Copiii dezradacinatilor fara familii extinse efect

Siminaf spune:

Am pierdut se pare mai multe, ca am lipsit de pe aici. Ce spuneai acolo, Snee...? Deci recunosti intoleranta... Hmmm,tocmai in tzara tolerantei. Nu am repetat acelasi mesaj, se discuta si eu mi-am exprimat parerea mea, asa cum si voi v-ati exprimat parerile voastre. Wow, ce tupeu pe capul meu! Si legat de tanti si bade, chiar nu am avut veci asa ceva in familia extinsa si chiar foarte extinsa, oricit ti-ar parea de greu sa crezi. Si o fi asa de groaznic incit sa sari la asa ceva?!? Apropo-urile nu le stiu, daca poti sa mi le amintesti e ok. Ca nu as vrea sa ramina ceva neinteles sau prost inteles, nu am avut astfel de intentii.

In rest, noua sa ne fie bine, ca locuri in lumea asta... cit cuprinzi cu ochii.


Lorelai, cred ca conceptul de "cetatean al intregului Pamint" sau ceva asemanator provine din Islam sau poate este ceva tipic african, pentru ca la fel mi-au spus si mie mai multi cind am fost in Africa (musulmana).
Edit ca am uitat sa spun: Am retinut asta pentru ca mi-a placut foarte mult conceptul, mi se potriveste perfect.

Ramona J spune:

Prea puneti la suflet toate astea! Bunicii mei au plecat pe vremuri de la sat la oras si pentru ei pasul a fost la fel de mare ca si experienta mea de emigrant.
Am citit mai toate mesajele, dar citindu-l pe cel scris de Ciuf m-am gindit ca incerc in felul meu sa suplinesc lipsa rudelor, sa le redau copiilor mei cite putin din experienta mea de acum multi ani.
Pomi fructiferi si legume ne-am pus in curte, facem cirnati de casa si-i afumam (nu cereti ca nu va trimit!), citim carticele romanesti si le spun copiilor cele 2-3 poezioare pe care mi le mai amintesc.
I-am dus in Romania, e drept ca tot mai rar. Acum ca avem loc mai mult au inceput sa vina rudele in vizita.
Facem cit putem, dar nici nu vreau sa exagerez. In fond poti locui si in Romania la citeva sute de km de rude si sa le vezi de 2-3 ori pe an.
Eu ii povestesc lui Alexandru despre copilaria mea, se tot mira ca era un singur post de televiziune, TV-ul era alb-negru si fara telecomanda (oroare!), de computere n-auzise nimeni etc.



The best thing you can do for your children is to love your wife.

sinzi_ana spune:

Nu cred ca nostalgia gliei este de fapt nostalgia locului in sine...a tzarii, sau a orasului...sau a casei...
Pur si simplu sunt amintirile pe care le avem in locul respectiv, si nu radacinile...
Mi-as dori sa mai am 19 ani, si cand revad locuri care imi aduc aminte de perioada aceea, da...un val de caldura ma invaluie si as vrea sa mai stau pe strada aceea...si asta doar pentru ca mi-as dori sa mai am 19 ani inca o data...

Mie insa imi e dor de familie...de oameni...de toti gramada in acelasi timp in acelasi loc...
Nu in fiecare zi...dar macar din An in Pasti...imi e dor de amintirile din copilarie ale bunicii, de mirosul casei ei, de glumele matusii, de rasul unchiului, de poantele bunicului si de cantecele de petrecere ale strabunicului (care inca crede ca la 87 de ani mai are voce...)
Si de asta, incercam pe cat posibil, ca macar de Sarbatori, sa fim acolo unde ne este familia...sa ne asezam la masa aia compusa din 4-5 mese (de multe ori de marimi diferite) acoperite de fata de masa alba, cu scaune imprumutate din vecini, cu rude vesele si pline de povesti despre copilaria lor sau a parintilor lor, pe care sa le auda si copilul meu sa aiba ce povesti mai departe... E pura istorie...nimic mai mult...si ma simt si eu o mica parte din istoria asta...

---

“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.

