Barbati prea ocupati?!
Raspunsuri - Pagina 8
Amalia spune:
Zara draga, mi-a placut foarte mult raspunsul tau. Mi se pare foarte de bun simt tot ce ai spus si sunt de acord. Ma gandeam la ultima parte adusa in discutie de tine, si anume aceea cu destinderea lui in afara casei. La mine, am observat ca nu-l deranjeaza daca vreau sa plec si eu singura cum o face el...cu toate ca nici unul n-o face des. Dar daca am vrut asta...stiu si eu, sa ma vad cu o fosta colega si sa stam toata ziua la taclale (ca ce putem noi face mai bine
)...a stat el cu copilul toata ziua si n-a comentat nimic. Cu atat mai outin sa-mi spuna sa vin repede sau sa-mi scoata ochii ca l-am lasat singur.
Pe mine ma supara, de la o vreme incoace, ca astazi discutam ceva in contradictoriu...vad ca nu ne face bine si propun sa nu ne certam si sa ajungem la o solutie acceptabila pentru amandoi...accepta...iar peste 3-4 zile imi scoate ochii chiar cu ce am stabilit. Asta ma scoate din fire si i-am spus-o, dar degeaba. Ce mai...daca ma iau dupa zodii, chiar ca eu un varsator autentic.
La noi, gradul de dependenta al unuia fatza de celalalt s-a redus vertiginos de vreo 1 an jumate incoace..mai ales din partea lui. Il simt mai distant si spune ca asta se datoreaza sentimentelor...pe care nu le mai simte la fel ca la inceput. Stiu ca nu e primul si nici ultimul care nu iubeste o viata intreaga, dar pentru un om afectuos ca mine, asta a picat ca un bolovan
. Din spusele lui, nu as putea face nimic ca sa schimb aceasta stare de fapt...iar eu ma intreb oare cat va dura daca simte asa? Ma bucur totusi ca tragem amandoi carutza in aceeasi directie si exista respectul de care avem nevoie. La nivel de intelegere, vad ca nu avem probleme mai mari ca altii...poate nici nu stim noi oamenii sa fim altfeli...poate o fi normal sa ne tot contram.
Sanatate maxima!
iubibubi spune:
Rugaciune - pentru femei
Doamne ma rog Tie,
sa-mi dai intelepciune sa-mi inteleg barbatul,
sa-l iubesc si sa-l iert,
sa am rabdare la toanele lui
fiindca, Doamne, daca imi dai putere il bat de il omor.
pupici.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi
scarmanus spune:
Dragelor si dragilor,
Am citit cu mare atentie ce s-a postat aici, in principal fiindca acest subiect are directa legatura cu preocuparea mea de a intelege dinamica dintre barbati si femei, dar si pentru ca ma intereseaza sa imbunatatesc propria mea casnicie. Dupa mult citit pe marginea subiectului in carti de specialitate, incercat pe propria piele si casnicie una alta, am sa incerc sa va povestesc concluziile la care am ajuns.
Una dintre intrebarile fierbinti ale acestui subiect a fost de ce sunt numai femeile intotdeauna cele care vor sa imbunatateasca situatia, care fac primul pas, care observa ca ceva nu e cum ar trebui sa fie. Aici v-as raspunde tot cu o intrebare: sa-mi spuneti, doamnelor dragi, la care dintre dumneavoastra a venit sotul sa va spuna " Simt ca relatia noastra nu mai e ce era odinioara, parca ne-am indepartat unul de celalalt cu toate problemele astea cotidiene. Haide sa discutam despre asta, sa vedem ce putem face." Ei, cand o sa vi se intample una ca asta inseamna ca toate teoriile sar in aer. Adica cele care spun ca daca asteptati sa vina din partea barbatului intitiativa de schimbare puteti sa asteptati mult si bine. N-o sa vina in vecii vecilor. Asa se ajunge la un trai in comun alaturi de un strain, din ambele parti. Si atunci daca iti iubesti sotul si stii ca undeva deep down aveti resursele necesare de a trece peste obstacole (ca doar de aia te-ai maritat cu el), nu iei tu taurul de coarne si-ti spui hai sa vedem ce naiba s-a intamplat, si te dai de ceasu' mortii incercand sa aflii calea de a-l face sa inteleaga care sunt nevoile si dorintele tale? Cred ca am lamurit de ce femeile sunt intotdeauna cele care fac primul pas. (Daca vrea cineva sa spuna ca si barbatii vor in adancul sufletului acelasi lucru, ei aflati ca nu stiu cum sa o faca daca nu sunt invatati ce si cum sa faca, daca nu sunt motivati. De ce credeti ca in loc sa caute comunicarea, ca si femeile, ei se inchid in ei?).
