Copiii dezradacinatilor fara familii extinse efect
Raspunsuri - Pagina 10
principe spune:
quote:
Originally posted by mQQm
principe, vad ca esti in venezuela. In postarea anterioara am vrut sa-i dau exemplu pe vecinii mei, venezueleni, un exemplu de familie extinsa armonioasa si cu valori sanatoase chiar fara comunitate, dar am sters pana la urma c-am zis ca nu-i relevant. Daca tot ai scris... Pe mine ma impresioneaza cat de uniti sunt, cat de mult conteaza unii pt altii si cum si-au crescut cei 3 copii in spiritul asta. Baiatul lor, de-o varsta cu al meu, are o atitudine complet diferita fata de familie si implicit efectul familiei asupra lui e fenomenal. Si nu au ajuns aici usor, stiu ca au facut toti un efort... si bunici, si matusi si unchi si parinti. Pt mine sunt un model de armonie.
Ce vezi tu la vecinii tai, este un patron de familie venezueleana,de familie latino-americana.
Familiile lor deobicei sunt f mari,au relatii armonioase,intr-adevar sunt de invidiat.
Noi avem aici o familie adoptiva,cu multi unchi, matusi ,veri.mai avem o comunitate romaneasca,un club al tinerilor de origine ro,un club al doamnelor ro......avem deci o familie de suflet si multi,multi prieteni,nu suntem "singuri pe lume",insa, tot oftam si dupa familiile noastre de sange.
si eu si sotul meu provenim din familii unite,cu unchi si matusi carora le ducem dorul,cu veri cu care inca avem relatii stranse,chiar daca mai mult de la distanta,ne vizitam cand avem posibilitatea,ne comunicam f des.
imi face placere sa simt senzatia de apartenenta la o familie,la o familie extinsa,care nu se reduce doar la mine si sotul meu,imi place cand nepotii mei adoptivi imi cer binecuvantarea in semn de atasament,dragoste si acceptare ca matusa,imi place si cand bunica mea adoptiva ma binecuvinteaza.As vrea sa creasca si baiatul meu cu aceleasi valori despre ce este familia,cum este structurata,respectul pentru familie.... si cred ca este norocos ca desi familia de sange nu o are aproape are o mare familie adoptiva.
Donia, conflictele sunt accentuate de multe ori din cauza lipsei de "suport" in cazul nostru, al imigrantilor. Trebuie sa ai pe cineva de partea ta, altfel te iau de nebun. Nu mai vorbesc de conflictele intre valorile tale si ale parintilor prietenilor copiilor, ohoho.
Uite acum imi amintesc si eu de povestile alea si cum cascam gura a zecea oara la aceeasi istorioara. Eu nu m-am gandit insa sa le povestesc mai mult decat bunici, unchi matusi si verisori directi, hmm, interesant.
Siminaf, pai gata! Parintii tai si fratele tau sunt deja "extended family" pt copiii tai si vorbim din perspectiva lor. Suntem pe aceeasi pagina.
Dar asa este. Ca sa le oferim un viitor mai cat mai bun le-am luat ceva foarte important si pozitiv din prezent.
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
Mata Emma lupta iar cu cancerul
http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i
CriPOD spune:
Esti norocoasa, intr-adevar, principe! Da, e o familie high-class asta de care ziceam, pusa pe fuga de Chavez. Interesant, nu mi-au zis ca ar fi o comunitate romana asa mare acolo...
Well, atata timp cat ne straduim sa umplem golul asta cum ne pricepem mai bine, e laudabil (unde e un gol, desigur ) si merita. E foarte greu, pentru ca familia (de la normala in sus ) este de ne-inlocuit, este cel mai stabil lucru, dar merita a oferi copilului macar un surogat. A fost o vreme cand, desi am stiut ca e un gol, nu m-am agitat destul sa-l umplu, nici n-am stiut cum. Am fost fraiera. (Si in plus: screw egos!, copiii in contact direct cu rudele cat de mult!) - si eu sunt una care poate trai sub acelasi acoperis doar cu familia, si totusi.