Sinzi, Radu si David psihologul
: varsta, poze, Disneyland 2008
Mami si tati

lorelaim spune:

Simina, Adriana, Ari - - multzumesc!
Simina - da, probabil ca e un concept al lor - ca eu niciodata nu l-am mai auzit pana atunci. De fapt, cand acest domn (dir Iberostar Maroc) mi-a spus "suntezti cetatzeni ai Pamantului"... am stiu ca stie exact ce spune... nu stiu de ce... dar am simtzit ca a intzeles mai bine ca oricine, pe care am intalnit eu pana acum, ca oriunde ne-am afla NU suntem straini ci "apartzinem" locului respectiv/ suntem (intr-un anume fel) "acasa"... uneori doar ca si "oaspetzi", alteori ca si "gazde".
De vreo 2 sapt doream sa postez - deoarece cuvantul dezradacinatzi (din titlu) l-am auzit de curand intr-o conversatzie cu un vecin care este antrenor de bascket la o scoala de cartier. Cum veni vorba - eu eram suparata ca din nou (se pare) "cei din Rinkeby" au devastat dock-ul de lemn (scos bucatzi de lemn si aruncat in apa, dat foc, mazgalit, etc) de la lacusorul aflat in spatele blocului. Dock-ul a fost refacut cred ca de cel putzin 5 ori in ultimul an :-( Vecinul resp mi-a explicat ca astfel de vandalisme le fac pustii... "dezradacinatzi"... care nu se simt "acasa" nici in tzara din care parintzi lor provin, nici in tzara in care traiesc. Sunt a doua generatzie, nascutzi si crescutzi aici, care nu-si gasesc locul niciunde... Am fost suprinsa sa aud ca... a doua generatzie se adapteaza mai greu decat prima... Omul mi-a spus - da - pt ca parintzii lor au venit cu dorintza de a muncii si de a se realiza, nu au avut timpul necesar insa de a intzelege tzara in care au emigrat si de a se integra, nu au putut transmite copiilor dragoste si respect pt tzara in care traiesc, de cele mai multe ori i-au dus pe copii in tzara din care emigrasera - unde acestia s-au simtziot complet straini... si nu s-au putut integra nici acolo... Ca exemplu concret mi-a dat copii pe care ii avea la scoala... Bineintzeles ca NU totzi pustii din "generatzia a doua" ajung sa NU se simta integratzi si acceptatzi in societatea in care traiesc... Nu-Nu-Nu... dar ceea ce vreau eu sa spun e ca mi se pare periculos sa traim cu "fundu'n doua luntrii" (sau chiar mai multe)... si sa inoculam copiilor un "dor" care de fapt ne macina pe noi adultzii si nu pe ei.
Try - da - asa gandesc si eu ca suntem intr-o lume deja "globalizata" si "fara frontiere" (intr-un anume sens). Tocmai de aceea cred ca "radacinile" pot fii o cale de a ne tzine "prizonieri" ai regretelor noastre, a neimplinirilor noastre. Dar pe copii nostri trebuie sa-i "eliberam" - adica sa-i facem sa se simta "acasa" oriunde pe acest pamant... pt ca nu stim unde ne vor purta pasii. Mostenirea cu, care venim (amintirile copilariei noastre din Ro) trebuie sa ne faca mai intzeleptzi si liberi... nu sclavi ai dorurilor si nu "intzepenitzi" intr-un trecut pe care oricum nu-l mai putem recrea - chiar daca am dori acest lucru. Mostenirea pe care le-o transmitem cred ca trebuie sa le dea putere sa razbata in viatza, sa poata sa se adapteze "din mers" schimbarilor care vor apare in viatza lor si carora trebuie sa le faca fatza.
Da - e absolut normal si firesc sa le vorbim in lb ro, sa le povestim de Ro, sa-i ducem in vizita acolo si sa le spunem acolo ne-am nascut noi parintzii. Dar e bine sa nu le alteram sentimentele si gandurile ref la Ro cu ceea ce simtzim si gandim noi despre Ro.
Multa sanatate si numai bine va doresc!

Lorelai

May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

CriPOD spune:

Lorelaim, eu nu ma refer deloc la tipul de dezradacinare de care vorbeste omul ala, am altceva in minte.

Adela, azi m-a tot urmarit ce ai spus tu... si cred ca ai tu ceva acolosa, tare, da' tare valid. Eu cu fiu-meu tocmai asta am failed mizerabil. Cred... Si asta tocmai pentru ca n-am dat 2 bani pe radacinile sanatoase. Deh, m-ajunsa mintea de pe urma. Macar m-am trezit pentru fie-mea.

