o alta problema cu soacra-mare nevoie de sfaturi
Raspunsuri - Pagina 3
Ela-Z spune:
cl- sti care e problema cu sotul meu? cand ii spun ce imi face si ce imi spune, el zice ca ma crede si ca am dreptate, dar se poarta in continuare ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nu ia nici un fel de atitudine, vorbeste in continuare cu ea fara macar sa-i dea de inteles ca e suparat si el pt. ce ne face! nu stiu ce sa mai cred!
Victoria - cand i-am spus clar ca nu mai supor sa vina si sa ne faca rau, ca de obicei, mi-a spus ca este deacord cu mine... l-am rugat pe el sa-i comunice hot. noastra, mi-a zis ca da o sa-i spuna, dar nu a facut-o inca sub diverse pretexte si se apropie sept. cand si-a anuntat pur si simplu vizita.
Nu stiu ce sa fac.
si inca ceva! de cand suntem impreuna ne-am certat asa mai serios numai din cauza lor, pt. ca tb sa-l bag aici si pe socrumeo, care are o gura mai spurcata decat a ei.
Ela
julenne spune:
multumesc, multumesc, multumesc...
"hartuiala" este cuvantul pe care il cautam si nu-l gaseam care sa descrie situatia! Vrea sa-si faca simtita prezenta cu orice pret!
NU vrea sa aiba nimic de-a face cu noi, nici macar numai cu sotul meu, niciodata nu a incercat sa-l contacteze pe el direct, desi ar fi putut.
Optez pentru click si ignore in continuare, nici unul dintre noi nu ii simtim lipsa si ne merge atat de bineeee...
Apropo de ce ati spus voi legat de nivelul scazut al soacrei care are astfel de atitudine, eu nu stiu ce sa cred ca a mea se considera intelectuala cu I mare, o doamna desavarsita, etc, etc, stiti voi. Problema ei e ca a intuit ca eu sunt mult mai buna ca ea, lucru pe care nu-l poate suporta si admite. Dar asta e problema ei si nu a mea...
Concluzia mea e ca soacrele de genul asta sufera de diferite complexe care le impiedica sa se comporte ca niste persoane normale. Si mai cred ca o alta cauza este lipsa respectului fata de copilul lor si deciziile acestuia.
Eu m-am linistit acum, caci datorita voua am putut sa inteleg mai bine situatia si sa-mi pun gandurile in ordine. Sunt fericita, am o viata frumoasa si o familie minunata, asa ca ma rezum, ca si pana acum la politeturile schimbate de Pasti si de Craciun. Nu doresc sa ma complic, desi la un moment dat ma gandeam si la ea, ca mama sotului meu, ce simte...dar ne e clar la amandoi ca numai intentii bune nu are!(sotul meu stie mai bine cu cine are de-a face)
sa ne auzim cu bine si multa fericire va doresc tuturor!
Cu drag,
Julenne.
simion spune:
Parerea mea este ca nu ai de ce sa te speri-trebuie sa continui sa o ignori.Prin cadouri incearca doar sa demonstreze lumii cat de atenta este ea cu tine si tu cat de nerecunoscatoare.Normal ca nu o sa-ti trimita cadouri utile sau frumose macar-pentru ca nu te sufera si nici tu pe ea,dar IGNORA si o sa ai liniste.