In orice fel putem oferi copilului sentimentul de apartenenta, de acceptare neconditionata la un grup care sa ne reprezinte si pe noi, cu "balastul" esential cu tot, e binevenit. Toata familia are doar de castigat (pana si din negative). Acu' fiecare stie ce-i mai important pt familia ei. Si oricum, mai trebuie sa aiba si "counselors" astia ceva de lucru, nu? Oricum, daca aveti idei concrete, scrieti-le...
Nu-i asta o problema, blackpanter, decat daca o consideri una. Singurele probleme adevarate in viata sunt: health/food/shelter. Restu-i bonus. Oricum, ca vrei sau nu, si copilul tau isi va cauta apartenenta si identitatea, e bine daca esti deja pregatita.
Acuma, la cine nu s-a plans de expresia dezradacinat, logic ar fi ca-i un gol. E posibil ca cele care nu puneti pret, v-ati gasit deja surogatul.
Asta-i un sfat sincer si din experienta, take it or leave it (v-am zis ce-mi veni chiar acu', e plodu' la buna-sa).
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
turturica spune:
mqqm, cu cuiul asta m-am intors si eu din vacanta din Romania. Cit timp am fost doar in doi nu mi-am pus (prea mult) problema lipsei familiei. Insa acum am imprimata imaginea nepoticii mele pe care toata lumea o lua in brate, o dansa, ii cinta, ii vorbea atunci cind ne-am intilnit toti ca sa sarbatorim impreuna Pastele.
Si mi s-a strins inima cind mi-am dat seama ca micuta mea n-o sa aiba parte de momente din astea. Nu ma indoiesc ca bunicii, matusile, unchii or s-o iubeasca si indrageasca, insa vor fi departe de ea, n-or sa poata sa o rasfete si dragaleasca.
Topicul deschis de tine m-a facut sa realizez ca pentru mine e importanta prezenta familiei in viata micutei mele, la fel cum eu am crescut intr-o familie armonioasa cu o turma de verisori, matusi, unchi, bunici, o sa incerc sa-i ofer si eu ceva similar, dar la scara mai mica.
Deja am vorbit cu bunicile sa vina sa ne viziteze, dupa ce galusca creste o sa aducem si verisorii incoace sau o sa mergem in vacante, vreau sa se simta parte a clanului din care fac si eu parte, chiar daca distanta e un impediment.
26+
blackpanterro spune:
Pai atunci cand o sa ma intrebe de bunici il trimit la buna-sa americanca si gata :), deocamdata nu e interesat de ei.Pe skype se plictiseste repede si nu sta mai mult de 10 minute.Pe viitor sper sa vina si mama sa locuiasca cu noi, iar daca nu va veni, familia sotului e mai mult decat suficienta :).
Dar ai dreptate, sanatatea, hrana si un acoperis deasupra capului conteaza cel mai mult.Cand ma gandesc ca jumatate din populatia pamantului supravietuieste fara apa potabila si hrana, ca sa nu mai pomenesc de dezastrul din Myanmar, nici nu imi vine sa ma gandesc la lucruri de genul framantarilor din titlul topicului.De aceea am spus ca astea nu sunt probleme...numai daca, asa cum ai zis, vrei sa le faci probleme.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
philip spune:
vad ca multe din raspunsuri s-au centat pe ceea ce credem si simtim noi, maturii, autorii mesajelor. nu cred ca asta era topicul. cel putin eu nu asta am inteles.
eu personal nu sufar dupa familia extinsa, parca abia am timp pt familia noastra de numai 3 membri, dar sufar pt philip, as vrea sa aiba si el parte de bunici si farmecul lor asa cum am avut eu.
si eu sunt singura la parinti si nu inteleg cu adevarat sensul fratilor, dar chiar mi s-ar rupe sufletul sa-l stiu pe philip singur si complet dezradacinat aici in america. la asta ma refeream, miau. un frate/sora nu reprezinta o garantie, poate ca nu se vor intelege, nu-si vor vorbi, cred ca asta e mai mult o solutie disperata a mea in a nu-l sti pe fiul meu chiar singur cuc.
philip&andreea
monabella spune:
Mie mi se pare ca lumea e mica si devine din ce in ce mai mica.