Ok, experienta singuraticului in lume nu ma pasioneaza exact acum si asta numai si numai pentru ca este plata, mie nu-mi ofera repere de meditatie . Nu am chef, nu mi-e dor, nu-mi place, sunt happy asa. The end. Ce sa mai dezbatem, ce sa mai coloram?... Si nu pot sa nu constat ca se readuce in discutie aceeasi si aceeasi chestie: presupuneri de frustrare/dor/neimplinire la adresa parintilor. Nu e ok. Si daca m-ati cunoaste pe mine sigur ati intelege ca viata-i mai complexa decat atat, pentru ca sunt tot ce nu va imaginati despre mine. Nu ca ati face atare presupuneri.

Vezi tu try, draga, tocmai ca esti constienta ca tu nu esti nici ca nenea de la Calarasi, dar nici ca si vecinii tai canadieni. Asta e esenta. Credeti ca ai nostrii plozi nu vor vedea asta? Acolo imi pare mie ca lipseste o veriga. Pentru unii desigur. Nu stiu, poate e prea complex si nu exprim prea bine ce imi trece prin tartacutza. Whatever... Si daca unii dintre noi sunt cetateni universali care se simt la fel cu toti ceilalti, nu le ramane decat sa spere ca e valabila si reciproca. Eu cred ca si copiii nostri au nevoie de radacini (o parere doar), de sense of belonging. Si iar ma repet, eu am facut un job prost cu fiu-meu (pana si verile, i-am platit toate campurile posibile, in loc sa-l trimit in Ro) din egoism in principal, sa nu ne fie dor. In retrospect, nu cred c-am facut bine.

Snee, am avut si eu un bade de-asta. In 30 de ani de mers cu vitele nu a ramas carte necitita de el in 3 comune. Zicea ca job mai potrivit la vremea respectiva nu ar fi gasit. Ai mei imi ziceau de multe ori cand citeam de placere... "pune mana pe scoala fata, ca ramai ca Luca sa mergi cu vitele" El nu mai e. Sa-ti traiasca badea.

Ei Ramona, mai filozofam si noi (pe-aci pe sub kuru de bb) cum putem, nu-i o idee rea, mai. E clar ca nu exista un raspuns si o solutie, dar sigur sunt multe solutii mai mici.

Mai vroiam sa mai zic ceva, da' am uitat...

---

Am o semnatura noua: 'tu-i reclama ei!

---

Common sense is not so common...        [Voltaire]                 DJ

voljena spune:

cred ca e prima oara cand nu pot rezista impulsului de a evalua un subiect... 5 stele... i-as fi dat si mai multe daca aveam de unde...

uite de ce mi-ati adus aminte:

efectul razelor gamma asupra anemonelor...

www.youtube.com/watch?v=zIPpA5BqWpE&feature=related" target="_blank">wherever i lay my hat that's my home

pt ca subiectul se vrea mai ales despre copiii nostri, ai astora 'dezradacinati', o sa ma refer la fie-mea (17 ani) - nu am senzatia ca ceva ar lipsi din viata ei la vreun capitol prin faptul ca nu are familie extinsa in acelasi cartier... mai mult am suferit io cand era micuta ca nu prea puteam iesi din lipsa de baby-sitter gasibil fara sa ma organizez cu 2 saptamani inainte ea o sa ma aiba pe mine... tot io generatie de sacrificiu pana la urma

lorelaim spune:

Mqqm - stiu la ce te ref tu... dar ceea ce am vrut sa spun prin mesajul meu anterior... acei copii sunt ceea ce consider eu "copii dezradacinatzi" nu un copil crescut in alta tzara decat cea in care locuieste "familia extinsa" si nu poate "beneficia" de bucuria de a fii in vacantze cu verii, unchii, matusile, bunicii - dar care altfel este perfect integrat in societatea care traieste. Lipsa familiei extinse - ce efecte are asupra copilului ? - absolut nici un efect negativ atat timp cat eu nu creez artificial o probl acolo unde de fapt nu este... La gradi la Gabisor nu vine absolut nici un bunic/bunica sa-si ia nepotul/nepoata. Sunt catziva bunici pri zona - fff rari - unii autohoni, altzii adusi pe vara - dar Gaby nu are curiozitatea sa ma intrebe de ce nici una dintre bunici nu-i cu noi... asa ca nici eu nu "scarm" ca nu-i cazul. Bunicile locuiesc in Ro, iar bunicii in ceruri... ca asa a vrut DD... si cam atat. Cu bunicile putem vorbi la telef... cu bunicii... nu...
Cred ca marea majoritate dintre noi au avut un "badea Ion" in fam dar daca oamenii s-ar fii multzu sa stea linistitzi in satucul lor plin de farmec si poezie si sa pasca vacutze... omenirea nu ar fii progresat la ceea ce e azi... cu bune si rele... Din pacate viatza la tzara nu e chiar atat de idilica si super-romantica cum se vrea sa reiasa din vorbele voastre. Viatza la tzara inseamna extrem de multe privatziuni si greutatzi... Altminteri de ce au plecat f multzi tineri in putere sa lucreze la oras? ca nu neaparat ca o duceau la tzara de la f bine in sus...

