2 copii sau unul?
Raspunsuri - Pagina 2
pablo spune:
Buna,
Eu nu am fost niciodata avocata ideii de a avea frati sau surori, mai
ales ca avind o sora cu mult mai in virsta decit mine, am crescut pe
lungimi de unda 'diferite'. Pina cind am implinit eu vreo 18 ani, nu
m-am impacat deloc bine cu sora mea, dar dupa aceea am inceput sa ne
intelegem bine si acuma sintem mult mai bune prietene si am reusit
sa avem un dialog adevarat.
La bucurii, dar mai ales cind apare o situatie grea in familie, de
exemplu boala sau deces, e mai bine sa ai cu cine imparti o parte
din griji si responsabilitati.
My two cents worth of opinion.
Numai bine,
Pablo
mmi spune:
Si eu sunt singura la parinti. Am avut o copilarie si o adolescenta fericita, cu citiva prieteni si citiva veri cu care ma intilneam destul de des. Nu am simtit si nu simt lipsa unui frate. Poate ca daca il aveam era la fel de bine. La rindul meu am un singur copil, facut cu greu, si desi uneori, foarte rar, imi trece prin gind ca as mai putea avea un copil nu cred ca voi mai face pasul acesta. Fericirea copilului nu depinde, nici acum si nici mai tirziu, de existenta unui frate.
Cu drag, Mihaita si mami Mihaela.
Missy spune:
Categoric 2. Eu am fost singura la parinti si am suferit ingrozitor, si nici acum nu mi-ar strica un frate/sora.
si eu am de gand sa mai fac peste 1-2 ani un bb. oricat de greu ar fi, merita. si dupa cum mi-a spus cineva: nu stii ce iti rezerva viitorul, Doamne fereste un accident, ceva. si la batranete daca te certi cu unul, fugi la celalalt. material mi-a fost bine singura, dar nu cred ca se compenseaza sufleteste. si chiar daca voi ramane singura stapana pe casa, nu-mi e tocmai usor sa stiu ca n-am unde sa-i trimit pe ai mei cand pur si simplu vreau o pauza! si cred ca tot din cauza de copil singur sunt si asa de posesivi... uneori stresant!
Pupici
www.babiesonline.com/babies/f/fratila
pisi_ella spune:
Buna! Sunt singura la parinti...In copilarie imi doream mult un frate mai mare...Le invidiam pe prietenele mele care aveau frati mai mari...Din pacate, parintii m-au facut si pe mine destul de tarziu, "la batranete", cum zice mama, asa ca nu mai putea fi vorba de un fratior sau o surioara dupa mine...Iar inainte n-a fost sa fie...Acum nu pot sa spun ca mi-as fi dorit un frate...Chiar ma gandesc, cu putin( mai mult) egoism, ca parintii nu m-ar fi ajutat la fel de mult, cu bani si cu toate alea, daca ar mai fi avut un copil...Ar fi trebuit sa imparta totul...si ne-ar fi ajuns mai putin la fiecare...Da, si asta e o problema pe care trebuie sa o iei in considerare: daca ii poti ajuta, daca le poti oferi destul la amandoi...Eu sunt de parere ca, dacat sa ai doi copii si sa nu ai ce sa le oferi sau sa le oferi putin, mai bine unul singur...Multi o sa ma contrazica...Parintii nostri zic " Faceti, mama, doi, ca unde-i unu', creste si al doilea..." Hm! Categoric, nu sunt de acord!
Eu mi-am spus parerea...tu ramane sa decizi...Sper sa iei hotararea cea mai buna! Te-am pupat!
_ella
nelia spune:
Si eu sint in aceeasi situatie ca tine, adica nu stiu daca voi mai face inca un copil sau nu. Am 35 de ani, nu pot sa-l faca anul acesta si la anul viitor, ca trebuie sa ma integrez si eu aici (am stat acasa 2 ani si nu imi este deloc usor sa reintru in lume, mai ales ca nu mai e cea cu care eram obisnuita). Parca am mai dori un copil, avem o fetita, parca am vrea si un baietel... imi plac familiile mari, sint pline de viata, noi sintem patru surori si am uitat greutatile din copilarie, caci nu a fost usor pentru ai mei. Dar viata e grea si aici si parca ma tenteaza mai mult sa-i ofer o viata buna si frumoasa Agatei, nu neaparat material, vreau sa ma ocup de ea, sa continue inotul, sa faca dans, patinaj artistic etc., sa-i ofer sansa unui inceput altfel decit l-am avut eu si sa o pot sprijini ori de cite ori va avea nevoie. Nu stiu, inca ne mai gindim. Sa-mi spui si mie ce hotarasti, poate ma ajuta si pe mine.
