2 copii sau unul?
Raspunsuri - Pagina 3
ungureaa spune:
Buna !
Si eu am fost singura la parinti si mi-am dorit fratior sau surioara mai ales cind eram mica, apoi m-am obisnuit sa nu am...Eu acum am un printisor de aproape 4 luni si inca nu ma gindesc la al doilea copil, caci inca e greu si obositor pentru mine, dar in perspectiva poate-poate voi face si un al doilea copil. Cu mai multa experienta poate-mi va fi mai usor.
ACUM UN SFAT PENTRU CELE CARE CA SI MINE SINT IN AFARA ROMANIEI
Nu cred ca e bine sa faceti un al doilea copil fara a va fi asigurat in prealabil ca are cine sa va ajute, macar primele doua luni. Este foarte greu singura, cu toate ca parintii mei sint aici, lucrind nu au putut fi alaturi de mine zi si noapte (mai ales noapte...). NEAPARAT aduceti o mamica sau o soacra pentru a va ajuta, alt fel nu va sfatuiesc sa intrati in aceasta aventura ! D-zeu stie cit e de mare singuratatea in strainatate !
Adina si bebe Gabriel
mamamariana spune:
Pune mana fugutza si mai fa unul acum pana nu e prea tarziu... nu astepta ca mine 13 ani ca sa se intample din greseala. La al doilea e mult mai usor si stii vorba aia... unde mananca 3, incape si al 4-lea.
Nu astepta sa iti spuna copilul tau la modul serios ca e singur pe lume, asa cum am patit eu. Cand e mic, mai zic ei... dar a mea, era mare si cand a auzit ca nasa ei (de aceeasi varsta cu mine) e insarcinata, si-a compus rugaciune de seara pentru surioara sau fratiorul ei care nu era nici macar planificat. Gandeste-te si din punctul lui de vedere.
Bafta multa!
Mamamariana
Mazarica spune:
Buna,
Abia astazi am citit subiectul tau si tin sa-ti marturisesc ca e f. important si pentru mine. Eu am un baietel de 8 luni si in maxim un an - 2, am vrea sa-i facem si o surioara.
Ma aliniez fetelor care au militat pentru mai multi copii cu mentiunea ca diferenta dintre copii sa nu fie foarte mare. Copilaria sa si-o petreaca impreuna. Eu mai am 2 frati , unul cu 3 ani mai mic, iar celalalt cu 13 ani mai mic ca mine. Pe cel de-al doilea frate l-am tratat si considerat ca pe un copil - bebe, aveam (si eu si fratele mai mare) tendinta de-al ocroti,de-al ingriji si nu de-a ne juca cu el cum e normal sa se intample intre frati ( cum a fost relatia dintre mine si fratele mai mic cu 3 ani- numai pozne si nazdravanii avem ca amintiri).
De aceea graba asta pe mine sa-i facem un partener de joaca si de suflet celui mic.
Oricum , decizia pe care o veti lua va fi cea mai buna pentru voi, fiecare traieste si face cum simte ca e mai bine pentru el si pentru ai lui.
tinatache spune:
quote:
Originally posted by ungureaa
Buna !
ACUM UN SFAT PENTRU CELE CARE CA SI MINE SINT IN AFARA ROMANIEI
Nu cred ca e bine sa faceti un al doilea copil fara a va fi asigurat in prealabil ca are cine sa va ajute, macar primele doua luni. Este foarte greu singura, cu toate ca parintii mei sint aici, lucrind nu au putut fi alaturi de mine zi si noapte (mai ales noapte...). NEAPARAT aduceti o mamica sau o soacra pentru a va ajuta, alt fel nu va sfatuiesc sa intrati in aceasta aventura ! D-zeu stie cit e de mare singuratatea in strainatate !
Adina si bebe Gabriel
Adina ai atins un punct care tare ma doare si la care ma gandesc non-stop in ultima vreme. Mama mea va veni aici inainte de a naste eu si cum nu are voie sa stea decat 3 luni crede-ma ca nici nu stiu cum sa le impart. Intai am zis sa vina la inc. lui decembrie ca bb vine cam pe la craciun, apoi ea a zis ca o sa-mi fie greu cu Andra (1 an jumate acuma) si cu burta mare, si sa vina in noiembrie. Bun, bun, eu nu am nimic impotriva, dar daca tb sa plece apoi cand mi-e mie mai greu, ce ma fac?? Cred ca am sa deschid un sub. separat sa va intreb pe toate mamicile cu 2 copii mici, cu sau fara ajutor ca nu stiu cum sa fac.
Scuze, Sobo, m-am cam bagat peste sub tau. Dupa cum ti-ai dat seama, noi suntem la al doilea, noi voiam 2 dar dupa ce a mai crescut andra parca am mai fi amanat momentul. Din fericire s-a cam intamplat si uite ca acuma am 22 sapt si ceva. Zic, din fericire, pt ca nu stiu cand/daca am mai fi avut curajul sa o luam de la capat, nu e deloc simplu mai ales cand esti departe si incerci sa-ti faci un rost. eu ma chinui sa invat limba asta "frumoasa", sper ca intr-un viitor indepartat sa-mi gasesc ceva de lucru, viitor care iar s-a mai indepartat putin. Sotul meu mi-a marturisit ca daca nu se intampla sa raman insarcinata nu ar mai fi vrut inca unul, cel putin nu acum. Nici fara voia lui nu poti sa-l faci pe-al doilea, doar sunteti amandoi parinti. Vorba romanei_74, un animal i-ar prinde bine, invata-l sa nu fie egoist (cea mai intalnita problema la copiii unici), sa fie generos si bun. Prietenos vad ca este deja. Important e sa fie OM, daca nu se poate sa mai aiba frati asta e, viata iti poate oferi surprize mai neplacute decat asta. Sanatate la toata lumea, ca-i mai buna decat toate, nu?
