Copiii dezradacinatilor fara familii extinse efect
Raspunsuri - Pagina 11
alra spune:
eu cred ca voi vorbiti din prisma latinului. aici multe familii nu au legaturi foarte stranse cu bunici/unchi/matusi/veri. deci din punctul asta de vedere mari diferente intre fi-mea si colegii ei de mai tarziu nu vor fi.
noi am suplinit cat de cat familia din ro cu prieteni. avem multi prieteni belgieni, ba unii asa de apropiati incat de cand am venit aici am facut in fiecare an craciunul cu ei. si ne simtim "in familie"
eu insa simt rau lipsa familiei caci noi - ca italienii - familie numeroasa si toti stim de toate despre fiecare si ne dam cu parerea 
. si mi-ar place foarte mult sa o pot lasa pe laura din cand in cand la bunici sa se bucure de ea si ea de ei.
asta iarna cand am fost acasa cu ea m-a impresionat cum laura mea, care la noi nu sta in brate, statea pe genunchii lu taica-miu si accepta mancare cu lingura in gura de la maica-mea, in conditiile in care pe mine nu ma lasa sa ii dau de mancare de la 1 an si jumatate.
cred ca noi ca parinti suntem mai stresati, tot timpul pe fuga, tot timpul avem ceva de facut, pe cand bunicii sunt mai calmi si mai atenti cu copii, si un pic de rasfat din cand in cand nu a omorat pe nimeni
ce ma enerveaza cel mai tare e ca de cate ori trebuie sa iesim pe undeva trebuie sa organizez o gramada, sa caut babysittera in conditiile in care as putea sa o las la bunici si toata lumea ar fi fericita. sau nu as mai cara-o cu mine la cumparaturi, sau as putea boli in voie cele 3 zile pe an cat sunt bolnava, sau ... sau ...
in concluzie cred ca noua ne lipseste mai mult familia extinsa pentru ca stim ce pierdem. copiii nostri nu stiu daca vor constientiza diferenta. din pacate ...
Vacanta cu Laura in Romania
try spune:
Mqqm, am urmarit tot subiectul (de vre o3 ziel citesc la el, ufff!) si imi pare o discutie atat de interesanta, nu ca as vedea similitudini in modul de abordare (mai degraba eu nu mi-am pus aceasta problema pana acum la modul constient, desi am simtit ceva chestii inexplicabile care, abia vazandu-ti subiectul, am inteles de unde mi se trag), ci pur sisimplu pt ca e un subiect demn de discutat si care pune un pic mintea si sufletul la lucru.
Eu ma trag dintr-o astfel de familie f extinsa. Noi 4 frati, mama din 4 frati (mai grupati geografic, toti in acelasi oras si suburbiile lui), tata din 6 frati, desi raspanditi prin tara cam peste tot. Vacantele mele pana in clasa a opta erau intr-un singur loc: la bunicii mamei. Azi luam vacanta, maine eram trimisi cu bocceluta la bunici. Ne mai intorceam doar cu o sapt. inainte de scoala. Si verisorii din partea mamei tot acolo isi faceau vacantele. Am in total 20 de verisori si cu jumatate di nei pot spune ca am avut relatii foarte stranse in copilarie, eram intinsi oarecum pe toate scarile varstei, mereu au fost bebelusi, mereu au fost verisori mari si restu lin between. Dar pozitivele familiei extinse eu nu le vad reduse la numarul mare de rude si neamuri, ci la sanatatea relatiilor care se desfasoara intre ei. Pt ca am vazut ca nu de putien ori asa a fost abordata problema «si eu am familie exinsta, dar mai bine fara ea». Si banuiesc ca aspectul asta a vrut sa-l atinga Mqqm inca de la inceputul mesajului: lipsa relatiilor benefice pe care le poate furniza o familie extinsa.
Iar cand spun relatii sanatoase nu ma refer la faptul ca oamenii nu mai au ceva de impartit intre ei, ci la faptul ca in general predomina o atmosfera de voie buna, buna dispozitie si bucurie sincera cand acesti membrii se aduna intre ei. De asta am avut eu parte cel putin din partea rudelor mamei. Am avut imensul noroc sa am un bunic care a stiut sa tina familia unita in jurul lui, sa fie un bun gestionar al relatiilor de familie. Si asta e ceea ce mi-a fost cultivat si mie in suflet. In aceasta familie extinsa, ori de cate ori apareau conflicte intre doua persoane, daca nu si le puteau rezolva singure, automat se facea arbitraj de familie, consiliu, daca vreti sa-i spuneti asa. Si acolo erau toate puse pe tapet, fiecare scotea ce are-n suflet, ce vrea, ce-l deranjeza, ce asteapta si apoi restul capilor gaseau o cale de compromis pt rezolvarea problemei. Dupa care relatiile erau reluate, voia buna iar triumfa si tot asa. La rudele din partea tatalui n-a fost situatia asa de roz, insa macar cu jumatate din fratii lui pot spune ca relatiile au fost mereu bune.