Am veri si verisoare in Romania pe care i-am vazut doar de citeva ori in viata. Nu ma afecteaza lipsa lor cind sint in SUA. Fiu-meu nici nu stiu cine sint aceste rude si nici in Ro nu ar fi stiut/vazut/vizitat. Oricum au emigrat si ei :=)
Exista o vorba in sua, ca familiile sint ca prajiturile, in cea mai mare parte bune, cu citeva nuci tari... (nuca , "nuts" mai are si intelesul de nebun in engleza)
eu chiar cred ca asa sint toate familiile. nu exista familie perfecta asa cum nu exista om perfect.
Noi sintem latini. logic ca unele familii sint unite, tin legatura, sint toti pt. unul, unul pentru toti, n special prin oltenia (ca venezuelenii despre care vorbea nu stiu cine).
parintii mei fiecare au fost orfani de un parinte, crescuti de rude etc. prin asta vreau sa spun ca si in ro exista oameni care isi cresc copii in absenta familiei largite... Prin asta vreau sa subliniez ca nu mi se pare ca in Romania exista numai familii armonioase si extinse in care copiii sint fericiti iar in AMerica numai familii dezradacinate de emigranti care se simt singuri. Dezradacinati exista si in Ro mama draga. si copii singuri. Copiii ai caror parinti au plecat sa muneacsa in strainatate ei raminind in Romania ce sa mai spunem? pe ei ce comunitate ii creste?
parerea mea e ca emigrarea nu afecteaza influenta familiei asupra copiilor. La o adica exista telefon, avion etc. in ro familia mea e imprasiata.
In caz de ceva tot la telefon se vorbea, asa incit nu conteaza pe ce continent sintem. oricum exista avion si telefon cum am spus.
de multe ori esti mai apropiat de vecini si/sau prieten decit familie.
cit despre valorile antagonice ale parintilor si copiilor din tari straine... acelasi antagonism l-ati fi simtit si in Ro nu va faceti iluzii. si acolo sint droguri si acolo au rap si acolo au baruri si e 'cool" sa te imbraci cu pantaloni rupti sau fuste scurte, scurte...
Acum citesc titlul subiectului. Nu trebuia sa raspund. Se refera la parinti care se simt dezradacinati. Nu m-am simtit niciodata asa ceva. Dimpotriva. ma simt dezradacinata cind vin in Romania si nu mai inteleg nimic din politica si societatea romaneasca.
columbiana spune:
quote:
Originally posted by mQQm
Esti norocoasa, intr-adevar, principe! Da, e o familie high-class asta de care ziceam, pusa pe fuga de Chavez. Interesant, nu mi-au zis ca ar fi o comunitate romana asa mare acolo...
Well, atata timp cat ne straduim sa umplem golul asta cum ne pricepem mai bine, e laudabil (unde e un gol, desigur ) si merita. E foarte greu, pentru ca familia (de la normala in sus ) este de ne-inlocuit, este cel mai stabil lucru, dar merita a oferi copilului macar un surogat. A fost o vreme cand, desi am stiut ca e un gol, nu m-am agitat destul sa-l umplu, nici n-am stiut cum. Am fost fraiera. (Si in plus: screw egos!, copiii in contact direct cu rudele cat de mult!) - si eu sunt una care poate trai sub acelasi acoperis doar cu familia, si totusi.