Trebuie sa acceptam din capul locului niste axiome (nu ne place cum suna, dar poate asta e primul semnal ca s-ar putea sa fie adevarat):
1.Suntem TOTAL diferiti unii de altii. Suntem atat de diferiti in plan emotional mental si fizic incat daca un sot si o sotie nu depun un efort sustinut pentru a se intelege unul pe altul este aproape imposibil sa aiba o casnicie fericita. Si fiindca am lamurit de ce sotia face primul pas, mai am cateva vesti proaste:
2. Numai cu perseverenta, efort sustinut si mai ales rabdare, dragelor, putem sa ne atingem scopul de a avea o casnicie fericita. Aflati ca fapt divers ca 80 % din cupluri au probleme de comunicare si nici macar nu stiu asta. Nu sunt neaparat o adepta a teoriilor freudiene, dar dupa parerea mea cel mai eficient mod de a verifica asta e...in dormitor. Mi se pare ca apropierea fizica realizeaza o complicitate si o intimitate care e imposibil de egalat prin cuvinte si nici macar nu poate fi substituita prin cuvinte. Nu e totul, insa odata comunicarea stabilita in dormitor astfel incat ambii sa fie fericiti vom avea o influenta pozitiva asupra comunicarii verbale din afara sferei dormitorului.
3.printre cele mai distructive forte ale unei casnicii se numara asteptarile. Simt cum va revoltati, insa ganditi-va cate dejamagiri si sentimente de descurajare ati avut (amandoi, nu numai noi, doamnele) de pe urma asteptarilor pe care vi le-ati creat. Mai putine asteptari inseamna mai multa libertate oferita sotului vostru de a va face surprize (care, evident, sunt laudate si apreciate sincer). Incercati sa va diminuati asteptarile canalizandu-va energia spre altceva (orice, copii, credinta)
4.calmul este crucial. Foarte greu de stapanit, insa crucial. Nimeni nu reactioneaza bine la iesiri nervoase, tipete, injurii. Sa incercam sa ne controlam tendinta de a exagera prin a stabili realistic ce va deraanjeaza cu adevarat. De exemplu, chiar o sa mor daca nu o sa urlu la sotul meu ca nu m-a a jutat la curatenie cum a promis? E doar orgoliu, vreau sa-l educ, sau de fapt pentru mine nu e mare lucru sa fac eu curatenia. Sa fim realiste si cu contributi alui in casa, sa nu ii spunem nu faci nimic toata ziua cand de fapt duce gunoiul, plimba copilul, etc. Il face sa se simta invalidat, cu alte cuvinte isi spune orice as face,ea nu vede tot nu e multumita. Deci renunta intai la placerea de a veni in ajutor si apoi renunta cu totul la a face ceva.
Cearta sau macar tensiunea e urmarea imediata si, before you know it, se instaleaza anii lumina intre noi, nu-i asa? Deci, inainte sa izbucnesc pentru toate nimicurile, accept ideea ca are limitarile lui, asa cum le am si eu pe ale mele, respir adanc si iau in consideratie si punctul lui de vedere inainte sa-l contrazic sau sa ma cert cu el. Imi spun, e in regula, nu-i mare lucru, nici macar nu e asa important incat sa ma crizez. Sa vedeti ce piatra vi se ia de pe suflet cand reusiti sa va infranati pornirile in mod rational, fara a se intelege a se refula.
Inainte sa inchei vreau sa va spun ca si eu fac un efort sustinut sa-mi imbunatatesc relatia cu sotul meu. Cateodata imi vine sa dau cu el de pereti, sa dau cu cartile de pereti care imi spun ce v-am spus si voua, dar pe urma imi amintesc ca alte metode au dat gres si ca vreau cu tot dinadinsul sa construiesc o casatorie fericita. Pentru mine casatoria se invata.
Va imbratisez cu drag pe toti,
scarmanus
ruxij spune:
Scarmanus, ca de obicei nota 10! Tot nu m-am lamurit DE CE trebuie sa facem noi primul pas, dar in viatza personala am acceptat demult ca diferentzele dintre noi sunt o realitate implacabila si ca asta e, trebuie sa facem primul pas din motive practice, adica numai asa merge. Vorba ta, e o axioma. In rest, tot ce ai scris e perfect logic si cu succes garantat, deci cine poate sa se tzina de recomandarile tale, i-as spune si eu sa o faca! Eu una folosesc aceste metode demult (punct cu punct) si depun marturie ca merge f. bine! Autocontrolul e totul.
Multe succese si o casnicie durabila!
ruxij