Copiii dezradacinatilor fara familii extinse efect
Raspunsuri - Pagina 6
blackpanterro spune:
Snee, eu pe DC caut sa stau la un pahar de vorba romaneasca :) atat, niciodata nu mi-as expune ganduri intime aici sau eventuale probleme.Pt asta am sot, prieteni si pe mama :)
La fel stau si pe forumuri americane.Si imi plac mult blogurile, DaMomma.com e super.
Crede-ma ca nu sunt impotriva clanului deloc, cum am zis as vrea tare mult sa vina mama aici dar nu tine de alegerea mea ci de a ei.Ea are 47 de ani si lupta pt pensie LOL.Acum daca ea asa vrea, ce rost are sa ma dau eu cu fundul de pamant de suparare, in fata copilului?
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
MissParker spune:
Bebe al meu e pe drum, dar va citesc cu mare interes fiindca si eu ma incadrez in categoria descrisa de acest topic.
Mie mi-au murit ambii bunici barbati inca de cand eram mica. Imi aduc aminte ca pe bunica din Bucuresti nu o prea agream (era surda, mirosea a alcool etc.), dar la cea din Ploiesti as fi stat tot timpul, ma rasfata, imi facea de mancare ce voiam eu (cartofi prajiti) si in plus acolo aveam o verisoara si un verisor care pentru mine erau cea mai apropiata notiune de sora/frate (verisoara mai mult cand eram mici, verisorul mai mult dupa adolescenta).
De "bairamurile" cu familia imi amintesc fiindca intotdeauna se lasa cu cearta, oamenii aia nu se inghiteau cu adevarat dar se intalneau din "traditie" si obligatie. Asta nu mi-a placut mie niciodata: hai sa facem aia si ailalta cu X si Y ca sunt rudele noastre. In fond, rudele nu si le alege nimeni, doar prietenii, nu?
Deci de ce sa fie copilul meu obligat sa aiba relatii voit politicoase si fortat afectuoase cu oameni cu care poate nici eu si nici el nu avem nimic in comun?
Ah, durerea mea cea mare apare din cauza ca ma gandesc uneori la cum ar fi trebuit sa fie in familia mea. Dar nu a fost asa. Si decat sa treaca si copilul meu prin aceeasi dezamagire mai tarziu, mai bine lipsa. Intr-o lume ideala, ar exista si familia extinsa ideala, iubitoare, saritoare la nevoie (la mine era invers, m-au exploatat la sange mereu), dar lumea aia ideala nu exista. E trist, ma doare, dar consider ca e mai bine pt. copilul meu sa creasca in realitate decat cu iluzii nocive.
David o va cunoaste pe fosta mea soacra (careia si eu si sotul ii spunem Mutti), el o va numi Oma si ea, un om extraordinar de bun si sufletist, va fi cel mai bun surogat de bunica pe care i l-as putea oferi. In rest, prieteni, companie aleasa doar de bunavoie si nu pe baza unui grad de rudenie... Mai bine ma inconjor cu oameni mai putini, dar mai de calitate.
Felicia 33+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
mihaela_s spune:
La mine, copil fiind, singura diferenta era ca eram in Ro. Noi locuiam in Ardeal si matusa mea (nemaritata, fara copii) si varul meu(copilul celeilalte matusi a mele)locuiau in Moldova. Ne vedeam o data pe an in cel mai fericit caz, timp de cateva zile si abia daca povesteam pentru ca nu "ne cunosteam" si nu aveam ce vorbi. Poate nu s-a inteles asta din prima postare, eu cred ca totusi situatiile sunt asemanatoare. Unde mai pui ca pe atunci nu exista decat telefonul si nu vorbeam cu varul meu deloc, nu il vedeam cum creste, nu ne-am jucat niciodata impreuna. Desi ne desparteau numai cateva sute de km, parca erau cateva mii...
Posibilitatile de acum sunt altele si copiii nostri sunt avantajati. Pot vorbi pe internet, se pot vedea pe webcam...stiu ca nu e acelasi lucru ca si cand cresti alaturi de ei, dar e ceva mai mult decat am avut eu.
Daca ma gandesc la copiii mei, singurele persoane pe care i-au pierdut din viata lor, in momentul in care am venit aici sunt mama mea si socrul meu(ceilalti bunici nu mai sunt). Si matusa mea (cea nemaritata, care intre timp s-a mutat cu mama). Sora mea si fratele sotului sunt plecati de mult din Ro, copii nu au niciunul. Familia noastra era restransa oricum.
blackpantero, imi place cum gandesti.
vorbe de copil...
