TRAIM INTR-O COCINA DE SOCIETATE !!!!!!!!!!!
Raspunsuri - Pagina 4
b.nica spune:
Citind postarile voastre ma intreb daca sa intervin sau nu.
Este un moment in care te intrebi daca asta este calea pe care viata ti-o ofera,sau este incercarea care te verifica.
Mariaa spune:
quote:
Eu sper ca s-a dus sa-si depuna dosarul de emigrare. Vorbesc serios, decat o viata de regrete, mai bine iei taurul de coarne o data si bine. Si de fapt nici macar nu e un taur cu adevarat...
pai tocmai ca nu pare genul...pentru asta e nevoie de ceva 'bowls'
iar cine sa cufunda-n lamentari nu prea se pune cu taurul...mie tot topicul asta imi aminteste de imaginile de la tv de dupa inundatiile de acum cativa ani cand militarii erau chemati sa degajeze curtile/strazile de noroaie, mal si toate alea...si am ramas muta sa vad cum gazdele aduceau critici unde nu e bine luat malul/noroiul din curtea lor si asta dintr-o pozitie cu mainile-n sold (pe bune..) in loc sa puna mana sa ajute la curatarea curtilor/caselor lor!
la atitudini de genul asta fac referire cand zic 'sa ne dea' ...
da, pute, e o mare cocina, o mare mizerie dar nici sa punem mana-n cap si sa strigam ardeeeeeeeee, nu e solutia!
nu-ti convine ceva? nu poti pleca in alt mediu? pune mana si schimba ceva! in patratica aia a ta in care stai, dar schimba ceva!
abia astept sa vad ce raspunsuri primeste marius la intrebari.
pentru EmmaLyme
blog DC,Impreuna Timisoara
"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara
ile77 spune:
quote:
Originally posted by Mariaaquote:
Eu sper ca s-a dus sa-si depuna dosarul de emigrare. Vorbesc serios, decat o viata de regrete, mai bine iei taurul de coarne o data si bine. Si de fapt nici macar nu e un taur cu adevarat...
pai tocmai ca nu pare genul...pentru asta e nevoie de ceva 'bowls'
mie tot topicul asta imi aminteste de imaginile de la tv de dupa inundatiile de acum cativa ani cand militarii erau chemati sa degajeze curtile/strazile de noroaie, mal si toate alea...si am ramas muta sa vad cum gazdele aduceau critici unde nu e bine luat malul/noroiul din curtea lor si asta dintr-o pozitie cu mainile-n sold (pe bune..) in loc sa puna mana sa ajute la curatarea curtilor/caselor lor!
la atitudini de genul asta fac referire cand zic 'sa ne dea' ...
da, pute, e o mare cocina, o mare mizerie dar nici sa punem mana-n cap si sa strigam ardeeeeeeeee, nu e solutia!
nu-ti convine ceva? nu poti pleca in alt mediu? pune mana si schimba ceva! in patratica aia a ta in care stai, dar schimba ceva!
abia astept sa vad ce raspunsuri primeste marius la intrebari.
Lyme
blog DC,Impreuna Timisoara
"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara
Din postarile anterioare ale lui marius, am inteles ca si el s-a cam saturat de ro si ar vrea sa se indrepte spre alte meleaguri mai insorite.
Probabil ca pe marius il intereseaza mai mult daca iul23 are de gind sa se care din tara.
Si pe buna dreptate, treb sa fii putin naiv sa nu intelegi ca in ro lucrurile nu se vor schimba prea mult in urmatorii 50 de ani....iar timpul trece iar viata e numai una.
Ile, mami de Vivian (07.03.2006)
http://good-times.webshots.com/photo/2040193270101233639hAhBhR
nelia spune:
Iulian, nu ai de ce sa te scuzi, ca nu m-a deranjat ca ai scris, doar mi s-a parut un pic rece semnatura si... cam de sus. Si titlul mi se pare un pic dur, eu nu vad chiar asa lucrurile, poti sa traiesti frumos oriunde in lumea asta si sa te realizezi ca om (nu ma refer aici la material), daca asta iti propui. Omul e in stare de multe lucruri, pacat ca foloseste doar o mica parte din capacitatea si forta lui in acest sens, cea mai mare parte este consumata inutil, cu lucruri de care nu are nevoie.
