Infidelitate? Motive, efecte, pareri...
Raspunsuri - Pagina 3
mihaela_s spune:
Eu mi-am inselat sotul! Si am fost o vreme "cealalta femeie".
Nu regret nimic pentru ca atunci cand am facut-o stiam ca nu-l mai iubesc. Nu dati cu pietre, cititi mai jos, incerc sa fac un rezumat al faptelor...
L-am cunoscut cand aveam 18 ani,imediat dupa ce intrasem la facultate, nu l-am placut de la inceput dar a fost foarte insistent,iar dupa 2 saptamani ma cerea de nevasta. A fost primul barbat din viata mea, iar eu prima din viata lui(fizic, pentru ca el mai avusese cateva zeci de prietene, spre deosebire de mine care nu aveam cu ce face comparatii). Dupa 4 ani m-am maritat cu el si a fost prima greseala, pentru ca simteam ca nu o fac pentru o viata, am facut-o pentru ca promisesem, imi era rusine sa dau inapoi. Apoi am incercat sa fac sa mearga o casnicie, dar erau compromisuri numai de partea mea.Nu pot spune ca nu am avut si momente frumoase, dar parca nu comunicam, nu exista acel "ceva" care te face sa plutesti. Dupa 3 ani am simtit nevoia de o schimbare si a venit pe lume fetita noastra,concomitent cu constructia la o casa pe care numai el si-a dorit-o si pentru care isi consuma toata energia.Noi parca nu existam.
Dupa inca 3 ani de certuri si dicutii interminabile, eram sigura ca nu imi voi petrece toata viata alaturi de el, chiar daca singura, dar nu cu el.Nu vreau sa intru in amanunte , ar dura prea mult ca sa explic ceea ce nu mai putem suporta. Devenisem indiferenta , nu mai imi placea compania lui, dar nu indrazneam sa divortez inca. Asa a mai trecut un an. Cunoscusem pe internet un tip cu care corespondam de un an, incepusem sa vorbim si la telefon, stateam la 100 km distanta. Era casatorit, fara copii.ne intelegeam de minune, dar nu vorbeam despre casniciile noastre. La un moment dat a inceput sa insiste ca vrea sa ne intalnim, iar dupa cateva refuzuri din partea mea(imi era frica), am acceptat.Relatia cu sotul era deja rau de tot pe butuci. Intalnirea a durat 2 ore si am stat in masina lui in parcare, a fost super, doream numai sa ne vedem , conversatia a fost ceea ce stiam deja de 1 an, dar socant a fost sarutul de ramas bun care ne-a taiat la amandoi rasuflarea.
Dupa cateva zile sotul meu isi lua catrafusele si pleca de acasa (nu a stiut de intalnirea mea,certurile au fost motivul), iar in urmatoarele 2 saptamani am mai avut 2 intalniri cu cel care imi cucerise inima. Era ca in povesti, era acel "ceva" pe care il cautam de ani de zile.Pentru el era la fel.Incepusem sa ne spunem fiecare frustrarile din casnicii, avea si el destule, dar nu isi inselase niciodata sotia.
Eu am mai dat o sansa casniciei cu sotul meu, am plecat la mare cu el, dar nu era nimic schimbat, iar gandurile mele erau la sute de km distanta.
Nu mai lungesc, poate e plictisitor...am divortat peste 3 luni, el o luna mai tarziu, iar peste o luna ma mutam cu fetita mea in orasul lui (imi gasisem si serviciu intre timp).
Avem o familie fericita, se implinesc in curand 2 ani de la evenimente, acel "ceva" exista in continuare si ne dorim sa nu se stinga niciodata. Peste 3 saptamani asteptam nasterea bebelusei noastre.
