Barbati prea ocupati?!
Raspunsuri - Pagina 7
try spune:
aici recunosc ca ai dreptate, n-am ce face.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
ruxij spune:
Ba eu as putea sa argumentez foarte bine de ce nu are dreptate, dar nu vreau sa fiu iarasi cea care se contrazice la nesfarsit, asa ca ma abtzin. Cu greu!
ruxij
anne-marry spune:
fetelor, ma scuzati ca ma bag si eu asa... ca musculita in lapte, dar abia acum am descoperit subiectul, si cred ca as avea si eu ceva de spus.
suntem casatoriti de un an dar impreuna de 2. locuim impreuna de 1 an si jumatate. pot spune ca sunt fericita "detinatoare"a unui sot exemplar, care face tot posibilul sa nu-mi lipseasca nimic. avem o casa frumoasa, si o mica afacere pe care ne luptam din puteri sa o intretinem, suntem sanatosi, si ceea ce este mai important: ne avem unul pe celalalt. acum incercam sa facem si un bebelus (de fapt de vreun an...) si suntem tot mai uniti in aceasta lupta.
insa, nu totul a fost dintotdeauna chiar atat de roz. la el nu a fost problema nici televizorul si nici calculatorul. a fost ceea ce se poate numi "prietenii lui". nu am sa ma apuc sa va descriu acesti indivizi care se fac cunoscuti ca existenta doar prin faptul ca exista si nu au nici un sop sau tel in viata( nu tu familei, pritena servici, etc) si a caror "slogan" este (i-am auzit cu urechiusele mele): "ce te ti ma dupa fusta neveste-tii, hai cu noi la chef si las-o pe ea acasa". intr-un timp mergea cu ei pe terasa, seara dupa ce inchidea sala de net pe care o avem, adica pe la 12-2 dimineata, si mai venea acasa la 6-8 cand se lumina. si multe chestii "murdare" care deriva de aici.
la inceput plangeam si il amenintam ca plec la mama, ca o fi si o pati...exact ca un copil mic.
pana cand am inteles ca aceasta atitudine nu este cea corecta. am inceput mai intai sa il fac sa aiba incredere in mine, si nu ma mai minta ca nu a fost, ca nu a facut, ca nu a dregut...etc...si sa il fac sa se indrepte catre alti prieteni, cu care are ceva in comun, cu car poate discuta pe o tema anume, etc.l-am facut sa se simta bine in propria-i piele, si nu am uitat sa il laud,sa ii spun cat de mult il iubesc eu pe el cand este atent cu mine, si cat de bine ma face sa ma simt atunci acnd iesim si noi AMANDOI cu alte cupluri sau persoane care discuta si despre altceva decat bautura, betii si chestii perverse, adica despre cevamai educativ. el singur vede acum ca il avantajeaza sa se invarta pe langa oameni de la care are ce invata.
bine ca cum totul este OK, si sa speram ca asa va fi mereu. niciodata nu l-am pus la treburile casnice, pt ca eu consider ca acesta este domeniul meu, ci numai sa bata covoarele .atat!sunt sigura ca atunci cand va veni si bebele, lucrurile se vor schimba, dar i-am spus de pe acum ca dac nu ma ajuta asa cum se cuvine (cate putin pe ici si colo, ca nu il voi pune la muncile lui hercule) voi angaja o bona, pe care tot el va trebui sa o plateasca.
in prezent suntem fericiti si ne iubim, si ne "straduim" din puteri sa facem un bebe.
pupici dulci
anne-marry
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA
reiki spune:
quote:
Originally posted by ruxij
Ba eu as putea sa argumentez foarte bine de ce nu are dreptate, dar nu vreau sa fiu iarasi cea care se contrazice la nesfarsit, asa ca ma abtzin. Cu greu!
ruxij
De ce te abti? Cred ca este un loc unde putem spune ce crede, iar daca sunt si omuleti care nu le plac dezbaterile de idei sa nu mai citeasca. Oricum astept un raspuns din partea ta. Nu e frumos sa lasi oamenii in suspans.