Cornelia, mamica Agatei
romana_74 spune:
Sunt singura la parinti si pot sa-ti spun cu tarie ce este GROAZNIC
. Sa nu ai tu cu cine sa te intelegi, cineva care este carne din carnea ta, sa nu ai tu cu cine sa te certi si apoi sa te porti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...E rau, forte rau... Eu il invidiez putin pe sotul meu ca are o sora si cand ii vad cum se inteleg, desi atunci cand au fost mici se ciondaneau tot timpul, imi vine sa mor si ma simt in plus. Eu nu inteleg sentimentul de frate si de multe ori imi arunca lucrul asta si ma doare...Dar noi am hotarat sa facem 2-3 copii ca tare bine e sa-ti fie casa plina la batranete si lor cand vor fi mari sa se aiba unul pe celelalt! Neaparat sa faci doi copii si nu o sa-ti para rau, ai sa vezi! Succes in alegera ta si sa iei decizia CEA MAI BUNA!
ROMANA&BB MATEI
clara spune:
SUBSCRIU LA CE SPUNE ROMANA. E BINE SA FIE MACAR DOI COPII.
EU SUNT DEJA LA AL DOILEA.
SFATUL MEU 2 SAU 3.
BAIETELUL MEU (5 ANI) IMI TOT ZICEA CA VREA SA MAI VINA BARZA SI LA NOI. COPILUL ISI DORESTE FRATIOR. EU AS VREA O FETITA.
O SA FIE MAI GREU CU DOI COPII, DAR EU SPER CA ATUNCI CIND NU VOI MAI FI,SA SE AIBA SPRIJIN UNUL PE ALTUL.
SUCCES IN ALEGEREA DECIZIEI.
CristinaT spune:
Din cate am inteles eu din mesajul tau, ai fost cam in acceasi situatie ca si mine. La fel ca si tine stiam clar ca sotul nu voia, stiam ca ar fi bine pentru primul copil sa mai aiba un frate, dar nu stiam de fapt ce vreau eu (nici tu nu scrii nimic despre asta). A trecut timpul si dorinta mea de a avea copii a cam scazut, si el tot nu vrea. Dupa ce l-am batut la cap ca trebuie si iar trebuie, m-am hotarat sa ma linistesc si sa las lucrurile sa curga de la sine. Nu pot sa nu recunosc ca in tot ceea ce spune are dreptate, dar am asa cate o parere de rau cateodata ca nu se poate.
Cum cred acum a e mai bine? Cred nu e bine sa te chinui pana la Dumnezeu, cred ca fata mea face cat 2 copii, si daca vreodata mi se va intampla sa raman o sa ne bucuram.
Nu stiu daca am fost clara in tot ce am scris. De fapt, putea sa-mi spuna mie o lume intreaga ca e bine, daca el nu vrea nu ai ce sa-i faci.
3 ani !!! pe 14 februarie
Sobo spune:
De fapt, Cristina, este exact cum spui tu, incep sa renunt din ce in ce mai tare la ideea de a schimba parerea sotului meu. Adevarul este ca in multe privinte are dreptate, insa doream sa stiu daca un copil fara frati sufera pe tema asta sau ia de buna situatia, cum de altfel o ia de buna si copilul cu frati.
Din cate am citit in raspunsurile voastre ( pentru care va multumesc ) parerile sunt impartite, ceea ce imi da incredere ca pot sa-l cresc pe Dragos ca si copil unic fara sa sufere, mai ales ca este o fire extrem de prietenoasa ( el rade la orice strain vazut pentru prima oara ).
Adevarul este ca desi am o sora cu care ma inteleg foarte bine, am si o prietena foarte buna cu care ma inteleg exact ca si cu sora mea.
Va pupam
Sobo si Dragos (un an si 8 luni)
romana_74 spune:
A... sa-ti mai zic ceva... Cand eram mica imi cumparam prietenii de joaca cu dulciuri sau cu jucarii numai sa se joace cat mai multi cu mine si simteam nevoia sa am animale multe, multe... aveam atata dragoste si nu aveam cui s-o ofer...
oricum daca te-ai hotarat sa ramana singur sa ii iei macar un catel ca stii ce conteaza... din pacate ai mei nu au dorit acest lucru, iar acum cand sunt maritata si cu un copil am 2 caini. E super!
ROMANA&BB MATEI