Cand unul avea nevoie de ajutor, apoi toti sau care cum putea, puneau umarul. Ridica unul o casa, apoi forta de munca era acolo gratis, dar ajutorul era intors candva caci cu totii aveau nevoi. Daca facea unul nunta (ma refer aici la verii mei cei mari care s-au casatorit pe vremea cand inca nuntile se faceau in curte la tzara), apoi o saptamana eram acolo toti cu catel si purcel sa ajutam la tot ce se poate. Ce daca, sa zicem, aveam 5 ani, ceva tot se gasea de munca si pt mine. Astea erau cele mai frumoase momente din copilaria mea: cand ne adunam cu totii sa ducem la bun sfarsit ceva. De ce? Pt ca aceste momente erau mereu prilej de gluma, veselie, poante, revederi cu cei cu care ne vedeam mai rar. Pana si educatia/impunerea normelor de buna crestere se facea oarecum la gramada, bine-nteles in anumite limite.
La noi vizitele nu erau musai anuntate, casa matusii mele, era si casa noastra si viceversa. Problemele de familie erau impartasite, toata lumea stia ce face toata lumea, nu exista o jena ca te afla cutare sau cutare, era un spirit de casta pe care numai in filmele cu mafioti italieni le mai regasesc 
. Mi-aduc aminte ca de-a lungul sederii mele la parinti (18 ani) am gazduit mereu pe cate cineva: ba o verisoara de la tzara care facea liceul in oras, ba bunicul statea la noi peste iarna ca era singur, ba un unchi a stat la noi cu proaspata sotie pana si-au luat casa lor si tot asa. Verisoarele mele mai mari care au avut copii inca de cand eram eu copila, mergeam de drag sa ma joc cu copii lor si nu era musai sa sun inainte sa trec pe-acolo. Nu stramba nimeni din coltul gurii cand veneai neanuntat, din contra, era intotdeauna o surpriza placuta. Exista mereu bucuria de a ne vedea si intalni. E oarecum greu de redat toate aspectele si probabil si mai greu de inteles pt cei care nu au avut sansa sa cunoasca relatiile familiei extinse asa cum le-am cunsocut eu.
Dupa ce-a murit bunicul n-a reusit nici unul din copiii lui sa ii ia locul, adica sa mentina acea nota frumoasa la cote inalte. Au mers bine lucrurile un timp in virtutea inertiei, dar apoi tot au mai aparut probleme, insa per total tot raman o familie unita comparativ cu media (din observatiile mele). Dar pt mine binele deja fusese facut, traisem primii 14 ani in aceasta atmosfera frumoasa a carei valoare de-abia ca adult am inteles-o.
Apoi casatoria si in final emigrarea m-au dus cu inca doi pasi mai departe de familia largita. In familia sotului lucrurile au stat diferit: el, singur la parinti si, desi acestia proveneau din multi copii, totusi relatiile cu familia extinsa au fost relativ reduse. Si in virtutea lucrurilor, m-am indepartat de familia extinsa. Am incercat de multe ori sa-l stimulez sa guste din bucuria familiei extinse, insa am simtit mereu ca nu este confortabil cu aceasta stare de fapt si apoi am realizat ca mediile in care am crescut si format au fost diferite si era normal sa se intample asa, sa prefere mai mutla intimitate si izolare in comparatie cu mine. Aca ca am avut ocazia sa vad mai multe fatzete ale familiei extinse si poate ca asta m-a ajuta mult mai bine sa definesc ce anume vreau sa le imprim copiilor mei in materie de realtii familiale.