Cristina, mamica cu burtica
lilach spune:
Imi permit sa revin la acest subiect.
Este adevarat ce a scris Adina. Eu nu am avut ajutor de la parintii mei. Cind esti intr-o tara straina si vii cu burta la gura si dupa citiva ani faci alt copil atunci e de conceput ca nu ai cum sa te duci sa lucrezi.Eu cel putin am stat acasa cu ei si am crezut ca poate la al treilea nepot mama ma va ajuta dar am ramas doar cu gindurile... Ce bine este de cele care au o mama buna sau o soacra care le poate ajuta.
Dar credeti-ma ca se poate si singura, e mai greu,asta e dar satisfactia este inzecita ca ai facut singura totul. Pentru asta trebuie sa fii putin mai "rea" cu tine si chiar si cu copiii tai.
Stiti anul asta m-am intilnit cu o fosta colega de liceu care avea parintii divortati( amindoi alcoolici)dar ea si fratele ei stateau cu tatal si mi-a spus ca nu va uita toata viata cum eu in fiecare zi cind ieseam de la liceu mergeam si cumparam cite ceva dar niciodata nu cumparam doar pentru mine intotdeauna ma gindeam si la ea.Imi spunea toate astea si multe altele pe care cei din familia ei nu le-au facut pentru ea cu lacrimi in ochi.La un moment dat plingeam amindoua.
Va rog sa ma scuzati daca am deviat de la subiect.Deci se poate si prin alte tari sa cresti copii.
"Un sfirsit e un inceput..."
ella& laura,andrei,andra
ungureaa spune:
Buna,
Sigur ca se poate ca sa cresti copii si in alte tari, dar e bine de admis ca ne trebuie ceva ajutor, eu nu am vrut sa admit, m-am tinut batoasa ca eu pot sa le fac pe toate, si iata cum cind dupa 8 zile de nedormit noaptea cind parintii mi-au propus sa-l plimbe pe baiat 2-3 ore ca sa pot dormi n-am spus nu...
Ideal ar fi ca mamica sa stea 2-3 luni imediat dupa nastere caci e foarte important ca sa fie cineva ca sa te incurajeze, sa te ajute, caci depresia post-natala poate fi foarte neplacuta, chiar si la oameni optimisti ca mine...
Succes !
Adina si bebe Gabriel
descintec spune:
Eu nu o sa iti dau un sfat, numarul copiilor este o optiune absolut personala a fiecaruia. Un copil poate fi fericit sau nu, fie ca e singur la parinti, fie ca are frati. De fapt, nici nu cred ca , cu exceptia unor cazuri speciale de abuz, copiii, oamenii in general, pot fi definiti ca fiind fericiti sau nu. Cei mai nefericiti dintre oameni au oazele lor de bucurie si fericire. Fiecare copil se va bucura de ceea ce viata ii scoate in cale, si se va descurca , mai bine sau mai rau, cu situatiile prin care trece.
Ceea ce doream eu sa spun e ca motivatia mi se pare gresita. Un copil il faci pentru ca il doresti din toata inima, nu pentru ca celalalt copil ar avea nevoie de un frate ca sa fie fericit. Nimeni nu-ti garanteaza ca se vor intelege.
La un alt subiect pe aceeasi tema, spunea cineva ca nu face cel de-al doilea copil fiindca nu vrea sa imparta dragostea pe care o simte pentru primul. Ca si cind iubirea ar fi ceva finit, care se termina daca se imparte la prea multi. Dragostea e atit de nuantata, poti avea 10 copii si cu mirare sa descoperi ca ii iubesti tot mai intens pe fiecare. Si pe fiecare altfel.
Oricare ar fi alegerea ta, eu iti doresc sa fii fericita.
D.
lilach spune:
Dragostea e atit de nuantata, poti avea 10 copii si cu mirare sa descoperi ca ii iubesti tot mai intens pe fiecare. Si pe fiecare altfel.
Tare mi-a placut aceasta remarca...si cit este de adevarata...
"Un sfirsit e un inceput..."
ella& laura,andrei,andra
Samy spune:
Am citit cu aviditate toate raspunsurile pe aceasta tema. Si eu sunt singura la parinti. Uneori mi-am dorit, alteori n-am simtit lipsa unui frate/sora. Eu am un baietel de 4 ani si jumatate si sunt insarcinata in 29 saptamani. Asteptam o fetita. Suntem tare fericiti de veste si nu regretam deloc decizia de a avea 2 copii. Important insa nu este sexul ci hotararea de a mai avea un copil.
Cred ca D. are dreptate. Un al doilea copil il faci doar daca va doriti acest lucru. Nu e nevoie sa invoci alte motive. Tu trebuie sa hotarasti daca sunteti in stare sa mai cresteti unul sau nu.
Dumnezeu sa va lumineze mintea sa faceti cum e mai bine.
Samy
amik spune:
am 21 ani iar sotul meu 25.fetita noastra a implinit o luna.toata lumea ne repeta ca este mai bine sa cresti doi copii o data,ca diferenta ideala intre frati este de 2-4 ani...
ne dorim inca un copil.deja mi-e dor de senzatia magnifica pe care o ai cand porti viata i pantece.dar,totusi,am hotarat ca vom astepta cel putin inca vreo 6 ani pana la al doilea.trebuie sa imi termin si eu facultatea,sa imi fac un rost...profesional vorbind!
am fost copil unic si am suferit ingrozitor.nu as vrea sub nici o forma ca alexandra mea sa sufere ca mine!
si apoi,ce avem mai de pret pe lumea asta decat copiii nostri?asa ca,cine poate,sa ii faca!