Amalia spune:
quote:
Originally posted by reiki
[br
Ma intrebi de ce femeia trebuie sa vorbeasca pe intelesul barbatului?
Raspunsul vine de la sine. Cine este nemultumit de situatie? Tu sau eu? De unde sa stiu ca intradevar ai probleme si nu te mai descurci. Vezi tu eu sunt invatat de mic sa nu ma ocup de bucatarie, curatenie, spalat,... etc. Nu inteleg de ce trebuie acum sa fac ceva ce nu am facut niciodata in viata. Mama s-a descurcat fara ajutorul lui tata sau al meu. TU de ce nu poti? Nu imi bat capul si asta asta suna a emanciparea femei.
Daca vreti ajutor trebuie sa stiti sa il cereti.
Copilul care nu plinge nu primeste tita.
Poate am fost rautacios dar nu asta a fost intentia.
Uneori esti atit de obosit sau ai alte ginduri incit nu mai esti atent la ce iti spune sotia ta, iar daca iti mai spune ca trebuie sa faci ceva ce nu iti place si cu care nu esti obisnuit atunci chiar ca uiti repede. Nu o facem intentionat dar incercam sa eliminam din minte chestile care ne streseaza. De asta am dat un 10 la primul raspuns. Daca sti sa ajungi in mintea mea si sa ma faci sa te ajut fara sa ma streseze si eventual sa-mi si placa atunci ... "Ce mai trebuie sa fac iubito?"
Cu respect,
Reiki
Cam asta e ideea.
[/quote]
Reiki, cred ca ceea ce spui tu este doar o generalizare. Nu toti barbatii au crescut in case in care mama facea totul. Nici sotul meu si nici fratii mei (care sunt 2 la numar si sunt baieti) nu au crescut intr-un mediu in care sa fie invatati numai sa primeasca. Sunt atatea fete care atata vreme cat sunt la mama acasa, nu ridica un ac pentru ca asa doreste mama, dar asta nu inseamna ca nu se dau pe brazda cand ajung la casele lor...si nu le spune nimeni asta...este o necesitate pentru a trai decent si in armonie cu tine si cu cel de langa tine.
Si sotia si-ar dori sa fie "ademenita" cu cuvinte frunoase pentru a face lucrurile atat de necesare intr-o casa: sa spele, sa gateasca, sa calce...sa aiba grija de copil (cei care il au). In situatia in care, sunt deja cel putin 2 generatii in care sotul si sotia muncesc cot la cot pentru a asigura bunastarea familiei (deci am crescut vazandu-i pe altii facand asta), mi se pare normal ca si celelalte treburi sa se imparta. Nu ma apuc sa tin o pledoarie pentru egalitatea femeii, pentru ca nici nu ma intereseaza aspectul acesta.
Ma bucur sincer ca la acest capitol nu ma lovesc de probleme si nici nu sunt stresata niciodata de cand si ce gatesc sau cand fac curat si calc. La noi, lucrurile s-a schimbat in functie de imprejurari, respectiv terminarea facultatii si inceperea unui alt program..venirea pe lume a copilului...etc. Dar au ramas niste "treburi casnice" pe care le face fiecare fara sa vorbim despre asta, fara sa-i atrag atentia sa le faca. Noi la alte capitole avem de lucru, dar sper ca vom redeveni si acolo, ce am fost inainte...deja se simte o schimbare in relatia noastra de cand am scris ultima data aici.