mihaiu spune:
nu vreau sa dau sfaturi dar va povestesc ce am patit eu cu socrii mei. Cand au aflat ca o sa avem un bebe s-au "bucurat" f mult si ne-au dat afara din casa (locuiam la ei) apoi cu 1 luna inainte de a naste au venit la noi (stateam la mama soacrei), si-au cerut scuze si ne-au rugat sa ne intoarcem. Cand fetita avea 5 luni am fost "nevoiti" sa plecam iarasi de la ei. S-au spus cuvinte urate, sotul meu s-a certat f rau cu ei (bineinteles ca eu eram problema pt ca eram nora), mi-au vorbit f urat, eu incepusem serviciul iar sotul statea cu fetita, iar chestia asta o enerva f rau pe soacra mea. Acum, dupa 2 ani, avem casa noastra, socrul nu ne viziteaza, soacra vine f rar sa o vada pe fetita, eu nu am mai calcat in casa lor iar sotul a fost de 2 ori la ei.Cand ne intanlim, pe teren neutru,(se mai intampla dar rar), eu ii ignor total, doar ii salut si atat. Soacra vine in vizita dar numai cand e si sotul acasa iar eu o tratez cu indiferenta.Pentru mine socrii nu mai reprezinta nimic, nimic.Am acceptat vizitele soacrei si intanlirile pe teren neutru pt a evita discutiile (de fapt certurile) cu sotul meu, si prefer sa vina la mine decat sa mearga sotul cu fata la ei.
trisha spune:
Julenne, cred ca rezolvarea problemei sta in mainile sotului tau. Cu tactica propusa de Ruxi (tot respectul pentru ea, cred c-as putea si eu dar mult, mult mai greu!), adica un stropsor de miere si sirop sotul tau s-o sune si s-o intrebe ce-i cu pachetele acelea fara nici o explicatie, aparute cu nici o ocazie, fara un "randulet" insotitor. Cred ca ar fi mult mai susceptibila daca ai intreba-o tu, cu toate dulcegariile din lume. Deci el, ca doar e copilul ei, ar trebui sa fie in stare sa discute cu mama lui. Cat despre pachete, nu stiu cat ar fi de bine sa le returnezi fara nici o vorba (marturisesc ca atunci cand ti-am vazut mesajul, acesta a fost primul impuls), pentru ca intr-adevar ar putea fi o mica sansa ca ea sa-si fi dat seama c-a gresit, sa vrea sa reia relatia cu voi, dar, cine stie, din orgoliu sau orice altceva sa nu faca lucrul acesta in mod explicit. Daca e asa, ea isi impaca si orgoliul si dorinta de comunicare cu voi. Oricum, nu strica o vorba de explicatie, cu mult tact insa.
Discuta cu sotul tau. Daca va intriga chestia asta cu pachetele la culme, atunci intrebati-o ce si cum, daca va supara chestia asta la culme, atunci nu le mai desfaceti si dati-le asa cum le primiti la saraci sau la biserica.
Trisha
mada taba spune:
Salut,
eu nu sunt foarte bisericoasa dar cred ca treaba asta nu trebuie chiar ignorata.
Eu am primit de cand m-am casatorit mai multe iconite care nu-mi inspira nimic rau dar....am mai primit una de la socrela.
Vreau sa va spun ca atunci cand o vad ma apuca o stare de nervozitate.
Drept urmare am pus-o intr-un teanc de reviste vechi iar sotul meu a inteles ca nu-mi face bine sa o vad si nu comenteaza.
Sfatul meu este ca daca tu sii ceva in neregula cu acele cadouri sa mergi la biserica- mai ales cu iconita- si sa rogi preotul sa ti le sfinteasca. Cred ca dupa aceea o sa te sii mai linistita.
Madalina
loremari2000 spune:
Draga Julenne, e mai bine sa eviti tot ce vine de la ea, in primul rand pentru ca mai rau iti faci nervi si nu merita sa-ti pierzi energia astfel.Sfatul meu este sa nu te duci sa-i ridici pachetele si ele i se vor returna.Poate asa va intelege ce nu a inteles din cuvinte.Si daca iti va trimite in continuare, lasa-le, va intelege pana la urma.