Lorelai

May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

lorelaim spune:

Apropo de "radacini" - eu numesc asta o copilarie si o ado fericita = o baza solida pt a-tzi construi viatza. Eu consider ca o pereche de parintzi (mama si tata - sa zicem) care se iubesc si te iubesc pe tine ca si copil sunt un inceput f bun si promitzator. Apoi restul vin din mers - daca acasa gasesti perintzi fericitzi care te incurajeaza si te sprijina - greutatzile de la scoala si din soc se pot depasi mai usor si potzi deveni un adult cata cat echilibrat, adaptabil si deschis integrarii intr-un nou mediu. (ma refer la tzari in care nu bantuie razboaie si foamete...)

Lorelai

May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

CataD spune:

Mare parte din copilaria mea am petrecut-o la o pereche de bunici. Care ma rasfatau cum nu se putea mai tare. Parintii nu ma rasfatau, ei, cum zicea cineva pe aici, ma educau.
Acum ma uit la fica-mea ca nu are cine sa o resfete, cui sa se "planga" cand o ceartam noi, cine sa ne certe pe noi astia marii cand exageram (stiu, noi nu facem greseli). Daca am fi in "familia extinsa" sunt sigura ca mama, tata, socrii, matusile, etc, ar fi evaluat fiecare situatie in parte si ne-ar fi mustruluit pe noi astia marii cand exageram cu certurile, ar fi rasfatat copilul macar din cand in cand, sau chiar si invers, ne-ar fi atras atentia cand copilul o ia pe "aratura" si noi nu facem nimic (mQQm stie ce zic)
Eu o sa incerc sa o trimit in Romania in vacante cand o fi ceva mai mare (acum are 4 ani) sa simta si ea iubire neconditionata nu numai din partea noastra dar si a bunicilor, verisoarelor, matusilor.
Sa apuce sa faca mici prostioare care sa i sa si ierte, sa inteleaga ca familia nu inseamna numai mama si tata, sa ne inteleaga mai tarziu cand o fi mai mare si pe noi ca am crescut in alta mentalitate si oricat de mult ne-am integra aici nu o sa fim niciodata cu complet "in sync" cu societatea de aici.

Donia spune:

mQQm, am retinut-o pe aia cu trimisul copiilor in Romania, nu stiu cum o s-o realizez practic, dar mai studiem. Ce-ar mai fi? Ce planuri ai pentru domnisorica ta? Daca tot te-ai lovit cu capul de pragul de sus , mai scrie si pe aici ce ganduri salvatoare ai avut cu ocazia aia.

Ma mai gandeam la ceva care le lipseste copiilor mei, tot din cauza absentei familiei largite. Nuntile si inmormantarile. Daca am fi fost in Romania, ar fi participat la vreo 3 nunti si tot atatea inmormantari.
Fetita mea ma intreaba de vreo 3 ani de zile daca nu mergem si noi la vreo nunta, si chiar n-am avut la cine sa mergem, toti pe care ii stim au venit aici deja casatoriti. Am avut o speranta la fata unor prieteni, cu totii asteptam fericitul eveniment, dar s-au despartit... asa ca acum mai avem de asteptat ceva...
Si a inceput sa ma intrebe de ce nu mergem si noi la inmormantari... ca rand pe rand, cate un coleg de scoala a mers, ba la un vecin, ba la o bunica, ba la o matusa... la varsta asta i se pare mai degraba o chestie interesanta, un pic misterioasa...
Insa cum o fi, si de la nunti si de la inmormantari ar avea cate ceva de invatat.
Zilele trecute imi spunea ca o sa pastreze o pereche de pantofi pentru niste ocazii speciale... "ca poate ne invita si pe noi cineva la o inmormantare..." Nici nu stiu ce emoticon sa pun, pe ala cu dintii ranjiti, pe ala cu sticla...


De data asta n-am mai scapat de reclama!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.