Sanatate maxima!
reiki spune:
quote:
Originally posted by Amalia
Reiki, cred ca ceea ce spui tu este doar o generalizare. Nu toti barbatii au crescut in case in care mama facea totul. Nici sotul meu si nici fratii mei (care sunt 2 la numar si sunt baieti) nu au crescut intr-un mediu in care sa fie invatati numai sa primeasca. Sunt atatea fete care atata vreme cat sunt la mama acasa, nu ridica un ac pentru ca asa doreste mama, dar asta nu inseamna ca nu se dau pe brazda cand ajung la casele lor...si nu le spune nimeni asta...este o necesitate pentru a trai decent si in armonie cu tine si cu cel de langa tine.
Si sotia si-ar dori sa fie "ademenita" cu cuvinte frunoase pentru a face lucrurile atat de necesare intr-o casa: sa spele, sa gateasca, sa calce...sa aiba grija de copil (cei care il au). In situatia in care, sunt deja cel putin 2 generatii in care sotul si sotia muncesc cot la cot pentru a asigura bunastarea familiei (deci am crescut vazandu-i pe altii facand asta), mi se pare normal ca si celelalte treburi sa se imparta. Nu ma apuc sa tin o pledoarie pentru egalitatea femeii, pentru ca nici nu ma intereseaza aspectul acesta.
Ma bucur sincer ca la acest capitol nu ma lovesc de probleme si nici nu sunt stresata niciodata de cand si ce gatesc sau cand fac curat si calc. La noi, lucrurile s-a schimbat in functie de imprejurari, respectiv terminarea facultatii si inceperea unui alt program..venirea pe lume a copilului...etc. Dar au ramas niste "treburi casnice" pe care le face fiecare fara sa vorbim despre asta, fara sa-i atrag atentia sa le faca. Noi la alte capitole avem de lucru, dar sper ca vom redeveni si acolo, ce am fost inainte...deja se simte o schimbare in relatia noastra de cand am scris ultima data aici.
Sanatate maxima!
Normal ca sunt lucruri generale.
Eu spun ce cred asa cum face fiecare aici.
Depinde de fiecare sa fie altfel, sau sa fie ce a fost. Depinde de trecutul fiecaruia, de ce a fost invatat sa faca sau sa nu faca, de cita atentie da celul de linga el, de ce vrea sau poate sa vada. Nu exista regula pentru casnicie, ce trebuie sa faca sau sa nu faca fiecare partener. Nu cred in asta. Fiecare trebuie sa isi gaseasca drumul in viata singur sau alaturi de partenerul pe care l-a ales. Cum va reusi fiecare sa faca asta, e alegerea si treaba fiecaruia. Daca din ce scriem aici mai sunt si oameni care invata cite ceva e grozav. Nimeni nu este perfect asa ca orice gind care este scris aici poate inspira pe cineva sa rezolve o problema.
Asta este parerea mea despre rostul acestui forum in general.
Cu stima,
Reiki
imagine_me spune:
ce bine ar fi daca o data intorsi de la munca am lasa problemele deoparte si ne-am concentra asupra celui iubit, o mangaiere, un zambet, un 'buna' asa cum numai el/ea stie, n-ar fi minunat ? si atunci, eu, femeia, nu m-as mai culca cu spatele la el, nu m-ar mai durea capul si fireste l-as intreba: 'ce mai am de facut, iubitule?' ;)
Amalia spune:
quote:
Originally posted by imagine_me
ce bine ar fi daca o data intorsi de la munca am lasa problemele deoparte si ne-am concentra asupra celui iubit, o mangaiere, un zambet, un 'buna' asa cum numai el/ea stie, n-ar fi minunat ? si atunci, eu, femeia, nu m-as mai culca cu spatele la el, nu m-ar mai durea capul si fireste l-as intreba: 'ce mai am de facut, iubitule?' ;)
traieste-ti viata ca si cum ar fi ultima zi.
Foarte bine zis...