In rest, eu inteleg bine ce ai scris. In 1999 daca cineva mi-ar fi spus vreodata ca eu voi pleca din Romania, i-as fi retezat-o scurt: eu nu-mi parasesc tara, ramin aici, pun umarul, face ceva, trebuie sa reusim... Mi-au trebuit doar doi ani sa-mi schimb parerea si asta s-a intimplat doar dupa ce mi-am intilnit perechea si am ramas insarcinata. Cind au aparut intrebarile: unde va creste copilul/copiii mei? Si, mult mai important, cum? Imi pare rau ca nu au avut sansa sa creasca in Romania, pentru mine este si va ramine tara mea. Dar a fost un moment cind mi-am dat seama ca lucrurile nu se vor schimba in Romania pe parcursul vietii mele si eu una am si vreau sa o traiesc. Daca pentru mine singura sau impreuna cu sotul meu, fara copii, ne simteam in stare sa traim acolo, in momentul cind am ramas insarcinata, m-am simtit dintr-o data secata de putere si de vointa de a mai lupta cu morile de vint. Nici o societate nu e perfecta, orice sistem are imperfectiuni, dar macar exista si functioneaza. Pentru altii s-a putut si se poate sa traiasca si acolo, sint mai tari ca noi, au ramas si le e bine, poate mai bine decit ne este noua din multe puncte de vedere. Dar pentru altii, deci si pentru noi, pur si simplu nu s-a putut trai si atunci, cu sufletul rupt in doua, am hotarit sa plecam. Inca nu stiu daca am facut bine, tind sa cred ca da. Copiii mei vor cunoaste Romania, fetita mea cea mare este acum acolo, la bunici, dar vor cunoaste partea frumoasa a ei, asa cum o cunosti cind te duci in vizita si esti alintat de toti, pentru ca nu te-au vazut de mult. Se simte bine acolo, e a doua oara cind merge, o iubeste, ii place. Dar eu stiu ce face aici, cum se dezvolta aici si stiu cum ar fi acolo. Nu cum ar putea sa fie sau cum este pentru unii, ci cum ar fi pentru noi, la nivelul nostru, cu pregatirea noastra, cu tot ceea ce sintem noi, daca am fi acolo.
Eu banuiesc ca esti singur, ca esti tinar si ca nu ai copii. Si plingi pentru ce se intimpla in jurul tau si pe buna dreptate. Dar nu e o solutie, gindeste, iesi din automatism, sapa adinc in tine si in jur si vezi daca poti face ceva. Tu, personal, in contextul dat, nu comparativ cu altii sau cu alte locuri. Si daca da, atunci ramii si incearca. Daca nu sau daca crezi ca nici daca faci nu te vei simti bine sau daca ai facut deja si tot nu ti-e bine, atunci pleaca, incearca, experimenteaza, o viata ai. Pentru noi doi ar fi fost bine, ca doar acolo am crescut, ne-am fi descurcat, am fi trait decent, corect, frumos, printre prieteni care traiesc la fel, chiar daca nu era totul frumos in jurul nostru, nu era inca totul pierdut. Dar ca familie cu copii nu am mai fi putut cirpi, incropi un mod de viata, nu am avut taria si sa luptam pentru ziua de miine si de poimiine, si a pastram intacte sistemele noastre de valori, ceea ce ne caracterizeaza si sa-l transmitem mai departe copiilor nostri si sa razbim in acelasi timp prin hatisul societati romanestii din acesti ani. Pur si simplu nu am fost in stare. Asta admir eu in Romania, nu masini, vile, celulare, termopane sau posturi la multinationale. Nu! Ci oamenii care au reusit si reusesc sa traiasca drept intr-o lume strimba si care cresc si copii la fel de drepti ca ei. In fata acestora, mici sau mari, publici sau nepublici, stiuti sau nestiuti, in fata lor imi scot palaria si le spun un mare si un sincer bravo. Ei sint romanii mei, ei sint modelele mele. Si atita timp cit exista, si exista sa stii, nu e totul pierdut.
Nici aici nu sintem noi in stare de foarte multe, dar e altfel, totul e altfel si se poate, chiar daca mai greu pentru unii, mai usor pentru altii, se poate pentru toti si nimic nu te impiedica sa-ti traiesti viata cit mai aproape de felul in care iti doresti sa o traiesti.
