Pe unde se mai plimba oamenii frumosi

danat spune:

Noe ma alatur si eu fetelor care ti-au daruit pentru asa idee de subiect. Superb!

Normal, toti intalnim, mai rar sau mai des, oameni frumosi, cred ca toti oamenii in adincul lor au o farima de frumusete.

Dar, cel mai minunat te simti atunci cand poti arata celor din jur ca si tu esti un OM FRUMOS.


Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Lolilo spune:

avamaria, da intr-un fel nu e relevant, in realitate insa chiar asa se prezenta scena si nu vad de ce-as modifica-o :).
cunosc cum e sa te duci pana la extrema cealalta cand vine vorba de politically correct; vad asta in fiecare zi pana mi se acreste dar in general nu am nici o problema sa spun cuiva din nigeria de ex ca este negru; eu vad sub culoare omul, dar tot atat de bine vad si suprafata.
nu e locul potrivit intr-adevar pt explicatii ce tin de rasism. oameni frumosi sunt peste tot.

Ortansa spune:

in adoloscenta,deci acum aprox. un catralion de ani,eram cu sora-mea pe la Romana;cautam ceva de imbracat,incaltat ,habar n-am exact ce,si eram tare disperate ca nu gaseam ceva pe gustul nostru,ca de obicei de altfel(obicei ce-l am si acum,prost,de altfel),ei, si tot mergand noi ca bezmeticele,undeva pe o alee ,dupa coloane,ne opreste o babuta si ne spune:ati vazut ce frumos infloreste liliacul? privesc mai bine la batranica,o tin minte si acum,avea un zambet dumnezeiesc pe chip si cu privirea indreptata in sus.ma uit si eu,intr-adevar,liliacul inflorea.mai spune batrana:ce n-as da sa am aripi si s-ajung sus la craca aia de liliac.I-am zambit frumos,am luat aminte la liliacul ce inflorea si mi-am continuat drumul.batranica aceea frumoasa mi-a luminat intreaga zi,am renuntat la boarfe si la tot,am intrat in cofetaria de la romana,am papat prajituri bune si ne-am intors acasa foarte fericite.cred ca de atunci am inceput sa fiu mai atenta la frumusetea din jurul meu,pe care de atat de multe ori nu o observ.

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=4" target="_blank">An apple a day,www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=34" target="_blank">Prima comuniune,

Mere verzi
www.flickr.com/photos/24759233@N04/sets/72157607879622477/show/with/2926721528/" target="_blank">Atelier dulce

---

I've gt DC under my skin

ursuleata spune:

Eram gravida in 8 luni,. ma intorceam de la serviciu,. picioarele umflate,. dureri de spate, suparata pe toata lumea,. Ma opreste o batranica si imi zice cu o voce calda: "Ce frumoasa esti mama asa mica si cu burtica,. sa te bucuri de viata pe care o ai in tine si sa nu te supere nimic"

Multumesc din suflet



tiker
Mami de ursulet

maminuta spune:

Noe, .Subiect de un milion de puncte.
E foarte frumos sa descoperi asa o oaza in lumea asta bolnava,in care de cele mai multe ori oamenii nu mai stiu sa zimbeasca,au uitat sa se bucure de viata de zi cu zi,asa cum e ea,cu bune si cu rele.
Oameni frumosi exista la fiecare pas,numai ca trebuie sa ai acea puritate sufleteasca ca sa ii poti descoperi.Trebuie sa ii primesti...
Eu de exemplu,il introduc in categoria OAMENILOR FRUMOSI pe dr.TUTUNARU...dupa 5 ani de bani cheltuiti pe emeriti care m-au chinuit cu tot felul de analize si rasanalize,a fost omul care mi-a dat sansa sa pot astazi sa tin in brate o minune de fetita...si nu i-a fost usor...desi aveam 8 luni si o saptamina,iar medicii din elias de la sectia ginecologie reuzau ferm sa ii dea ok-ul pentru cezariana mea,a simtit ca daca nu o scoate in acea seara pe Daria,AR PUTEA FI PREA TIRZIU.SI S-A LUPTAT CU SISTEMUL,DESI NU AVEA ANESTEZIST,ERA NOAPTE,ETC...SI AM NASCUT O FETITA MICUTA,DAR SUPERBA...
A fost omul care a trasnformat o dorinta enorma in realitate.O REALITATE FRUMOASA!
Motiv pentru care,cu maximum de calificativ il introduc in categoria oameni frumosi.
Noe,iti multumesc inca odata pentru acest subiect.

Maminuta,mami de Daria

Qamar spune:

apropo de doctori, vad ca a mai fost mentionat dr Stanciu; si pentru noi a fost un om frumos, cel putin pe mine m-a scos dintr-o disperare teribila...Bia primise un diagnostic gresit si eram amandoi -eu si husband- terminati, deja ii facuseram analizele de 3 ori, o vazusera cel putin 4 medici si niciunul nu a putut sa infirme 100% diagnosticul oribil.