Important e ca port in mine toate acele amintiri si ca acele experiente mi-au marcat definitiv modul de a gandi in viatza privitor la relatiile interumane, probabil ca tot acel mediu m-a ajutat sa fiu poate mai deschisa si sociabila, mai fara ascunzisuri si paravane in comparatie cu alte persoane. Pt mine o persoana e prieten cu mine pana se dovedeste a fi dusman, n-am facut niciodata un secret din viatza mea de familie (cu bune si rele) pt ca intotdeauna asa mi s-a parut firesc. Si probabil ca ajunsa aici am incercat sa-mi substitui familia largita cu prietenii capatati aici (toti romani, nu avem relatii de prietenie cu nici o alta familie de alta nationalitate si nu pt ca am evitat, ci pt ca nu am simtit deocamdata nevoia si nu s-a ivit inca ocazia/oportunitatea). E adevarat ca mi-a trebuit un timp sa inteleg ca pritenii nu pot substitui familia (in sensul ca ajutorul si sprijinul moral pe care l-am intalnit eu in familia mea extinsa este de cu totul alta natura decat ajutorul si suportul moral al prietenilor) – Andrada numea asta neconditionare vs. conditionare (btw, mi-au placut mai multe idei de-ale tale de acolo).
E adevarat ca fiind departe de Ro, copiii mei nu vor avea ocazia sa inteleaga tot ce am trait eu, caci vorbitul prin web cam, povestitul si aratatul pozelor au cel mult valoare de informatie, ele nu vor reusi niciodata sa transmite forta emotinala care m-au marcat pe mine ca si copil si care reprezinta o parte din definirea mea ca persoana.
Pana una alta, macar reusim sa le aducem bunicii aici pe rand (ca de voie, ca de nevoie… de daycare). Desi asta e departe de ceea ce, in acceptiunea mea, numesc familie extinsa, sper ca macar asta sa le poata asigura un minim in privinta asta.
Sa stii Mqqm ca pana acum nu m-am entuziasmat niciodata la ideea de a-mi trimite copiii in Ro in vacanta (cand vor fi mai mari, evident nu acum), chiar eram circumspecta (probabil din cauza imposibilitatii mele de a controla mediul de acolo), dar abia acum inteleg valoarea acestei experiente, dupa ce am citit postarile tale referitoare la experientele baiatului tau in Ro si dupa ce am constientizat (nu doar simtit) aspectul acesta al familei largite. Insa cu siguranta ei nu vor putea sa adune dintr-o simpla vacanta ceea ce mie mi-a fost un mediu constant cel putin 18 ani de zile, insa tot e mai mult decat simple povestiri si poze.
In esenta, eu nu vad lipsa familiei extinse ca pe o sursa de suferinta pt copii, atat timp cat ei n-au avut de-a face cu ea, familia extinsa. Ci eu vad ca lipsa familiei extinse = lipsa sansei de a castiga ceva de valoare in viatza (si cred ca asta a vrut sa spuna si Mqqm in ansamblu) care din pacate numai asa poate fi castigat, traind intr-o familie extinsa cu relatii sanatoasa. Ma uit si la toti prietenii nostri si se vede clar in relatiile lor cu cei din jur daca au trait sau nu intr-o astfel de familie extinsa. Si poate ca cel mai usor sesizabil beneficiu al acestei familii extinse este dorinta de a ajuta pe cel de langa tine, voluntariatul. Prin contrast, cei care au trait mai zolati au tendinta sa nu inteleaga de ce trebuie sa sara sa-l ajute pe cutare sau cutare, ia stau mai bine-n banca mea si-mi vad de treaba.
try spune:
Acu' am arunct un ochi si nu pot sa nu ma intreb cum naiba-mi ies mie mesajele astea asa de lungi? Mi-e mie tarsa sa-l citesc a doua oara, d-apoi pt altul sa citeasca tot ce-am scris.
De ce oare n-oi reusi si eu sa scriu in 2 paraghrafe ce vreau sa spun?
turturica spune:
try, eu am avut rabdare sa citesc tot ce-ai scris si-ti multumesc. La ce-ai scris tu ma gindeam si eu, fara sa pot pune asa de bine ca tine pe hirtie.
27+
stefaniya spune:
try,si eu am citit tot,asa ca nu-ti fa probleme de lungimea mesajului.
Si eu mi-am pus de multe ori intrebarea asta.Eu cu siguranta nu voi uita nici macar un moment petrecut in Romania.Am ales Danemarca pt ca mi-am iubit sotul si am decis ca asa e bine,dar niciodata nu as fi ales sa plec doar de munca sau de dorul de duca.Asa cum e Romania,cresti acolo si cand imigrezi e tare greu sa te mai regasesti.
Mi-as dori si voi incerca atat cat e posibil sa-mi invat copilul tot ce inseamna Romania.Dar cred ca unele lucruri se pierd,inevitabil.