Iar acum astept pietrele, rosiile sau caramizile...
mihaela
Scuffy spune:
eu nu sunt chiar maritata, dar traim impreuna si vom avea si un copil. eu simt ca el m-a inselat, f.f. recent, l-am prins cu mana nu in sac, ci scotandusi-o din sac... dar cum evidenta nu o am, el neaga continuu de o maniera care ma face sa il banui si mai tare ("daca ma crezi, bine, daca nu, treaba ta"), raman in continuare in dubii care ma seaca la inima. am un plan in care as putea sa mai aflu cate ceva, iar daca aflu, repet, evidenta tot nu o am, nu pot decat specula. acum sunt in plin proces, asa ca nu pot spune mai multe, decat ca am mari insomnii si sunt f. agitata de atatea ganduri negre. din experientele mele anterioare stiu bine ca si cel mai bun si exemplar barbat/sot/tata e in stare de asa ceva, si nevasta baga mana si pe ea toata chiar in foc pt. el... din pacate cam asta e situatia. repet, asta spun din ceea ce am vazut eu, in umila mea experienta de viata, se poate sa existe si barbati care nu ar fi capabili de asa ceva, dar cred ca f. f. putini...
scufy
Scuffy spune:
si mai cred, din pacate, ca poti iubi si poti fii infidel in acelasi timp...
Crystinne spune:
Mihaela in loc de rosii accepti o 
? Nimeni nu are dreptul sa judece, fiecare om are drumul si motivele lui de a proceda intr-un fel sau altul. Si, toti suntem oameni!
Eu nu mi-am inselat sotul pentru ca de abia acum ma casatoresc 
. Si sincer doresc din tot sufletul sa nu-l insel niciodata. Tocmai pentru ca stiu cum este, pentru ca pana acum, in alte relatii am fost mai intotdeauna infidela
.Atunci cand am avut incredere am suferit ingrozitor. In rest recunosc nu am pregetat sa insel , intotdeauna imi lipsea acel "ceva" de care vorbeste si Mihaela si nu ma puteam opri in a-l gasi.Am stiut ce caut iar acum m-am "linisit" si nu vreau sa il insel ca razbunare chiar daca el ar face-o. Ai nevoie de mai mult decat de razbunare, razbunarea te aduce pe aceeasi treapta ca si cel care a gresit.
Si am fost si "cealalta". Am invatat macar o parte din ce trebuie sa fac ca sa-mi feresc sotul sa faca "plimbarele". Sunt o multime care pleaca de acasa "provizoriu" condusi de o alta parte a corpului nu din cauza ca nu le-ar iubi, deoarece poate din lasitate, poate din alte motive, nu vorbesc despre asta.Cred ca si femei sunt o multime de genul asta dar cele mai multe isi inabusa frustrarea.
Puteti gandi ce doriti asta este doar o parere personala si poate nu neaparat cea mai buna 
mihaela_s spune:
Multumesc Crystinne 
Ai mare dreptate in ceea ce spui, o femeie trebuie sa stie sa-si tina barbatul langa ea, cred ca e valabil si invers.
Iti doresc sa ai o casnicie fericita, ai facut bine ca ai asteptat omul potrivit.
Eu m-am hotarat destul de greu sa postez intamplarea mea, am vazut numai raspunsuri pozitive si ma simteam ca o intrusa, dar apoi m-am gandit ca sunt persoane care poate au ce invata din ceea ce am patit eu, chiar daca altele ma vor judeca.Oricum mie nu imi e rusine si sunt bucuroasa ca am langa mine ceea ce mi-am dorit.
la toata lumea, merg sa dorm acum ca e tarziu.
mihaela
Master Draciel spune:
Asta da subiect!Noroc cu anonimatul!
Desi la mine scirtiie din toate incheieturile in momentul de fata, in cei 12 ani nu am facut " pasi" pe alaturi.Daca s-ar intimpla sa simt ca am intilnit un altul, ar fii primul care ar afla , ptr ca asa mi se pare corect.Nu ar avea rost sa caut miciuni, scuze ptr intirzieri sau sa raspund "greseala", cind celalalt mi-ar telefona.Totul nu ar fi decit o pierdere de timp si o stare de culpabilitate.O singura tentatie adevarata am avut dar...........n-a fost sa fie!Asa ca nu pot dezvolta subiectul ptr ca nu am fost pusa in situatie!