Hobby
ina_nz spune:
Eu mai m-am gandit la un aspect al faptului ca suntem departe si fara rude. Ma uit la colegii mei nativi. Au unchi, veri, cumnati, etc la diverse firme. Au dintrodata un mare avantaj in fata noilor veniti. Ba ca le spun de un job nou aparut in firma in care lucreaza.....ba le fac intrarea/lipeala pt vreun proiect...ii recomanda pt diverse joburi.... etc
Eu ma gandeam serios sa fac un efort financiar si sa-l dau la scoala particulara. Daca tot l-am lipsit de networkul de familie macar sa ii asigur unul de prieteni de calitate. Ma gandesc ca la scolile particulare sunt copii din familii cu posibilitati si cu pretentii de la copiii lor.
Ina
columbiana spune:
quote:
Originally posted by Sneeuwklokje
Nu e vorba de intimitate, nici de constanta, nici de lipsa de prieteni. Oricat am vrea noi sa fim "moderni" suntem produsul unei educatii, chiar si revoltele noastre au un sens intr-un context.
Valorile si non-valorile noastre le-am selectat si le-am rafinat intr-o societate, adaptat intr-o alta sau in mai multe si eu doresc sa le transmit copiilor. Nu sa le impun ci doar sa le ofer optiunea...ori asta inseamna ca trebuie sa ajung cu ele dulce si calm macar pana-n adolescenta. Ca o data trecuta revolta sa-si aduca aminte si de aceasta optiune.
Din ce raspundeti voi incerc sa restrang problema. Nu e o nevoie generala. Desi daca viata e asa de fun si completa... ce naiba cautati voi pe DC, nu pricep. Daca as putea discuta orice cu prietenii de aici, apai chiar n-as avea ce cauta aici. Fara suparare!
Sa zicem ca este nevoia celor carora le lipseste o societate cu valori relativ apropiate in clasa lor sociala de aici.
Pe copiii mei am putine sanse sa-i pasioneze serios dedicatia pentru copii pe care o impartasesc cu a mea coafeza latino cand femeile latino sunt privita asa ca "simplute". Sau ce folos ca eu schimb bilete la Metropolitan cu seful sotului. La diferenta de milioane intre noi, copii nu vor urma nici aceeasi scoala, nici juca in aceeasi curte.
--------------
"You know what despair is; then winter should have meaning for you."
Snee, nu stiu de unde ai aparut, dar'bine ai facut :)) e rarefiat pe DC in zona ideilor tale :))
on-topic, Cristina, lumea de aici are copii mici, preado si inca nu s-a batut de problema copilului de imigrant in cautarea identitatii, de aceea suntem atit de siguri pe noi, adica pe nevoile copiilor nostri;
am intilnit aici parinti (imigranti) cu copii-ajunsi la 20-25 ani care au trecut prin perioade destul de dificile, in cautarea identitatii; de la extreme gen I hate Romania, la intoarcerea spre radacini, vizite cit mai dese in Romania, cautat cultura romaneasca, traditii, rude....s-au intors cind intr-o parte cind in alta pina si-au gasit echilibrul (unii prin fete romance pe care le-au parenat si insurat), alta amica din pacate inca trage cu fiica ei care s-a oprit la...droguri.
cred ca poate fi o problema, si nu tzine deloc de cum il cresti(uneori copilul face chiar pe dos decit incerci tu sa-l educi), tzine de conjunctura, de grupul lui-al copilului, de mediul extra-familial mai mult in care creste; iar copii de aici cam au toti ce povestii despre familie, bunici, rudele imediat apropiate;
pina la urma e unul din minusurile care le tragem cind alegem sa emigram........
arminad spune:
Eu am crescut la tara intr-o familie numeroasa ,tata avea patru surori iar mama trei frati .Nu locuiau toti in acelasi sat dar se vedeau foarte des.Am plecat foarte devreme de acasa ,dar amintirea meselor de sarbatori ,a armatei de matusi ,unchi si verisori imi staruie inca in minte si este ceea ce cu adevarat as fi dorit sa ofer copiilor mei.
Cind m-am casatorit si am stabilit unde o sa locuim m-am asezat linga familia sotului cu gindul de a le oferi copiilor mei ceea ce eu am avut ca si copil:familia extinsa .Dar nu a fost asa .Soacra-mea impusese alte reguli .De ce sa speli vase ,sa gatesi si sa faci curat ,adica sa te obosesti pt nimic.A fost copil unic si crescuta doar de mama.Daca ma gindesc bine eu atunci am avut profund sentimentul de dezradacinare pe care il are un emigrant ,desi eram in Ro.Alte valori ,alte mentalitati.
