Sa ne intelegem copiii: traumele nasterii
Fiecare din noi, mamele, are experienta sa cu sarcina si ulterior cu nasterea. Unele dintre noi au avut o sarcina minunata si o nastere frumoasa. Altele poate a trebuit sa facem orice ne sta in puteri sa ne mentinem sarcina si sa ii dam copilului sansa sa se nasca viu.
Sunt si cazuri extraordinare si dureroase in care o mama isi pierde copilul la fiecare sarcina pe care o are.
In orice categorie am fi din cele de mai sus, nasterea, fie ea normala sau prin cezariana este o trauma, chiar daca vine cu bucuriile si minunile ei.
Nasterea e o trauma pentru mama si e traumatizanta si pentru copil.
Trauma pentru mama este discutata de multa vreme, dar se vorbeste mai putin de traumele pe care le traieste copilul la venirea pe lume.
Copiii merita tot ce e mai bun, si le putem oferi tot ce e mai bun si mai frumos inca din timpul sarcinii. Si ii putem ajuta sa se nasca si le putem crea un mediu propice in care sa traiasca si sa se dezvolte armonios.
In aceasta privinta m-am informat din cercetari, studii, carti, articole in romana si traduse din limbi straine. Voi mentiona mereu sursa informatiilor preluate, pt a putea fi gasite si studiate in original si la ele voi adauga si experienta personala.
Acest subiect este o alta modalitate prin care caut sa-mi inteleg si sa-mi ajut copilul, o gogoasa mica ce a trecut prin multe, din timpul sarcinii si pana in prezent.
Totodata, poate mai sunt si alte mame interesate sa inteleaga ce inseamna nasterea pentru copil, care sunt consecintele fizice, psihice si emotionale pt el si ce putem face noi, ca parinti, sa-l ajutam sa depaseasca acest eveniment si sa se vindece inainte ca traumele sa-i afecteze viata de adult.
Dupa cum vom vedea impreuna, noi, ca mame, putem preveni anumite suferinte, dar de cele mai multe ori putem sa ne ajutam copiii sa treaca mai usor prin experiente dureroase.
Andrea
Raspunsuri
Andrea_S spune:
Dr. Fred Schwartz, intr-un articol despre muzica si reducerea stresului perinatal imbina experienta sa de medic anestezist (care foloseste muzica in medicina) cu cea de parinte, si impartaseste idei si descoperiri foarte utile.
Ceea ce mie mi-a atras atentia, cand am citit articolul cu cateva saptamani inainte de nastere, a fost legat de modul in care copilul declanseaza nasterea. Voi reda mai jos pasajul respectiv:
"Cu mii de ani in urma, Hipocrate credea ca copilul decide cand incepe procesul nasterii - un fapt care a fost confirmat de cercetarile actuale (Nathanielsz, 1995). Dovezile arata ca initierea nasterii de catre fetus are loc cu 2-3 saptamani inaintea nasterii. In creierul fetusului hipotalamusul creste secretia de CRH (hormonul care elibereaza corticotropina) si acesta stimuleaza glanda pituitara sa elibereze ACTH (adrenocorticotrofina). Acest lucru face ca cortexul adrenal al fetusului sa secrete cortizon. Placenta reactioneaza, producand mai mult estrogen si mai putin progesteron care in cele din urma declanseaza contractiile travaliului." (http://www.birthpsychology.com/lifebefore/sound3.html)
Sunt pasionata si de chimie, asa ca am sa dau mai jos si definitiile substantelor mai sus mentionate:
Hormonul adenocorticotrop - hormon care controleaza activitatea glandei suprarenale.
CRH - corticoliberina, hormon eliberat de hipotalamus cand apare stres fizic si psihologic.
Acest fragment este unul cheie, caci are in el explicatia declansarii nasterii premature, nu doar a celei la termen.
Stresul fizic si psihologic poate declansa prematur procesul nasterii! De aceea este important ca in timpul sarcinii mama sa fie linistita si ceilalti membri ai familiei sa pastreze o atmosfera familiala potrivita.
Sa ne punem in locul copilului:
"Hmmm... ce bine e aici la mama! Nu-mi vine sa plec. Nici nu stiu ce ma asteapta dincolo. Si ce e acel dincolo, pana la urma? Am mai auzit eu niste sunete, am mai perceput mirosuri, emotii si multe altele cu ajutorul mamei mele. Dar oare cum o fi dincolo? Ei, ce-mi pasa! Mai am timp. Dar incepe sa fie cam stramt locul... si trebuie sa-mi schimb si pozitia. Stai putin... simt ceva. Cineva s-a apropiat de mama si vrea sa-mi comunice ceva. Ia sa-mi intind antenele. Oare cine-o fi? A, da, il recunosc. E tata. E mana lui. Mana mamei da altfel de senzatii. E asa de bine sa ii stiu aproape! Amandoi ma linistesc si ma iubesc. Ei, in conditiile astea, parca mi-e mai usor sa ies de aici.