De ex eu cunosc doar o romanca ce e venita aici de cand avea 7 ani,adica e mai mult daneza decat romanca.De Paste am vospit oua,mi-au trimis ai mei cozonac,ce am mai pregatit eu ca la noi dar degeaba,nu am simtit ca e Pastele.Am invitat familia sotului care nu au cum sa simta sarbatoarea noastra,ei nici pe-a lor n-o sarbatoresc special.Eu de multe ori ma simt singura si neinteleasa dar cred ca e normal.
Imi iubesc familia din Romania enorm de mult si incerc sa merg acasa cat pot de des.Ar fi crud pt ai mei sa ma indepartez de ei,de fapt nu pot si nici nu vreau.
Traiesc aici si accept cum sunt ei,dar eu voi fi intotdeauna romanca si voi iubi tot ce tine de cultura noastra.
Cat stiu fratii sa mentina legaturile intre copii/verisori,fratele meu din Ro are o fata si e in varsta de 10ani iar baietelul meu are 1 an.Nu cred ca va fi o legatura prea stransa pt ca e diferenta mare si mai sunt si diferiti ca sex.Dar imi doresc sa existe o legatura intre ei si ca macar o data in an sa se viziteze.Habar nu am cum va continua viata,cu ce caracter vor creste copiii,eu imi voi face datoria ca sa-l implic cat mai mult in ceea ce inseamna RO.
CARL IUBITUL 05.04.07 si mami Stefaniya
Siminaf spune:
Si totusi, exista printre voi si oameni care chiar nu doresc implicarea familiei extinse in viata zilnica a familiei restrinse. Trebuie sa acceptati ca asa sint altii fericiti si nu este nimic gresit in asta. Parerea mea. Niciodata nu ma va face fericita o usha deschisa in permanenta, si oameni care sa incalce intimitatea familiei noastre la orice ora, dupa bunul plac.
sinzi_ana spune:
Try, foarte frumos ai descris "familia extinsa"...m-am regasit in ceea ai povestit acolo...
Eu, desi nu am avut parte de verisori, (dar am avut din plin, bunici, strabunici, unchi, matusi de gradu 1,2 ) am nostalgia mesei compusa din vreo 4-5 mese mai mici, puse cap la cap, cu scaune de toate stilurile, intinsa special sa primeasca toata familia...
Zumzetul pe care il faceau vorbele lor, povestile pe care le-am auzit de la fiecare in parte, timpul pe care l-am petrecut cu fiecare in parte...
Toate au impletit amintiri atat de placute, si calde.. si, da,...imi lipsesc foarte mult aici rubedeniile...cu bune...cu rele...
Am foarte multi prieteni si imi sunt foarte dragi, ne vizitam mereu, ne ajutam...dar e diferit...
“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.
Sinzi, Radu si David 
psihologul
: varsta, poze, Disneyland 2008
Mami si tati
sinzi_ana spune:
quote:
Originally posted by Sneeuwklokje
Inveti ca badea Ion alcoolicul sculpteaza frumos cand nu-si bea mintile... inveti ca poate si alcoolicul avea o viata care s-a dus pe apa sambetei dintr-o prostie... inveti sa nu judeci dand cu barda.
--------------
"You know what despair is; then winter should have meaning for you."
Ce te faci daca e invers?? (cum e de obicei...
) Si inveti ca de fapt la betie Ion a sculptat cele mai frumoase vase de lut...si ca tot vorbim de Ion...care tot la betie a scris "amintirile"“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.
Sinzi, Radu si David
psihologul : varsta, poze, Disneyland 2008 Mami si tati
Siminaf spune:
Snee, ti se pare ca judec cu barda? Or poate fiindca nu am avut alde bade Ion prin familia extinsa... Niic tanti Lenute.
Siminaf spune:
Deci daca nu sintem pe aceasi lngime de unda e de ignorat total... Hmmm... Nu am avut nici rai in familie, nici ce altceva iti poti imagina. Dimpotriva, am si am avut o familie foarte unita. Dar eu sint foarte independenta si mai mult, cu un spirit de aventura ce-i oboseste pe muli dintre cei din jurul meu. Asta e. Daca nu mai vrei sa discutam nu-mi pare rau, pentru ca fiecare si le stie pe alea lui. Doar atit ca nu o sa scot limba acru si nici n-o sa dau ignore royal nimnui. Dar, dupa cum spuneam, sintem taaaare diferiti.
Numai bine.