julenne spune:
Dragele mele,
Desi hotarasem sa-i ignoram, pana la urma sotul meu a telefonat mamei lui, i-a multumit pentru cadou si a rugat-o frumos sa nu mai trimita lucruri de care nu avem nevoie. Ea nu a spus mare lucru, doar ceva de genul, nu va plac trimiteti-le inapoi! Si i-a trantit telefonul in nas. A doua zi, verificandu-mi e-mailul gasesc un mesaj de la cumnata mea adresat sotului meu(avem adrese de e-mail aproape asemanatoare si probabil ca le-a incurcat???) a carui citire m-a umplut de nervi. In primul rand, sotul meu este insultat in toate felurile, vezi Doamne, pt.lipsa de respect si recunostinta fata de parintii care l-au crescut, bla, bla, bla...Apoi urmez eu, cred ca va imaginati ce lucruri i se pun in carca, cum mama trebuie sa fie pe locul intai in inima lui si nu sotia si alte aberatii aruncate cu o rautate care m-a uimit. Asa am aflat ca nu sunt o mama buna( mi-am crescut singura copilul!!!!) in conceptia lor, ca nu sunt 100% alaturi de sotul si copilul meu( asta ce-o fi insemnand?), ca o femeie cu suflet de mama ar aprecia orice cadou cat de mic de la ele, nu ca mine, ca pe copilul nostru cum vrem sa-l iubeasca daca nu l-au vazut niciodata in persoana??????( de parca ar fi vrut si nu i-am lasat)
Ma simt groaznic de ranita si insultata si debusolata. Oare cu ce am gresit sa am parte de astfel de remarci la adresa mea?
Am vrut sa fac un bine( deschizand un canal de comunicare) si uitati cu ce m-am ales....le-am dat lor inca o ocazie sa ma jigneasca!
Sunt atat de suparata!
Doamne cata rautate si invidie pe lumea asta! Acum mi-e clar ca niciodata nu se va schimba nimic. Si cred ca undeva in sufletul meu speram sa fie altfel.......
probabil ca suna patetic tot ce am scris eu si "stereotip", dar simteam nevoia sa ma descarc putin.
Multumesc,
Julenne.
amoraru spune:
<Cand mi-e mila de cineva, simt ca ma cuprinde un sentiment de vinovatie>
Sincer, ar trebuie sa-ti fie mila de ele pentru ca au facut ca jignirile si insultele sa devina o tinta in viata pentru ele.
Este greu intradevar sa nu le bagi in seama, dar daca te enervezi ce rezolvi cu asta??? Poate asta este si scopul lor!
Ex-socrela mea avea o tactica mai inteligenta! Nu-o interesa ceea ce nu i se spunea, nu punea intrebari si am apreciat asta pana cand am adulmecat ca proceda asa din calcul. Inteligenta, specie !!
Vorbea foarte frumos despre mine si parintii mei, incat daca pe mine ma enerva cu ceva anume si povesteam ,toata lumea se uita la mine ca la o tacanita.
Dar in particular isi dadea arama pe fata! Si, avea din belsug credeti-ma!!
Mi se pare ca viata-i prea scurta ca s-o petrecem hranindu-ne ura, sau tinand minte nedreptatile. Oare pe lumea asta nu suntem toti impovarati de greseli??? <Mihai Eminescu>
bebetica spune:
In relatia cu SOACRA (socri)::
"Vizitele (discutiile) rare si scurte sunt palcute"
Pentru mine socrii exista si atat, niciodata sper sa nu-mi influenteze viata prin existenta lor. Asta va doresc si voua. Puteti la locuiti si la sute de km distanta de socri, daca sotul(sotia) le permite sa se implice in viata tinerei familii sansele armoniei in familie sunt minime. Asa ca trebuie sa-i facem sa inteleaga ca fiecare familie nou intemeiata are regulile si conduitele ei de viata, si fiecare dintre noi cautam un ideal de mai bine in viata.
Toti ne iubim(sau ne respectam) mai mult sau mai putin parintii, dar de la a le respecta statutul de parinte, la ai lasa sa te manevreze sau sa-ti complice viata, pentru ca ei au sentimentul amanuntului mai dezvoltat este o mare distanta. De aceea eu cred ca totusi o distanta nuantata fata de cei apropiati noua este benefica pentru toata lumea.
Succese la mamici si la tatici sa-i respecte pe bunici, fara sa uite ca nu mai sunt mici !!!
Ioana si 
Stefan Dimitri
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b32aaebf6598