Sanatate maxima!
ruxij spune:
Reiki, ai dreptate, nu e frumos sa te las in suspans, scuze. Uite, nu ma mai straduiesc sa mai spun prea multe, sau exact ce intentionam pentru ca eu cred ca imagine me a exprimat f. bine si in cateva cuvinte esentza, mai bine decat voiam eu sa spun. Daca ne-am gandi AMANDOI unul la celalalt si nu doar la propria persoana, toata lumea ar fi multzumita si fericita. Si referitor la ce ai spus tu, acasa nu trebuie sa faci treaba "de placere" sau pentru ca te-a "vrajit" nevasta, ci pentru ca si tu locuiesti acolo si ai putzin bun simtz elementar. Asta e parerea mea. Cred ca e ceva de baza, tzine de caracter si atat. E adevarat ca poate unora caracterul le-a fost distorsionat de educatzia si modelul vazut acasa, unde pe tata il durea pardon undeva, citea ziarul, iar mama se spetea muncind. Nici eu sa stii ca n-am miscat un pai la mama acasa, iar tata citea ziarul sau dormea in fotoliu zilnic intr-adevar, dar asta nu e o scuza. Lipsa de interes si de "empatie" a sotzului fatza de sotzie si problemele acesteia cred ca afecteaza o relatzie in rau, asa cum si o femeie cicalitoare are aceeasi influentza negativa.
PS.Adaug ca discutzia asta pentru mine e pur teoretica, nu sunt revoltata de situatzia din "gospodaria" personala si chestiile cu ajutatul la treaba mi se par probleme secundare, pentru ca din pacate altele mai grele sunt de rezolvat, nu o amarata de mancare sau un dat cu aspiratorul. Noi sa fim sanatosi!
ruxij
zara spune:
nu am citit toate paginile ca nu am timpul necesar, asa ca nu sunt sigura ca nu s-a raspuns la intrebarea cuiva de la acest subiect: de ce totusi se comporta asa barbatii? ei sunt egocentrici, nu am vazut unul pina acum, de la tatal meu, rude masculine, colegi, prieteni si pina la sotul meu vreunul care sa nu aiba macar tendinta sa fie preocupat mai intii de el insusi. totul este ca atunci cind il accepti in viata ta, sa nu pierzi asta din vedere, ca ajungi in final sa te plingi ca de fapt el nici nu te observa cind intra in casa, ce sa te mai ajute la una sau alta. nu ca eu as fi departe de asta, in conditiile in care simt ca sunt facuta pt ceva mai mult decit sa ma aplatizez in casa de 2 ani fara un confort psihic numai al meu, nu numai cu grija casei si a copilului si eventual a sotului. dar desi ajung la caderi nervoase sau stari deprimante determinate de o mie de lucruri , nu numai de absenta relativa a sotului, nu ajung sa il acuz in final ca nu ma ajuta fizic la treburile casei ci doar poate ca uneori uita sa fie recunoscator pt tot ce fac pt el sau copil.nu sunt nici eu perfecta si pt ca sunt constienta de asta evit de multe ori sa il asaltez cu reprosuri, numai ca din pacate , la sfirsitul zilei ma gaseste de multe ori apatica si monosilabica si in loc sa ii arat ce simt, ca sunt fericita ca il vad , il intimpin acra de ii taie cheful de viata. eu de ce fac asta? nu cumva la asta se referea reiki sau scarmanus parca chiar lorelei cind spuneau ca totul depinde de modul in care sunt expuse trairile tale (ale femeii) ? in alta ordine de idei, eu niciodata nu am pretins ca sotul meu dupa o zi epuizanta la munca sa vina fuguta sa preia treburile casei, ma iubeste suficient ca sa stie cind mi-e greu cu ceva, simte ca anumite lucruri, chiar daca tin de casa, sunt mai mult obligatia lui, totul a fost tacit, de ex, el arunca gunoiul fara sa i se para umilitor sau mai stiu eu cum, facem cumparaturi generale in we ca sa nu ma chnui eu, ba chiar daca se