In orice fel putem oferi copilului sentimentul de apartenenta, de acceptare neconditionata la un grup care sa ne reprezinte si pe noi, cu "balastul" esential cu tot, e binevenit. Toata familia are doar de castigat (pana si din negative). Acu' fiecare stie ce-i mai important pt familia ei. Si oricum, mai trebuie sa aiba si "counselors" astia ceva de lucru, nu? Oricum, daca aveti idei concrete, scrieti-le...
Nu-i asta o problema, blackpanter, decat daca o consideri una. Singurele probleme adevarate in viata sunt: health/food/shelter. Restu-i bonus. Oricum, ca vrei sau nu, si copilul tau isi va cauta apartenenta si identitatea, e bine daca esti deja pregatita.
Acuma, la cine nu s-a plans de expresia dezradacinat, logic ar fi ca-i un gol. E posibil ca cele care nu puneti pret, v-ati gasit deja surogatul.
Asta-i un sfat sincer si din experienta, take it or leave it (v-am zis ce-mi veni chiar acu', e plodu' la buna-sa).
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
hehe, problemele astea sunt cind pendulezi pe primele doua trepte a lui Maslow, sau cind soarta te-a aruncat acolo unde te lupti o viata cu nevoile primare; cind insa ai ajuns pe a treia treapta la belonging printre altele exista riscul sa apara dilemele din topicul tau, Mqqm
http://www.floriinro.ro/
credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul
monabella spune:
M-am mai gindit asupra acestui subiect si am ajuns la urmatoarea concluzie: depinde de tara in care ati emigrat. E mai usor sa te integrezi in sua decit in europa pt. ca pe continentul asta cel putin toti sint emigrnti la origine si mai prietenosi.
Sentimentul de dezradacinare cred ca dispare odata cu cumpararea primei case. oricum personal nu cred ca cunosc oameni care dupa 10 ani de emigrare mai simt ca "acasa" e Romania ori mai tinjesc dupa Romnia.
Cred ca e posibil ca sentimentul sa apara din nou la virsta a treia cind esti in strainanate dar singur si traiesti cu amintirile din copilarie (din tara). Oricum nu cred ca copiii sint afectati decit putin dupa emigrare. Pe termen lung acest sentiment are putina importanta si de asta isi da seama si autoarea subiectului. Daca ar fi fost vorba de ceva vital. daca ar fi fost convinsa ca celor mici le e mai bine in Romania nu ar fi parasit familia din Ro. Din moment ce insa a decis ca e mai bine aici inseamna ca per ansanblu si pe termen lung copiilor le e mai bine in tara de adoptie, indiferent ca tinjesc sau ca le lipseste sentimentul comunitatii din Ro
CriPOD spune:
quote:
Originally posted by monabella
Sentimentul de dezradacinare cred ca dispare odata cu cumpararea primei case.
Da, mai ales de pe la 2500 sq. ft. in sus. Cu piscina.
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
Ortansa spune:
nu e vorba de efectele emigrarii asupra copiilor,oricum nu toti au emigrat odata cu parintii,unii fiind nascuti in afara-ci efectele lipsei din imediata apropiere a unor bunici,unchi etc. eu cred ca in general copiii au nevoie de...varietate emotionala.una e sa ai parte de o comunitate oarecare-compusa din Ghita,Fanitza si Marghioala si alta e ca cc copiii sa aiba/inteleaga notiunea de bunica,unchi,matusa,verisor.nu stiu la altii cum e,dar copiilor mei le lipsesc rudele din Romania,pt ca au ocazia sa stea impreuna in fiecare vara.si da,au observat ei singuri diferenta dintre ei si ceilalti copii cu rude la casa lor:-D.nu facem din asta un capat de tara,dar,din cand in cand, ne mai miorlaim pe tema asta.tehnologia ajuta oarecum , dar nu substituie.
mais c'est la vie!
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=4" target="_blank">"An apple a day"&www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=34" target="_blank">"Prima comuniune",
cele mai importante clipe ale vietii mele.
O poveste cu "Mere verzi"
I've gt DC under my skin