[...]
E timpul sa imi anunt plecarea. Mai am cateva saptamani de stat aici, dar deja e stramt tare locul. Trebuie sa ma pregatesc la greu, ca ceva din mine spune ca e cel mai dificil drum pe care il am de facut.
[...]
Au, ce ma strange si ma impinge! Vreau sa ies odata! Acum trebuie sa lupt sa ies! ... Hei, dar ce se intampla? Unde e tunelul prin care ar fi trebuit sa trec? Eu stiam ca trebuie sa fie altfel! Ce e cu lumina asta puternica? Eu cunosc doar intunericul! Si ce sunt chestiile
astea reci de pe mine care ma trag? Si unde-i lichidul ala cald si invaluitor? Bine ca inca mai sunt legat de mama, macar atat, ca am nevoie sa ma obisnuiesc cu locul in care am intrat. Hei, ce-i asta, s-a rupt legatura! Si nici bine nu am scapat de stramtoare, ca nici mama nu mai stiu unde e! Si de ce sunt lovit? Eu credeam ca voi primi dragoste, afectiune si cand colo sunt tratat brutal. Nici pe mama n-o mai simt. Unde ma duc? Ma doare! Mi-e frig! Vreau la mama!"
M-am pus cateva clipe in locul copilului meu. Cu siguranta nu am scris nici cat negru sub unghie din experienta prin care a trecut el. Dar pt el a fost abia inceputul.
Fie ca e nascut natural sau prin cezariana, copilul instinctiv cunoaste traseul pe care trebuie sa-l urmeze si nu se asteapta deloc la ce i se va intampla in afara trupului mamei. El e obisnuit cu dragoste, muzica, cantece, vorbe dulci, blandete, gingasie. Orice e diferit de experientele lui familiare din pantec, deja e stresant. Si cu cat experienta nasterii e mai dura, cu atat e mai traumatizanta.
ina_nz spune:
"In orice categorie am fi din cele de mai sus, nasterea, fie ea normala sau prin cezariana este o trauma, chiar daca vine cu bucuriile si minunile ei.
Nasterea e o trauma pentru mama si e traumatizanta si pentru copil.
Nasterea e o trauma pentru mama si e traumatizanta si pentru copil."
Asta e parerea ta........generalizezi cumplit
Ina
Andrea_S spune:
Imi cer scuze, e prima oara cand deschid un subiect pe un forum in care sunt atatea mamici. Am incercat sa exprim ce simt si ce gandesc, dar nu am reusit sa o fac prea bine.
In cazul mamelor, n-am vrut sa generalizez, pt ca, asa cum mentionam la inceput, fiecare mama are experienta ei legata de nastere. Exista mame a caror nastere a fost rapida si usoara, si cu siguranta ca sunt mamici pe forum care pot confirma asta (poate chiar tu?).
Dar in ce-i priveste pe nou-nascuti, avand in vedere ca ei nu se pot exprima decat prin plans si nu ne pot impartasi altfel trairile, cei care au aratat ce efecte are nasterea din punct de vedere fizic (cu implicatii psihice si emotionale) sunt cercetatorii. Si in baza cercetarilor imi permit sa generalizez privitor la trauma venirii pe lume.
Andrea
gazzella spune:
da, exista si nasteri netraumatizante
si pentru mama si pentru copil
Felix (3 ani si 10 luni) Bendis (1 an si 10 luni)
Andrada spune:
Deci daca e o trauma si prin nastere naturala si prin cezariana pe unde am putea sa-i scoatem (zic ca sa evitam trauma)?