Si am ajuns la dr Stanciu. Am intarziat o ora si jumatate, husbandul intelesese gresit adresa si noi ii cautam cabinetul in alt capat de oras....Si totusi ne-a primit si asa. Si Bia, care urla instant in perioada aceea cand simtea ca e la doctor, s-a linistit brusc. A venit langa ea si a inceput sa ii vorbeasca, a consultat-o si s-a intors zambind catre noi (stia cu ce prezumptie de diagnostic veniseram):

-doamna, copilul asta are o alergie alimentara si creste foarte repede! are nevoie de calciu. atat!

Mie mi-au dat lacrimile instantaneu si nu stiam cum sa ma ascund. Toata vizita a durat maxim 10 minute insa in minutele alea, omul asta mi-a linistit cele mai mari temeri.

nikole spune:

Foarte frumos subiect...mai ales ptr efectul pe care il are asupra noastra amintirea zambetului unui OM frumos

Imi amintesc ziua aceea de primavara tarzie...atat de senina si totusi ptr mine o zi atat de trista
cautam o biserica anume, si ma cam ratacisem pe stradutele Iasului...in final am gasit-o,am stat un timp sa ma reculeg, dupa care am pornit spre casa.
Imi amintesc ...biserica goala, si rece si tristetea din suflet...la iesire am luat-o pe alt drum, nu stiam exact unde va duce, dar ma gandeam ca ajung eu intr-un final la starda mare...

la un moment dat langa gardul unei acse , il vad pe el, un mosulet frumos din cale afara...avea un fel de cojocel pe el(desi erau vreo 27 grade poate) de acela fara maneci, un fel de vesta,si un bat gros in care se sprijinea.
Era numai el pe straduta aceea.
Ma privea atat de balnd , de la departare il priveam si eu, cand am ajuns in dreptul lui a plecat putin capul si mi-a zambit...avea cei mai frumosi ochi albastri si era rozaliu in obraji...m-am topit, mi-au dat lacrimile instantaneu.
Nu stiu de ce am avut impresia ca ...nu avea casa, sau , nu stiu...
am privit in urma d ecateva ori, si el tot ma privea zambind...

am ajuns la intersectie, dar parca imaginea lui nu-mi dadea pace.M-am intors, am vrut sa-i dau ceva, sa il intreb daca vrea ceva...nu mai era acolo, si nici in zilele urmatoare, caci l-am cautat...

nu stiu cine era acel batranel, dar era frumos din cale afara, si bland...cu siguranta nu voi uita niciodata acei ochi albastri atat de adanci si simpli...

"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

Ramonika spune:

da, dar din pacate sunt atat de rare fazele astea, incat atunci cand cineva s-ar apropia de mine cu bune intentii (sa ma ajute cu ceva de ex.) primul gand care imi vine in minte e suspiciunea... din pacate... ma gandesc ca are vreun interes ascuns...
acuma depinde si de cum arata omul, cata incredere iti inspira la prima vedere...

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

anangel_lexi spune:

Offf, Ana, am intepenit cand am citit ce-ai patit cu masina. Slava Domnului ca esti bine!
Noe, super subiectul!
Eu imi amintesc ca eram copil in clasele primare, era iarna si un poleeeei. N-am fost atenta si nu stiu cum am nimerit intr-un fel de sant de gheata si nu mai puteam iesi, incercam sa ma agat de masinile parcate pe marginea drumului dar nimic. Si desi strada era foarte circulata de catre pietoni, nimeni nu-mi dadea atentie. La un moment dat a aparut un domn, vreo 30 de ani cred ca avea, m-a luat de-o aripa si m-a scos de-acolo. Abia am apucat sa balmajesc un "multumesc" ca a si disparut. Dar n-am sa uit niciodata privirea aceea plina de compasiune.

de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Pozele noastre din concurs sunt www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese%20cu%20stil%20si%20farmec&page=1" target="_blank">ana1 si ana2 Va plac?

puisorul spune:

Poate cel mai frumos om pe care l-am intalnit in viata mea a fost "domnul invatator". A fost mult mai mult decat un simplu invatator pentru mine. A fost omul care mi-a starnit pasiunea pentru lectura, care mi-a pus bazele unei educatii solide, care nu a facut niciodata diferente intre elevi: saraci sau bogati, cuminti sau neastamparati, cu note mari sau mici. Era un adevarat dascal, pasionat de meseria lui si cu multa, multa dragoste pentru copii.

Noi am fost ultima lui generatie de elevi. Cu toatea acestea, si dupa ce am terminat facultatea si ma intalneam cu el stia ce fac aproape toti fostii colegi. Imi povestea cu cine s-a mai intalnit, cine s-a casatorit, cine are copii...

Este un om demn de toata admiratia si la care ma voi gandi cu drag mereu.

Ani de Stefana (23.01.2008)
Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop. - Antoine de Saint-Exupery