Cind am emigrat de-adevaratelea am avut perioada aceea nostalgica de inceput in care mi-era dor de oricine din Ro si mi-am pus aceeasi intrebare :cum vor creste copii mei fara familia extinsa ?Parca era buna si aia pe care o aveam decit nimic.Intimplarea a facut sa trebuiasca sa ne intoarcem in RO.Am stat un an doar eu si copiii si rar ne-a calcat cineva pragul .Parca devenisera toti dintr-o data mai occupati ca inainte .Ne-au ajutat vecinii ,strainii ,prieteni de la care nu ma asteptam sa ma ajute,dar familia nu .Si nu neaparat de ajutorul lor aveam nevoie ci de prezenta lor pur si simplu.Si uite asa m-am lecuit de nostalgia familiei extinse.Visez inca la ceea ce as fi vrut sa fie .Cit despre copiii mei ..Asta mic era prea mic sa isi aminteasca si daca nu a avut parte de prezenta constanta a bunicilor nu are cum sa si-i aminteasca.Fiica mea cea mare a fost afectata, mai ales prima data ,apoi dupa vizita in Ro ,desi era copil inca ,era suficient de matura sa inteleaga ce se intimpla.
Deci subscriu la ce s-a spus inainte ,nu are cum sa iti lipseasca ceva ce nu ai avut.Copiii care au emigrat aici si au avut parte de dragostea si caldura familiilor extinse in RO au parte si aici pt ca acele familii ,bunici ,matusi vin in vizita ,dau telefon ,pastreaza legatura.Cei care erau dezradacinati inainte de a pleca e acasa chiar nu au nimic de pierdut .
Felul cum vor fi ei ca adulti depinde si de noi .Fiica mea se simte minunat in mijlocul familiilor prietenelor ei hispanice ,poloneze si chiar de culoare .Ei au un adevarat cult al relatiilor de familie pe care eu il admir.Deci modele de copiat sunt .De fiecare data cind vine de la o 'petrecere de familie'imi spune ca i-a amintit (petrecerea respectiva )de ceea ce eu ii povesteam despre copilaria mea .Ar fi diferit daca eu as descuraja-o si i-as spune ca sunt o prostie dar in momentul in care sunt entuziasmata si chiar nostalgica am facut deja pasul important ,i-am aratat ca asa trebuie sa fie cu adevarat o familie .
Si la noi a venit un verisor in vizita si la fel a fost plimbat ca un exponat de muzeu pe la ambele scoli ,si a lui fiu-miu si a lui fiica -mea.Ce mindrie pe capul lor ca au si ei o ruda .
arminad spune:
"am intilnit aici parinti (imigranti) cu copii-ajunsi la 20-25 ani care au trecut prin perioade destul de dificile, in cautarea identitatii; de la extreme gen I hate Romania, la intoarcerea spre radacini, vizite cit mai dese in Romania, cautat cultura romaneasca, traditii, rude..."
Ai dreptate Ana.Si fiica mea a avut extreme din astea si inca la o virsta destul de mica .Acuma e in etapa in care tot ce vine din Rom si din Europa in general e cool .Are un coleg polonez cu care schimba mesaje in draci si cind am intrebat-o ce au atita de povestit mi-a spus ca "ii birfesc pe americani ".La vara se duce in Rom singura si cum n-a mai fost de ceva ani e ca si cu fructul oprit ,isi doreste la nebunie ,viseaza cai verzi pe pereti ,face planuri cu prietena ei cea mai buna ,care bineinteles e in RO ,desi si aici are prietene,sa se transfere la liceu acolo.Om mai vedea dupa ce gusta din fructul oprit ce gust ii lasa.
