Sa ne intelegem copiii: traumele nasterii

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns natynic spune:

Andrea
Eram sigura ca o durere ascunzi si tu. Cine a avut parte de nastere usoara si de copil perfect nu mai sta sa se gandeasca la traumele nasteii, iti spun eu sigur.
Lasa gandurile astea. Roaga-te mult la Dumnezeu si concentreaza-te asupra nevoilor actuale ale puiului tau. Ai o atitudine minunata, desi in acelasi timp cat se poate de fireasca pentru o mama. Gandeste mereu si mereu tot asa, ca puiul tau e sanatos si normal si VA FI!


Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrea_S spune:

Da, Naty, ai vazut bine. Multumesc.

Totusi sunt incapatanata in ideea ca ii putem usura unui copil nasterea si ca merita sa discutam despre asta.
Observ ca printre noi se numara persoane interesate de aceste lucruri, pe care, din pacate, nu prea ai cu cine sa le discuti fata in fata.

Asa cum eu, inainte sa nasc, am studiat si acest forum, ca sa ma informez, sunt convinsa ca si alte viitoare mamici, poate chiar si alte mame fac la fel. De aceea propun sa continuam discutia.

(Ironiile, daca apar, ma fac sa fiu perseverenta.
Observatiile pe care le primesc sunt binevenite, caci asa invat.)

O intamplare recenta m-a convins ca o asemenea discutie merita provocata.
Dupa nastere, am avut ocazia sa discut pe mess cu o viitoare mamica si am incercat sa-i transmit ce aflasem despre CE si CUM sa faci in timpul nasterii pt a-l sustine pe bebe. Ea vroia initial cezariana, dar medicul a insistat si a convins-o sa nasca normal. A fost mult mai bine decat se astepta ea si m-am bucurat sa vad ca ceea ce nu am apucat sa aplic in cazul meu, a aplicat ea, in felul ei si chiar a fost multumita de rezultat.

E printre noi vreo mamica ce a facut ceva special, a avut o anumita atitudine, un anumit mod de a gandi etc. ca nasterea sa fie mai prietenoasa si pt bebe?

Asa e, Naty, putem "revansa" copilul dupa aceea, dar putem face ceva si in orele "facerii de sine". O rugaciune speciala, o emotie aparte etc. Cine a incercat stie mai bine ce-a facut si poate ne impartaseste si noua. Desigur, iar raman datoare cu niste explicatii, cu propria experienta, dar mai bine in alt mesaj, alta data, ca sa nu fie plictisitor.


Andrea

Atitudinea naste altitudinea!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns martie spune:

Citat:
citat din mesajul lui Andrea_S


E printre noi vreo mamica ce a facut ceva special, a avut o anumita atitudine, un anumit mod de a gandi etc. ca nasterea sa fie mai prietenoasa si pt bebe?



Uite, eu am scris despre Nasterea in apa - o alternativa, un miracol. Viitoarele mamici interesate pot citi experienta mea si a multor membre DC care au ales si ele aceasta modalitate de a naste.
Dupa ce veti citi, orice comentariu e de prisos. E de departe cea mai minunata si netraumatizanta cale de a aduce pe lume un bebelus.

Va asteptam in clubul delfinasilor!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Foarte bun subiect. Eu nu am avut o nastere extraordinar de traumatizanta, sau cel putin asa vreau sa cred. Am incercat natural, am rabdat cat s-a putut, dar cand totul s-a blocat, am recurs la cezariana inainte de a interveni probleme pt. bebe. M-am bucurat si ca n-am facut cezariana programata, adica i-am lasat lui bebe dreptul sa-si arate el singur dorinta de a veni pe lume. Am alaptat perfect (4 luni exclusiv) chiar si cu cezariana si cu narcoza totala...

Si totusi sunt de acord cu ideea acestui subiect, cum ca orice nastere este o trauma pentru un bebe. Nu e vorba de evitat, asta nu prea putem, e vorba de faptul ca ar trebui sa-i ajutam pe bebei sa depaseasca aceasta trauma. Si de faptul ca putem face asta.

Cum am procedat eu? David s-a nascut la ora 1:08 si in primele saptamani am observat ca exact in jurul acestei ore el era extraordinar de nelinistit si plangea (fara motiv aparent). Ei bine, la sfatul terapeutei mele, am inceput sa-l iau in brate si sa-i vorbesc calm si linistit despre cum s-a nascut el la acea ora, cum noi am incercat impreuna atatea ore sa facem tot posibilul ca el sa iasa natural, dar ca nu s-a putut si uite, a fost mai bine ca am recurs la cezariana fiindca altfel s-ar fi chinuit inutil si mi-ar fi distrus poate si mie vezica, i-am spus ca nu-i o tragedie ca n-a reusit sa iasa natural (desi eu la povestea nasterii am facut de dragul relatarii putin misto de el, ca e Rac si de-aia n-a gasit iesirea ), i-am spus ca important este ca am reusit sa ne regasim, ca e perfect sanatos si frumos si ca mama il iubeste ca pe ochii din cap si ca ora aia din noapte nu e facuta pentru zbateri, ci pentru odihna... in fine, chestii din astea care pentru unii suna taaare ridicol...