M-am lungit cam mult, mesajul este ca nu te vei linisti pina nu vei experimenta tot ce te poate linisti. Nu mai ai ce face acolo si nu te simti bine, s-au deschis frontierele acum, vezi cum e in alta parte. S-ar putea sa-ti placa in alta parte si sa-ti para rau ca nu ai facut-o mai demult, dar s-ar putea sa-ti dai seama ca tot acolo, de unde ai plecat, vrei sa traiesti. Noi cind am plecat am zis asa, care e de fapt deviza vietii mele: niciodata sa nu regreti ceea ce ai facut, ci ceea ce nu ai facut! Decit sa stam toata viata cu gindul ca daca am fi plecat, moamaaaa, ce am fi facut, asa, uite, stam aici si ne mincam viata, mai bine hai sa plecam, sa vedem cum e si daca nu e, ne intoarcem, ne linistim si o traim asa cum ne-a fost dat sa traim. Pentru ca, vezi tu, Iulian, in fata vietii (si a mortii, dar nu despre asta e vorba aici) esti singur-singurel, oricit de multi oameni ai avea in jurul tau. Ce vreau sa spun cu asta? Ca ramasul sau plecatul este ceva personal, se traieste de unul singur. Nu te poti compara cu nimeni, nici ramas acolo, nici plecat din tara. Daca eu ti-as descrie viata de aici, oricit de sincera as fi, tot nu ar fi viata de aici si deci nici viata ta daca ai veni aici. Si asta din simplul motiv ca este viata mea. Daca am incerca sa facem comparatie intre viata mea de acolo si a ta, tot nu ar fi la fel, ca a mea a fost a mea, a ta e ta. De aceea iti spun, pina nu incerci sa faci tu ceva, pentru tine, raminind sau plecind, degeaba discutam noi aici discutii, ca problema tot asa ramine: nerezolvata!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
nelia spune:
B.nica, imi cer scuze, am incercat sa descifrez mesajul tau, dar nu am inteles nimic. Ai putea sa detaliezi un pic?
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
b.nica spune:
Nelia,ai dreptate nu am exprimat clar ce doream sa spun,dealtfel am sters ultima fraza care recitita am inteles ca exprima contrar celor dorite de mine.
Am vrut sa ma adresez lui Iulian care a deschis topicul probabil intr-un moment f. greu pentru el si cred ca Marius a intervenit oportun incercand sa il determine sa explice mai bine care sunt motivele rabufnirii.
Cred ca deciziile importante din viata trebuiesc luate "la rece"si analizand f. bine alternativele.
Daca Iulian este tanar poate sa-si incerce norocul oriunde si pentru un barbat este chiar incitant.Ma intreb daca priveste lucrurile sub acest aspect, sau trece printr-o criza care nu l-ar putea ajuta oriunde s-ar afla.
kariguld spune:
de unde privesc eu locul in care traiesc, nu vad cocina....!!!!
sa fim realisti, tine de alegerile pe care le facem!
in toata lumea sunt oameni de diferite conditii sociale, peste tot, in orice tara.
averea nu te face bogat, nu-ti ofera garantia unui viitor luminos si imbelsugat.
la fel, traiul dintr-un salariu nu te face sarac si nici perspectiva unei vieti mediocre!
in America am intalnit multi romani care muncesc pe rupte pentru a avea un trai satisfacator, bani de vacante si alte cele.
in Australia, la fel, emigrantii, de orice culoare muncesc serios, platesc asigurari medicale, scoala sau gradinita copiilor, chirii etc. unii sunt multumiti, altii nu!
avem capacitatea de a alege, de a opta, daca ceva nu ne satisface, de a urca mai sus...sau de a ne lamenta...
cheia schimbarii e la fiecare, dar mentalitatea cea veche mostenita sau implementata nu lasa sa se nasca in noi puterea innoirii!
mai este un subiect extrem de asemanator, la "Cariera si viata...." numit "pretul platit de femei", s-au scris vreo 16-17 de pagini si ....nimik! s-a schimbat ceva in viata femeilor din Ro de atunci? nimik! e problema fiecaruia, tine de mentalitate si atitudine!!
restul....apa de ploaie!!!