Partea prosta e ca eu sunt in acelasi timp si in categoria aia ca si tine cu copii mici care au (cel putin in cazul meu ) zero interes fata de Rom,lb rom familie extinsa etc .El e aici ACASA si nu cred ca se va schimba prea mult nici daca il duc in vizita in tara.Ma gindesc cu groaza ce va fi daca va or sa inceapa sa traga unul hais si altul cea.
ruxij spune:
Daca ai legaturi f. stranse cu comunitatea romaneasca sau un grup de prieteni f. apropiati e ca si cand ai avea familie extinsa. Inclusiv barfele si invidiile Si in general emigrantii reusesc sa creeze asemenea grupuri. Noi am fost intr-un grup din asta in California, acum nu suntem cu romanii, dar avem un grup de prieteni apropiati, si e cam acelasi sentiment. Sigur ca e placut sa ai familie extinsa, dar copilului nu cred ca ii lipeseste ce am avut noi pt. ca nu stie oricum si doi atata vreme cat in jurul lui sunt des prieteni de familie isi formeaza si copilul o experienta asemanatoare cu ce am trait noi. Nici in Romania nu mai e acum cum era pe vremuri, chestia cu satul si relatiile apropiate. Vremurile alea s-au cam dus odata cu schimbarea conditiilor sociale. Oamenii se apropie mai des cand sunt saraci, cand o duc mai bine nu mai e acelas lucru.
Donia spune:
quote:
Originally posted by Sneeuwklokje
Nu e vorba de intimitate, nici de constanta, nici de lipsa de prieteni. Oricat am vrea noi sa fim "moderni" suntem produsul unei educatii, chiar si revoltele noastre au un sens intr-un context.
Valorile si non-valorile noastre le-am selectat si le-am rafinat intr-o societate, adaptat intr-o alta sau in mai multe si eu doresc sa le transmit copiilor. Nu sa le impun ci doar sa le ofer optiunea...ori asta inseamna ca trebuie sa ajung cu ele dulce si calm macar pana-n adolescenta. Ca o data trecuta revolta sa-si aduca aminte si de aceasta optiune.
Din ce raspundeti voi incerc sa restrang problema. Nu e o nevoie generala. Desi daca viata e asa de fun si completa... ce naiba cautati voi pe DC, nu pricep. Daca as putea discuta orice cu prietenii de aici, apai chiar n-as avea ce cauta aici. Fara suparare!
Sa zicem ca este nevoia celor carora le lipseste o societate cu valori relativ apropiate in clasa lor sociala de aici.
Pe copiii mei am putine sanse sa-i pasioneze serios dedicatia pentru copii pe care o impartasesc cu a mea coafeza latino cand femeile latino sunt privita asa ca "simplute". Sau ce folos ca eu schimb bilete la Metropolitan cu seful sotului. La diferenta de milioane intre noi, copii nu vor urma nici aceeasi scoala, nici juca in aceeasi curte.
--------------
"You know what despair is; then winter should have meaning for you."
Imi place mult de tot ce ai scris!
Inclusiv partea cu DC
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
Siminaf spune:
Eu nu vreau sa ma incontrez cu nimeni pe aici. Am vrut doar sa spun ca nu este totul numai alb si negru, exista o infinita paleta de nuante de gri.
Eu nu-mi expun cele mai ascunse ginduri nici pe DC, nici pe alte forumuri pe care le frecventez, nici prietenilor, nici rudelor, nimanui. Deci nu din acest motiv bat eu tastele pe DC. De ce e asa de greu de crezut ca totusi sint si altii care gindesc altfel decit noi/voi? Pur si simplu aici imi place sa intru la o vorba si asta nu de ieri, de azi, nu de cind am imigrat, ci de 6 ani de zile (deci inca de cind eram in R0 - cum se explica asta prin prisma faptului ca eram in Ro, linga famiia extinsa?!). Dar la fel de bine imi place sa intru si pe alte forumuri, si anumite bloguri imi plac, la fel cum imi place sa ma vad cu prietenii de aici si sa vorbesc si cu ei.
Cred totusi ca copilul si cind este un adolescent rebel tot va fi influentat e ceea ce a vazut/auzit/simtit in casa, la parinti. Nu-i vin lui idei rebele din senin, decit daca a participat sau macar a auzit in treacat ceva discutii legate de un anume subiect (i.e. plecatul in Romania). Sper ca la noi sa nu fie cazul, avind in vedere ca nu discutam asa ceva.
Si ca sa intelegeti de ce nu am aceasta "atza" care sa ma traga spre Ro, si sa nu credeti ca bat cimpii doar ca sa ma contrazis cu cineva - eu nu m-am simtit niciodata acasa in Romania; simteam ca m-am nascut in locul gresit. Dintotdeauna am dorit sa plec de acolo, iar cind s-a ivit oportunitatea de a pleca in Africa, am sarit si am apucat-o cit am putut de repede. Apoi m-am intors din motive personale (nu ca as fi vrut), atit, dar am inceput repede sa caut alta oportunitate de a evada. As dezvolta un pic, dar nu pot, ca ma cheama indatoririle de mama.