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
ariel_7000 spune:
de acord, nu se poate generaliza, ca nasterea este un proces traumatizant, insa e dovedit stiintific ca pt copil este..."stresant", ca sa nu folosesc termenul de "traumatizant" ... atat nasterea, cat mai ales priumul contact cu noul mediu, care este total diferit si neprietenos fata de "paradisul pierdut"...atata lumina BRUSC!!! atata zgomot BRUSC!!! aerul care da navala in plamani BRUSC!!! mancarea...nu mai intra prin cordon, BRUSC!!! foame BRUSC!!! frig BRUSC!!!....este sau nu "stresant"? de aceea este recomandata nasterea in apa...este mai blanda, mai "aproape" de mediul vechi...plus mentinerea contactului cu mama imediat dupa nastere, insa, la noi cel putin, bebe este smuls si dus departeeee...
acum mama...hormonii...sunt suficienti sa "debusoleze" o femeie, devenita proaspat mamica...furia laptelui, iar, durerea dupa cezariana sau epiziotomie sau pur si simplu durerea muschilor...
si mai sunt multe altele, nu are rost sa vi le amanuntesc, caci fiecare le-am experimentat, mai mult sau putin...
da...si exista si nasteri foarte traumatizante...atat pt mama, cat si pt copil...
eu fac parte din categoria TRAUMATIZATE si copilul meu la fel. era sa murim amandoi la nastere, numai Dumnezeu si miracolul facut ne-au salvat viata. eu am facut eclampsie, iar teo a fost resuscitat si conectat la aparate. uite ca am supravietuit amandoi, fara sechele ... sau aproape fara,unei nasteri naturale, euavand preeclampsie nedepistata, iar teo al meu avea 4.600 kg...numai ca, nu am "avut indicatie de cezariana"
. eu inca mai simt durere (si-mi vine sa o strig, sa o urlu - poate asa va disparea) , in suflet insa...si o voi simti mereu si ma voi simti vesnic vinovata ca s-a ajuns la asta, cu toate ca instinctul (sau ingerii pazitori sau...altceva, nu stiu) m-a avertizat ca TREBUIE sa nasc in alta parte, nu acolo...nu am ascultat! era sa platesc scump! dar eu cred ca fiecare lucru are un scop....
mami de alexutza (10.04.2003)
si
Teodor Mihai (10.04.2008)
Save the Earth /Is the only planet with chocolate!
miereamara spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Andrada Deci daca e o trauma si prin nastere naturala si prin cezariana pe unde am putea sa-i scoatem (zic ca sa evitam trauma)? A L’amore che move il sole e l’altre stelle. www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu |
Pai ar putea sa ii aduca barza....dar si atunci s-ar putea ca viitorul copil sa aiba o fobie legata de zbor
Glumesc, sper sa nu se supere autoarea postului.
“Vietile noastre se incheie in ziua cand ramanem tacuti in privinta lucrurilor care conteaza.”
Martin Luther King Jr.
www.eklipsse.net/gallery/main.php" target="_blank">Fine Art Photography
www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank"> Photo Album
Aidan
ariel_7000 spune:
poate ar fi bine totusi sa ii dati o sansa fetei...eu cred ca a deschis acest topic nu ca sa ia bobarnace...mai ales ca am inteles ca a avut probleme la nastere si ca bebele ei are probleme...
se poate fara ironii? 
mami de alexutza (10.04.2003)
si
Teodor Mihai (10.04.2008)
Save the Earth /Is the only planet with chocolate!
martie spune:
Totusi, aducerea pe lume a unui copil e cel mai firesc si natural lucru cu putinta.
Cum bine zicea MissParker la alt subiect, nasterea (naturala), e prima batalie castigata de copil. In timpul muncilor nasterii, in corpul copilului se elibereaza o serie de hormoni, se produc transformari, fara de care acesta nu ar face fata cu succes vietii extra-uterine de mai apoi.
Se exagereaza cu trauma. E normal si e firesc, asa a lasat Dumnezeu pe pamant omul, sa-i aduca pe lume prin nastere, nu prin fotosinteza.
Eu am nascut in apa, pt. mine a fost extraordinar, fata de prima nastere naturala normala. Cred ca si pt. bebi![]()
kariguld spune:
si eu cred ca se exagereaza cu trauma. sunt si exceptii, dar asta nu inseamna ca la toti este la fel. daca cineva a trecut printr-o experienta dureroasa, nu-i musai sa treaca si altul.
iar ca sa cauti informatii pe net si sa vi cu "argumente si dovezi", ca-i asa....mi se pare cam mult.
ceea ce e important, mai ales dupa nastere, e sa ne ocupam cat mai bine si eficient de copil.
sunt lucruri care se intampla, si la care nu avem intotdeauna explicatii logice si totale asa ca cel mai nimerit ar fi sa ne canalizam energia inspre lucruri pozitive.
nu tratez subiectul cu ignoranta, nici nu vreau sa dau rosii nimanui, e parerea mea. a unei mame care a nascut doi copii prin cezariana, iar inainte de asta, a pierdut doua sarcini.
Kari
Si iata secretul meu, unul foarte simplu:numai cu inima poti vedea ce este drept, pentruca esentialul este ascuns privirii!
