Fetelor,
de cand am venit aici in state, si sotul meu are un program f. incarcat, m-am obisnuit sa stau singurica toata ziua, timpul fiindu-mi umplut la maxim de fetita mea.La inceput imi venea sa ma urc pe pereti si ma simteam singura , mai ales ca si seara cand vendea sotul meu acasa, statea putin de vorba deoarece era obisit si mergea la culcare. Acum m-am mai obisnuit si eu si el nu mai are in program ca la inceput. Deci toate trec.
Dar, anul trecut am plecat doar eu cu fetita in Ro. pentru o luna de zile si imi era inima stransa ca el ramane singur acasa si eu tot singura plec. Cu alte cuvinte e a fost cel care a ramas singurel si eu am plecat. Mi-e poate mi-a fost mai usor, luata de valul revederii cu cei din Ro. dar lui care vreme de o luna a inchis si a deschis singur usa si nu gasea pe nimeni in casa?? Oricum eu dupa cateva zile de Ro, dupa ce m-am mai linistit cu bucuria revederii, parca nu mai aveam rabdare sa mai stau si tot timpul vorbeam numai de el.
Drept este ca revederea a fost foarte frumoasa si pasionala, dar el nu mai vrea sa ne lase sa plecam singure sau sa stam singure, adica sa fim despartiti pentru ceva timp. Dar daca vreodata situatia o v-a impune nu vom avea ce face!Dar in general aceste mici distante dintre soti , nu fac decat sa se relaxeze fiecare(chiar daca duce dorul celuilalt), reintalnirea fiind mai frumoasa si este un test(de ce nu) de cat de mult ne iubim partenetul de viata!