In ceea ce priveste postura de cealalta, intotdeauna am exclus posibilitatea unei relatii cu un tip casatorit, chiar inainte de a ma casatori.
ani35 spune:
Nu.Nu l-am inselat si nici n-as face-o vreodata.Face parte din principiile mele peste care nu trec.Nu stiu daca l-as putea ierta daca el m-ar insela,desi e iubirea vietii mele.Oricum,gandesc ca barbatii o fac din vanitate,din slabiciune...de plictiseala.Motivul prea putin conteaza.E destul de complicata ...chestiunea,nu reiki?Cami,,capul sus!Important e sa nu-ti pierzi increderea in tine si sa te iubesti!!!Sotul tau s-a inselat pe el insusi,nu pe tine!!
Luc spune:
nu spune niciodata,niciodata
important este ca atunci cand o faci sa sti de ce si sa-ti asumi responsabilitatea, motivele apartin fiecaruia...felicitari celor care stiu sa traiasca din plin
Babee spune:
Imi pare rau ca citesc asa ceva, dar cu acelasi regret in suflet imi amintesc prin ce-am trecut acum un an si 4 luni.Noi ne-am casatorit in urma cu doi ani(tocmai ne-am sarbatorit a doua aniversare), iar la nici un an de la casatorie aveam sa descopar cu stupoare, chiar din gura celei care ii fusese 'amica' ,asa zisa ''pasiune'' dintre ei.Pe lumea asta sunt rare coincidentele si nu pot spune ca am crezut in ele.O casnicie pornita din dragoste, respect, si suflet, nu credeam ca poate duce la declin sufletesc.
Imi pare rau ca va spun asta, dar poate altcineva trebuie sa invete si din pataniile altora.Ne-am casatorit in August 2001, iar soarta a vrut sa stam cateva luni despartiti, multumita regulilor vizelor, etc, etc.Dupa 3 luni, in care ne-am intalnit de 3 ori, ne vedem impreuna pentru tot restul vietii.Cele 3 luni pareau o nimica toata, aveam o viata inainte.Dupa alte cateva luni, la nici un an de casnicie, aveam sa descopar crudul adevar, chiar fara sa vreau.Multumita tehnologiei avansate, si a obiceiurilor noi, pe care lumea le are in lipsa de ocupatie, adica sa chatuim, intru pe un canal de chat bine cunoscut si de sotul meu, noi folosindu-l cand alte programe pareau a fi ocupate.Pot spune in acea zi nefasta, am avut 'inspiratia' sa folosesc nick-ul sotului meu, si sa vad ce se intampla.Nu mare mi-a fost surpriza sa 'apara' cateva dudui, am vorbit frumos, cum era si normal, n-au banuit nici o clipa ca sunt sotia, si nu barbatul pe care ele il credeau in spatele nickului, dar nu a fost nimic deosebit.De unele dintre ele stiam, noi nu ne-am ascuns niciodata nimic, si eu una nu suport minciuna si prefacatoria.Intre timp apare sotul meu, vede ce fac, radem impreuna, povestim ce-a facut in ziua respectiva, si la un moment dat se deschide o noua fereastra, cu o noua persoana adresandu-se cum nu va pot scrie.M-am uitat la el, l-am fazut schimbandu-se la fata, nu a vrut sa imi spuna cine e, si chiar m-a rugat sa inchid fereastra respectiva, ca ''e o nebuna aia''.Normal ca m-a incitat schimbarea de comportament, si cred ca mi-am facut-o cu mana mea.Scuzati-ma, dar atat de credula avea sa fie femeia respectiva, ca mi-a povestit totul, crezand ca sotul meu uitase.Ma intreb cum e posibil sa crezi asa ceva( ca a uitat).Nu trebuie uitat de mentionat faptul, ca el era inca burlac pentru ea, si dispus de o noua aventura.Aventura cu acea femeie se petrecuse la o luna dupa casatoria noastra!!!!!Am fost teribil de socata. Am facut schimb de numere de telefon cu 'iubita', motivand ca mi-am pierdut numarul de telefon si totadata si numarul ei.Bun si facut, urmau cateva zile libere, urma o sarbatoare, si cu nonsalanta 'iubita'- asa se considera- ii dau intalnire, de data asta chiar in orasul in care stam.Am stabilit intalnirea, si totodata razbunarea.