Si a avut efect, David s-a linistit si de atunci nu mai era atat de agitat noaptea, se trezea si se foia doar cand voia laptic, dar nu mai plangea...

Cred ca fiecare din noi poate gasi o astfel de comunicare cu copilul ei, niciodata nu e prea tarziu pentru a vorbi despre asta si pentru a ne linisti copilul, chiar daca el nu intelege sensul cuvintelor va intelege mesajul per total, faptul ca e ceva ce vine din inima noastra si ca e ceva pozitiv... Eu cred asta cu toata taria.

Andrea, si sa-ti dea D-zeu toate bune pentru copilul tau!


Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi

Povestea nasterii *** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns EllaX spune:

Andrea, foarte frumos gandesti despre copilul tau! Exact asta este atitudinea pe care orice parinte ar fi bine sa o aiba: copilul e perfect si e un dar de la Dumnezeu si de la viata!

Si eu cred ca nasterea este o trauma - nu stiu daca pentru mama, cat pentru copil. Doar ca este o incercare prin care treci ca sa iesi la lumina - ca multe alte incercari din viata. Probabil ca este prima lectie: lupta si greul trec, frumosul urmeaza. Numai ca "invatamintele" lectiei cred ca se sedimenteaza dupa ce trec efectele traumei si ne trebuie sa ajutam si sa fim ajutati si sa avem rabdare...
Eu am avut o nastere grea, pentru mine a fost traumatizanta. Sunt convinsa ca pentru puiul meu a fost muuult mai greu. Sa te puna cineva sa-ti parasesti locul caldut si cunoscut, cu toate "de-a gata", sa treci printr-un canal straaamt, in care sa si ramai intepenit o vreme, sa trebuiasca sa ti se-ncalece oasele capului ca sa iesi (asta se intampla in timpul nasterii naturale), sa iesi la frig, lumina, zgomot, respiratie care te sperie, atingeri, rasuciri, aspirat, spalat, multi stimuli necunoscuti, si minutele cand esti fara mama (care sigur par o eternitate, atunci) - parerea mea este ca le e greeeu! Si gandesc ca Andrea Si ca Miss Parker: putem face ceva ca puilor nostri sa le fie mai bine, ii putem alina cand dau semne de stres. Si asta e o lectie, nu? "Trecem impreuna prin bine si prin greu. Mami si tati inteleg cand tie iti este greu si te sprijina!"
E sigur ca nasterea (naturala sau cezariana) este singurul mod in care se poate savarsi minunea vietii, dar asta nu inseamna sa negam ca tot nasterea este si incercarea primordiala - si trauma primordiala. Dupa care urmeaza vindecarea si bucuria ca ai trecut in alta etapa, pe care o iubesti. Cred ca e un model al vietii.

EllaX cu Ana (30 iunie 2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns EllaX spune:

Inca ceva: raspunsurile sarcastice nu isi aveau locul aici, omeneste vorbind! Suntem pe un forum democratic de discutii, fiecare poate spune ce vrea, dar stiti ca sarcasmul e o forma de agresivitate verbala? E interesant ca persoane care sustin ca nu a existat nici un fel de trauma pentru ele si puii lor au simtit, inexplicabil, nevoia sa atace! E faza de negare, inca?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Andreea, Nana
Da, inconstient cred ca am facut ceva, atat eu cat si fi`mea In primul rand am crezut cu tarie ca voi naste natural, eram pregatita pt asta fizic si psihic tot pe considerentul ca asa se face de mii de ani, dup`aia am aflat ca eu nu pot din cauze medicale la care li s-au adaugat alte cauze medicale si bb pelvian. Insa am decis sa astept cezariana dupa declansarea nasterii. Si desi eram internata cu preeclampsie si urma sa am si o operatie (extirpare ovar+anexa), cezariana programata la orele 14, 10 zile inainte de termen, fi`mea a decis sa intram in travaliu cu tot ce inseamna asta. Am fost foarte multumita ca totusi, lucrurile s-au terminat cu bine si a fost bb cea care a decis momentul nasterii ei.



Daria & GIULIA(2004 08 16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrea_S spune:

Pt Martie:
Nasterea in apa este inca o varianta de lux pt o mama din Romania. Poate in curand cineva cu capul pe umeri va face un loc ca lumea in care sa putem naste in apa si in Romania.
Pana atunci, sa vedem ce putem face in conditiile unei altfel de nasteri.

