiosia ei,
El ne permite ca sa ne întoarcem
Dup-o viata vana, zgomotoasa,
În sânul lui în sânul lui si-al pacii.
El ne-a si pus, batrân-duiosul tata,
Adânc în suflet o dorinta dulce
Si de-ntrebam aceast-enigma scumpa
Ce însemneaza si daca voim
A o pricepe, ea raspunde: pace.
Da! pace cautam fara s-o stim.
Ce n-o luam de la-nceput? De ce
O cautam în lupta? Caci în lupte
Nu e decât victorie pe de o parte,
Cadere pe de alta nedreptate.
Si din viata noastra,-ntemeiata
Pe rau si pe nedrept si pe minciuna,
Si din stiinta mortii a renturnarii
În corpul mort, din care am iesit,
Se naste vesnica nefericire.

Suntem copii etern nefericiti.
Dar în zadar, caci suntem dupa chipul
Si-asamanarea lui. Noi suntem rai
Fara de-a-avea puterea lui. Rai putem fi
Mai ca si el dara din neputinta
Se naste ironia vietii noastre.
În van Titanul mort, ce ne-a nascut
Binele ni-l voieste; în zadar
Cearca-a vorbi cu noi în cugetari
Stralucitoare, varii, -mbalsamate,
În flori, în râuri, în glasul naturii
Ce-i glasul lui, consilii vrea a da.
În van. Viata, sufletul, ratiunea
Scânteia care o numim divina
Ne face a ne însala asupra firii
Si-a n-o-ntelege...
O, demon, demon,! Abia-acum pricep
De ce-ai urcat adâncurile tale
Contra naltimilor ceresti;
El a fost rau si fiindca raul
Puterea are de-a învinge...-nvinse.
Tu ai fost drept, de-aceea ai cazut.
Tu ai voit s-aduci dreptate-n lume:
El e monarc si nu vrea a cunoaste
Decât vointa-si proprie si-aceea
E rea. Tu ai crezut, o, demon,
Ca în dreptate e putere. Nu,
Dreptatea nu-i nimic far-de putere.
Catat-ai aliati între titanii
Ce brazdau caosu-n a lor rascoala,
Ai înzestrat pamântul cu gândiri,
L-ai înarmat cu argumente mari
Contra lui Ormuz.
Si el ca tine a devenit rebel,
Se zvârcoli spre ceruri spre-a le sparge,
Miscând aripile-i de munti de piatra,
Puterea sa cumplita contra Lui.
Dar deturnat el recazu în caos
Cadavru viu, l-învali într-o racla
Albastra.
Titan batrân, cu aspru par de codri,
Plânge în veci pe cretii fetii sale
Fluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort;
Uscat... stors de dureri este adâncu-i
Si de dureri a devenit granit.
A lui gândiri încremenira reci
În fruntea sa de stânci si devenira:
Rozele dulci rubine; foile,
Smaralde, iara crinii,
Diamante. Sângele sau
Se prefacu în aur, iara muschii
Se prefacura în argint si fier.
Din carnea-i putrezita, din noroi
S-au nascut viermii negrului cadavru:
Oamenii.
Spre a-l batjocori pâna si-n moarte
Ne-am nascut noi, dupa ordin divin,
Facuti ca sa-si petreaca Dumnezeul
Batrân cu comica-ne neputinta,
Sa râda-n tunet de desertaciunea
Viermilor cruzi, ce s-asaman cu el,
Sa poata zice-n crunta ironie:
Pamânt rebel, iata copiii tai!

---

qsar spune:

Si pe mine "ma sparie gandul"... Pentru ca "Fat Frumos din lacrima" este o poveste pentru oameni mari, taaaare complicata, mistica si plina de simboluri. Cel putin asa il vad eu, adultul "sofisticat". Dar m-a linistit feciorul meu de aproape sase ani, caruia i-a placut basmul pe care Miss l-a citit astazi la gradi... si nu l-a interesat nici metafora, nici parabola. Deci eu gresesc... Iata-ma, asadar, in culpa de "malipans" cu alea 5 procente :))

---