Sotul meu era socat, eu de asemenea, au urmat certuri si plansete, omul pe care il consideram inima mea m-a ranit profund.In timp, aveam sa aflu ca a vrut sa fie doar o demonstratie de putere masculina, ca ei sunt mari si tari, si scuzati-ma, si bleguti.la primele farmece ale unei femei ei sunt la picioarele lor, si chiar fac 700 de kilometri pentru a le multumi:(
La nici o saptamana de la intamplare, cu mesajele si intalnirea de rigoare, 'iubita' de 46 de ani, soseste in gara .O las sa astepte, da mesaj nervoasa ca sta si se uita unii la ele(mai venise cu inca o amica, sa nu se plictiseasca in 2?!), il iau frumos pe-al meu sot si hai la gara, ca e un magazin unde gasesc inghetata x.L-am studiat tot timpul, nici prin cap nu-i trecea de ce avea sa i se intample.'Doamnele' stateau cocotate pe bagaje, de ziceai c-au venit sa faca un concediu, si nu 3 zile cum ar fi vrut, si una dintre ele l-a zarit.Ii fac cu mana, observa si a inceput circul.Ca asta am vrut, sa-l fac de ras, ca ce urmaresc, etc.Se observa situatia, si apare 'iubita', mai sa se urce pe el de bucurie.I-am lasat sa vad ce fac, si intervin.Nu sunt o femeie frumoasa, dar in ochii iubitului asa m-am vazut, dar cel putin am gust, si nu ma fac de ras.Indiferent daca merg la munte, la mare, sau la un concert, stiu sa-mi pun hainele cu gust.In afara faptului ca sunt tanara, m-am simtit net superioare atunci cand am vazut pentru ce m-am necajit.Era ca un caine lasat pe strada, nici macar nu se pieptanase, dar asta nu conteaza.Calma, i-am explicat ca a facut prostia sa vorbeasca cu sotia, si nu cu sotul, i-am aratat verighetele si ce scrie pe ele, i-am spus ca ne iubim, si o baba ca ea n-are ce cauta in viata noastra, ca nici macar nu ne place in 3.Nu va pot descrie scena si urletele, in cele din urma am calmat-o cand am vazut politia, si i-am spus ca-i chem imediat s-o aresteze(imi vorbea foarte urat si putea fi un motiv).
Le-am lasat si-am plecat cu coada sus,dar cu inima totusi franta de durere.Am plecat cateva zile acasa la mama, m-am gandit si-am decis ca trebuie sa i-o coc si lui cumva.Nu l-am iertat imediat, vroiam, ma durea sufletul sa-l vad cum sufera .La 1 luna dupa ce m-am intors am plecat singura in concediu , nu va pot spune ce a fost in sufletul meu.Dupa o saptamana, cand l-am vazut, am simtit ca ma reindragostesc de el.Este sot exemplar, s-a jurat ca nu si-a dat seama ce pierde pana cand a fost pus in ipostaza aceasta.Nu exagerez, dar simt ca asta e adevarata noastra casnicie, de un an incoace.Ne-a maturizat, ne-am definit sentimentele.Dumnezeu ne-a ajutat, suntem insarcinati, e cel mai grijuliu si madru tatic(cum de altfel cred ca sunt majoritatea tatilor).Il asteptam pe bebe in Februarie, Dumnezeu sa ne-ajute si sa fim sanatosi.
Scuzati lunga pledoarie, dar poate trebuia spusa.
Iubi
Aurelia spune:
MihaelaS primeste nu o ci o mie de de la mine ,asa mi-a mers la suflet povestea ta,nu trebuie sa-ti fie frica ca vei fi judecata ,numa o minte ingusta poate judeca o situatie in care el n-a fost pus,cit despre inselat, sotul nu l-am inselat inca,poti posta subiectul peste cinci ani reiki sa vezi daca s-a mai schimbat ceva,insa nu-ti garantez ca voi fi sincera !!!!!(se cistiga bine din santaj in ziua de azi nu?
)
Aura&Luca,18 luni