nimereste acasa si stie ca mie nu imi place sa fac ceva (sa zicem, curatatul usturoiului)desi el tocmai a venit de la serviciu si eu pregatesc masa, el ma ajuta cu drag.probabil ca prin firea mea mai rasfatata am stiut simplu si fara efort cum sa il fac sa se simta bucuros ca ma ajuta, desi fie vorba, nici lui nu-i place asta. unde vroiam sa ajung, totusi sunt uneori furioasa pe el cum ziceam si reusesc sa ii stric placerea de a veni acasa, cel mai mult ma darima psihic dedicatia asta fara nici un moment de iesire fata de copil, mai ales ca sunt foarte constienta ca nu l-am facut singura. e singurul lucru pe care il consider egal si de care trebuie sa ma "salveze" macar cind vine de la munca, daca nu apuc altadata sa am si eu un timp numai al meu. si o face. la inceput a fost greoi, pt ca si pt el ca si pt mine copilul a fost o noutate, dar eu cum ma descurcam? acum insa, face totul ca ma ma destind un pic. vine acasa si daca dragalasul nostru isi scutura genele si zice ca vrea in parc cu tati, pai, pleaca in parc cu el. si uite asa au ajuns sa petreaca momente asa frumoase impreuna la care nu ar renunta deloc. acum ca sunt la a doua sarcina oarecum mai dificila, s-au atasat atit de mult unul de altul, ca citesc, se joaca, ies impreuna si in fiecare seara il culca sotul dupa ce ii face dus .buuun. si am scapat si de negura asta. dar credeti ca a fost suficient? nu. tot imbufnata sunt (el o pune pe seama hormonilor de sarcina) dar uneori ajungem sa ne stricam serile din nimicuri. a cui e vina? ca pina la urma asta e intrebarea fundamentala a fiecaruia din noi? din ce analizez eu numai din situaita mea, cred ca e in mare (uf, ce nu-mi place sa recunosc cind gresesc) a femeilor.au si ele defectul lor, tendinta asta de a fi mofturoase!eu as vrea in permanenta sa imi citeasca gindurile si starile si pentru ca nu se intimpla devin frustrata si de aici, bosumflata. e bine? nu cred, dar nu ma pot abtine.uneori ams entimentul ca nu imi acorda atentia dorita, nu ca ar fi unul din cazurile dramatice in care intra direct in camera cu computerul si nu mai iese de acolo, dar o privire mai scurta, o imbratisare mai rece ma pun pe ginduri si iata-ma iar adumbrita. sau uneori am impresia ca nu stie care sunt prioritatile, pt ca pina la urma eu si copilul lui ar trebui sa fim pe primul plan. eu fac asta, el nu poate? ba da, doar ca mai pierde din vedere uneori detaliul asta si ma scoate din sarite. dar de aici pina la a-i limita independenta...iti vind computerul, nu ai voie la baschet etc...dincolo de viata de cuplu oricine simte nevoia si de altceva si cu certitudine va veni mai bine dispus dupa pauza placuta petrecuta cu baietii la sport si apoi la o bere. nu ca eu as fi senina in sufletul meu ca el isi gaseste placeri in afara cuplului dar niciodata nu i-am ingradit dorintele si sentimentul de libertate. si vine cu dor la noi acasa. tot timplul ii lipsism si chiar nu-i ceva iesit din comun pentru linistea noastra casnica sa fie uneori fara noi. insa, inversul nu e la fel. si aici vroiam sa ajung, nu cred ca el isi imagineaza ca si eu as avea nevoie de asta. pur si simplu sa zica, azi eu stau cu copilul, tu iesi si fa ce simti. iese in parc cu el, cum ziceam, dar de multe ori, ca mi-e drag sa fiu cu el dupa o zi de absenta, vin si eu cu ei sau ramin sa pregatesc masa.mai sunt multe de spus, e inepuizabil subiectul dar nu mai am timp acum. sunt lipsuri in ce am vrut sa subliniez dar cind voi fi mai limpede in ginduri.