Kari
marius spune:
quote:
Originally posted by ile77quote:
Originally posted by Mariaaquote:
Eu sper ca s-a dus sa-si depuna dosarul de emigrare. Vorbesc serios, decat o viata de regrete, mai bine iei taurul de coarne o data si bine. Si de fapt nici macar nu e un taur cu adevarat...
pai tocmai ca nu pare genul...pentru asta e nevoie de ceva 'bowls'
mie tot topicul asta imi aminteste de imaginile de la tv de dupa inundatiile de acum cativa ani cand militarii erau chemati sa degajeze curtile/strazile de noroaie, mal si toate alea...si am ramas muta sa vad cum gazdele aduceau critici unde nu e bine luat malul/noroiul din curtea lor si asta dintr-o pozitie cu mainile-n sold (pe bune..) in loc sa puna mana sa ajute la curatarea curtilor/caselor lor!
la atitudini de genul asta fac referire cand zic 'sa ne dea' ...
da, pute, e o mare cocina, o mare mizerie dar nici sa punem mana-n cap si sa strigam ardeeeeeeeee, nu e solutia!
nu-ti convine ceva? nu poti pleca in alt mediu? pune mana si schimba ceva! in patratica aia a ta in care stai, dar schimba ceva!
abia astept sa vad ce raspunsuri primeste marius la intrebari.
Lyme
blog DC,Impreuna Timisoara
"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara
Din postarile anterioare ale lui marius, am inteles ca si el s-a cam saturat de ro si ar vrea sa se indrepte spre alte meleaguri mai insorite.
Probabil ca pe marius il intereseaza mai mult daca iul23 are de gind sa se care din tara.
Si pe buna dreptate, treb sa fii putin naiv sa nu intelegi ca in ro lucrurile nu se vor schimba prea mult in urmatorii 50 de ani....iar timpul trece iar viata e numai una.
Ile, mami de Vivian (07.03.2006)
http://good-times.webshots.com/photo/2040193270101233639hAhBhR
Got it!
Ai intuit corect cam ce imi era in cap....Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa
b.nica spune:
De ce credeti ca in alta parte veti realiza mai mult decat aici?
Sunt f. necajita ca ne pleaca cei mai buni oameni din tara.
De ce nu fortati lucrurile si realizati aici ce sperati sa faceti in strainatate!
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by kariguld
de unde privesc eu locul in care traiesc, nu vad cocina....!!!!
sa fim realisti, tine de alegerile pe care le facem!
Kari
Nu am citit mai departe postul, imi pare rau, m-am oprit la faza cu "nevazutul".
Ori te-ai obisnuit cu ea, ori ai ochelari fumurii, ori traiesti intr-un alt oras decat Bucurestiul.
Am venit acum 2 saptamani din RO, din Bucuresti, si nu cred ca in 2 saptamani s-a schimbat atat de drastic. M-ar bucura insa sincer - nu cred. Nu s-a schimbat in 6 ani.
E suficient sa vezi aspectul blocurilor ca sa ti se faca rau.
E suficient sa te uiti in parcurile ptr copii pline cu gunoaie si nisip (in Fr de ex nu am vazut si am inteles ca e interzis, ptr ca "nu e bun la digestie"; de asta se prefera "covorasele din burete").
Ma intreb cum puteau mamicile sa isi scoata copii in mizeria aceea fara sa vada toate gunoaiele langa care isi lasau copii sa se joace.
Ca sa nu mai spun ca in parking, langa bloc, am vazut un ditamai gandacul mare, negru, de bucatarie. Ca mi s-a ridicat parul in cap.
Pietele care au ramas la fel ca acum 6 ani. Ca am vrut sa cumpar capsuni si ce sa cumperi? Ca nu aveai ce sa alegi intre ele. Si mai costau si aproape 2 euro kg.
Cu benzi de urgenta intre localitati pe care lumea circula. Si chiar cred ca au nationale cu 2 benzi. Iar cnd se opresc o fac in sant.
Cu tzarani care inca ara cu calul.
Cu irigatie la furtun.
Cu femei care nasc la gramada, in aceiasi sala de nasteri. Da da! Si in Bucuresti. Nu ma contraziceti ca tocmai am un nepot de o saptamana nascut la Bucuresti - capitala UE.
E trist cand oamenii se obisnuiesc cu raul si cred ca e normalul.
Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)