Voi cum faceti?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

dianocica spune:

fomalhauti si eu am avut curiozitati din astea :). si inca mai am :))). si am apelat la pm. la prima pers mi s a inchis in nas :) dar in alte dati am fost ok, lucrurile au mers mai departe si am ajuns sa cunosc pers care mi-au devenit tare dragi si pe care acum le consider prietene de suflet. deci recomand cu caldura pm-urile si insistenta :))))))

Parent like there's no tomorrow!

misha71 spune:

Lolilo e corect ceea ce spui (pentru mine, desigur!). Uite, vezi? De asta imi place forumul asta: iti mai deschide si mintea, pe linga faptul ca gasesti o gramada de lucruri interesante si bune de retinut si de aplicat. Si nu in ultimul rind e plin de Prieteni!

Impreuna alaturi de DICIU- noua data-8 octombrie

LOC DE DAT CU CAPU'

Fomalhauti spune:

Multumesc pentru raspunsuri, cred ca macar in unul din cele trei cazuri care "ma rod" voi incerca un PM....

Olympia, in ceea ce priveste intrebarea ta...Nu e prea complicat sa faci ceea ce am facut eu. Am descoperit, la un moment dat, ca oamenii au dorinte foarte diferite. Cred ca am intuit asta inca din scoala, cand multi ma invidiau pentru situatia materiala a parintilor mei si eu imi doream altceva, eu imi doream o sora si un caine. Nu exista niciun motiv obiectiv pentru care eu nu puteam avea aceste lucruri, era strict parerea parintilor mei, ca asa cum cred ei e mai bine pentru mine. Cred ca am mai scris, noi nu aveam in acea vreme niciun fel de probleme materiale, mama nu statea niciodata la cozi si...da, facea fara urma de regret chiuretaje. Si, pe la 10 ani eu aflasem deja asta si o rugam cu lacrimi in ochi sa imi faca o sora. Nu ii acuz pe parintii mei, am inteles ca ei erau convinsi ca asa e mai bine pentru mine si binele meu era cel mai important lucru in viata lor.

Ideea este ca am inteles ca pentru mine banii si admiratia celor din jurul meu nu conteaza prea mult. Nici hainele si alte bunuri materiale...

Curajul meu cel mai mare a fost sa-l infrunt pe tata care m-a iubit enorm si care a murit nefericit pentru faptul ca eu am multi copii si nu le voi putea oferi...o casa si o masina cand se vor casatori. Nu a putut intelege niciodata ca eu sunt fericita si nu a putut sa creada nicio clipa ca, poate, copiii mei au o copilarie mai...placuta decat am avut eu. Desi, paradoxal, tata povestea mereu ca a avut o copilarie foarte frumoasa desi fusese extrem de sarac (in sensul ca au existat perioade in viata lui cand ii era foame si nu avea ce manca).

Olympia, eu nu am facut decat ceea ce mi-a placut sa fac si....nu mi-e foarte greu. Nu stiu insa daca mai tarziu copiii mei nu vor scrie pe un forum ceea ce scriu eu acum despre parintii mei.

Cunosc personal doua femei care au aparut in "top 100 femei de succes din Romania". Nu as schimba viata mea cu niciuna din ele, nu as fi facut ceea ce a facut una din ele (nu ca ar fi ceva rau, pur si simplu nu mi-ar fi placut mie sa fac ce a facut ea) si as fi foarte nefericita daca as fi in situatia celeilalte...

Pur si simplu am alte valori decat majoritatea oamenilor si ma ghidez dupa ele. Imagineaza-ti o femeie careia ii place sa fie foarte eleganta si sa poarte haine "de firma" si care se duce frecvent la cumparaturi pentru a-si satisface dorintele. Eu as spune "vai, iti trebuie putere, rabdare si rezistenta sa umbli atat prin magazine, sa probezi atatea lucruri. Si, eventual, sa mai pleci si in week-end pana la Paris si inapoi ca sa gasesti ceea ce iti doresti." Dar daca persoanei respective ii place, nu i se pare greu ci de-a dreptul placut, chiar daca o oboseste fizic drumul cu avionul si umblatul prin magazine...Si chiar daca trebuie sa renunte la alte lucruri pentru a avea banii necesari pentru ceea ce isi doreste...

Fomalhauti spune:

Olympia, m-am dus sa dorm si apoi am revenit la calculator fiindca mi-am dat seama ca din raspunsul meu lipseste un aspect important. La primii 4 copii am primit mult ajutor, mai ales din partea mamei si, nu pot sa nu recunosc, din partea soacrei. Nu intru in detalii, nu sunt deloc sigura acum ca este mai bine cu ajutor decat fara, dar asta este realitatea in cazul meu...

olympia spune:

Multumesc mult pentru raspuns! Si eu am fost copil unic pana la opt ani, dar din fericire si la rugamintile mele, a pacalit-o pana la urma barza pe mama si asa s-a nascut fratele meu.
Iar pe cand aveam vreo saisprezece ani ziceam ca dupa ce o sa ma marit o sa fac sapte copii! Asa credeam eu ca e frumos. Imi povestea bunica de fratii si surorile ei si mi se parea fantastic sa fie mereu casa plina...

principe spune:

Fetelor,nu uitati ca mesajele celor nou veniti pe Dc sunt moderate,din acest motiv ele pot apare la subiect cu o oarecare intarziere ...(o spun din experienta)...
si tot din experienta de incepator spun ca,de multe ori te "poti pierde" pe DC si sa nu mai stii pe unde ai postat.Asta ca sa apar principiantii pe DC.

Eu nu ma supar cand cineva ma Pm-uieste chiar si daca ma trage doar de ureche.

Fomalhauti,daca pleci in vacanta sa spui,da?ca si eu iti vanez postarile.

Mata Emma lupta iar cu cancerul

http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

Fomalhauti spune:

Olympia si eu spuneam ca vreau multi copii de cand eram mica. Lumea zambea....Bine, spuneam si ca vreau sa ma fac arhitecta, dar asta ma invatase matusa mea (era visul ei, nu al meu).

Cand aveam cam 20 de ani (nu eram maritata) tata mi-a cumparat un apartament (si nu m-a lasat sa ma mut in el, tata era cu conceptiile acelea vechi...). Si mi l-a si mobilat cum a vrut el. M-a dus o data la o expozitie de mobila (era "cu pile" pe vremea aia, era mobila pentru export...ce vremuri!) si cand a vazut ca mie imi place altceva decat ce ii place lui....a decis sa nu ma mai intrebe. A mobilat o sufragerie si un dormitor. Mai ramanea o camera. Si m-a intrebat ce fel de mobila cred ca ar trebui pusa acolo. "Paturi suprapuse, ca o sa am multi copii." "Asta e o prostie, macar sa faci tu unul." Si m-a mai lasat cateva luni si m-a intrebat din nou ce ma gandesc sa fac cu a treia camera. Si eu am zis iar de paturile suprapuse. Si iar m-a lasat...Si a lasat camera nemobilata, ca un fel de razbunare ca "nu vreau sa vorbesc serios".

Ideea mea este ca e bine sa-ti urmezi visele chiar daca altora li se par...nepotrivite.

Si mai e ceva: uneori nu iti iese ceea ce visezi. Dar eu ma simt bine sa stiu ca am incercat.