Pt MissParker/Felicia:
Buna gluma cu Racul...

Si eu cred ca e bine sa-i dam explicatii, oricat de mic ar fi.

De cand am venit de la maternitate, este treaz si vrea atentie exact de la ora in care am inceput sa ma pregatesc si sa il pregatesc pe el pt nastere (ii vorbeam, ii explicam ce se va intampla). Si se linisteste complet abia in jurul orei la care s-a terminat cezariana.
Acum nu ii mai dau explicatii, dar il iau in brate, ma joc cu el, si ii pun o melodie pe care a auzit-o din burtica, una care il linisteste imediat si pe care dansez cu el in brate: Debussy, "Claire de lune".

Daca nu ii dau explicatii, daca nu il avertizez inainte sa fac ceva sau sa i se intample ceva, e nelinstit, plange si chiar se sperie (in urma operatiei a devenit mai sperios ca niciodata). Astfel, pot sa-l las singur in camera, fara sa planga, pt ca intotdeauna i-am spus ca plec si i-am aratat ca revin - il pup, ii zambesc etc.(ce scrie in carti, e chiar util si real legat de acest aspect).

Pt EllaX:
Altfel spus, managementul stresului e valabil si in cazul copiilor, nu doar al adultilor. Numai ca un bebe are nevoie ca parintii sa faca asta pt el, nu?

Pt toate mamicile:
multa sanatate voua si bebeilor!


- Andrea -



Atitudinea naste altitudinea!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Si inca o completare: mai in gluma, mai in serios obisnuiesc sa spun ca fi`mea s-a nascut programata sa nu adoarma seara inainte de orele 23 - 23,30 orice s-ar intampla si insista de mai bine de 4 ani sa nu doarma mai repede. Acum realizez ca la orele astea s-a declansat de fapt travaliul. Pana acum nici nu mi-am dat seama de asta.
Andrea, imi permit sa-ti spun ca procedezi foarte, foarte bine anuntand mereu unde mergi, ce faci. Fi`mea are 4,2 ani si nu se teme de intuneric, nu ii e teama singura, stie mereu ca se poate baza pe mine pt ca stie mereu ce fac si nu se sperie niciodata daca nu ma vede, stie mereu ce se intampla pentru ca o anunt. Asta este important si cand mergem la medic sau oriunde, ii explic mereu exact ce se intampla sa nu se sperie.



Daria & GIULIA(2004 08 16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns martie spune:

Citat:
citat din mesajul lui Andrea_S

Pt Martie:
Nasterea in apa este inca o varianta de lux pt o mama din Romania. Poate in curand cineva cu capul pe umeri va face un loc ca lumea in care sa putem naste in apa si in Romania.
Pana atunci, sa vedem ce putem face in conditiile unei altfel de nasteri.



Da, ma rog, nu stiu ce intelegi tu prin lux si nici nu sunt eu in masura sa fac comentarii pe seama acestei afirmatii. Eu personal am platit 790 de euro pe aceasta nastere, incluzand cele 3 zile de spitalizare.
Nu am avut epiziotomie, nu m-am rupt, copilul a luat nota 10, in conditiile in care dr. cu care am nascut a fost singurul care mi-a recomandat nasterea naturala. toti ceilalti (ma rog, 3 la numar) mi-au indicat cu maxima severitate cezariana.
A fost adus bebicul pe lume intr-o atmosfera relaxata, in apa, unde a mai inotat ceva timp, cordonul ombilical nu a fost taiat imediat etc. etc. etc. Cine doreste detalii poate citi multe experiente pe topicul cu pricina, nu numai experienta mea, nu reiau aici subiectul.

Daca o mamica nu poate strange suma asta in decurs de 9 luni, nu poate face un credit la banca pt. ceva atat de important ca sanatatea ei si a copilului, atunci topicul deschis de tine, scuza-ma dar mi se pare total inutil. Eu zic ca la ora actuala este o modalitate incredibila de a aduce un copil pe lume, este cea mai blanda pt. mama si copil. Daca tu mi-ai taiat macaroana brusc ca e LUX, nu mai intervin la subiect


Intre eforturile de a aduce pe lume, creste, educa etc. un copil cred ca putem implica si efortul financiar, al fiecaruia dintre noi.

Editez, acum am vazut ceea ce ai afirmat, ca nu putem naste in Romania. Eu am nascut la Brasov. Deci nu ai fost interesata cu adevarat si nu esti nici in continuare de evitarea traumelor, asa cum sustii. Altfel raspunsurile tale ar fi fost mult mai documentate. sper sa nu te supere raspunsul meu, sunt doar foarte directa, stiu si eu asta, dar nu am ce sa fac..

Mergi la inceput