Copiii dezradacinatilor fara familii extinse efect

Copiii dezradacinatilor fara familii extinse efect | Autor: CriPOD

Link direct la acest mesaj

Subiectul se refera la copiii primei generatii de imigranti ai caror parinti nu au familii extinse acolo.

Desi pt mine-i cam tardiv...

Ma urmareste de multi ani intrebarea on and off si sunt curioasa cum vedeti si voi efectul lipsei comunitatii stranse in jurul copiilor nostrii.

Pt cele care sunteti pe-afara fara familii extinse, cum credeti ca ii va influenta lipsa asta pe copiii nostrii? Fara unchi/matusi/veri/bunici/vecini apropiati/comunitate gravitand in jurul copilului, vor fi ei mai saraci spiritual... va avea familia acelasi sens pentru ei ca pentru noi si cei pe care i-am lasat in Ro? Cand vor avea ei copiii lor, vor stii fratii sa tina legatura indeaproape unii cu atii?

Majoritatea sunt privati de sentimentul asta de apartenenta, si de toate pozitivele oferite de familiile extinse (nu neg aici ca pt noi, ca adulti, e uneori o binecuvantare... mai scapam de-o soacra, de gura vecinei, etc... dar copiii au o perceptie diferita. Imi amintesc, eu, cand eram copil, eram cea mai bucuroasa cand ai mei erau pe bune cu toate rubedeniile, ca mergeam la verisori, sau cu bunica in excursii, etc, nici ca-mi pasa mie ce au ei de impartit si care are dreptate sa se supere.

Voi va ganditi la asta? Ce impact credeti ca are? Ce simtiti voi vizavi de aspectul asta?



Common sense is not so common...        [Voltaire]                 DJ

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns miau-miau spune:

nici un efect, nici in Ro nu aveam rubedenii pre amulte si cu alea putine care erau oricum nu ne vedeam.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ardeiash spune:

exista emigranti ce s-au adaptat situatiei... altii nu. s-au intors in tara de dor.. dar mai exista si cei ce raman afara si sufera.. si acestia sunt multi...
uitati un articol interesant... in care se incearca o picatura in ocean... eu zic: decat nimic, tot e bun si ceea ce-i preocupa pe unii.. cat de cat.. articolul se gaseste pe situl "Romani in Belgia".. in a 2-a parte a interviului.
http://www.rombel.com/modules.php?name=News&file=article&sid=1424&mode=&order=0&thold=0

s-auzim numai de bine! si

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CriPOD spune:

Miau, nici tu nici sotul? Nimic? Nici apartenenta la comunitate nu ati simtit? Esti un caz... rarisim (na, ca era sa zic fericit).

ardeiash, bine ca mi-ai adus aminte sa ma clarific... subiectul asta NU este despre "dezradacinati", NU este despre reusita sau intoarcere in Ro, sper sa nu degenreze in vesnica polemica. E despre copiii nostri. N-are legatura nici cu religia si nici cu traditiile romanesti, sorry. Recunosc ca n-am citit articolul, da' am deschis linkul

E o vorba care zice ca "iti trebuie un sat sa cresti un copil", la satul ala ma refer eu.

Bine, poate eu cu un adolescent si o pre- am un pic o alta perpectiva, sunt aproape la capatul celalalt al povestii.





Common sense is not so common...        [Voltaire]                 DJ

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

ce am observat io la al meu prunc e ca nu considera gradul de rudenie ca si o calitate. nu are deloc simtul datoriei/obligatiei sau cum sa-i zic (nu vorbesc despre respect) ... las' ca e varu'tau sau unchiu'tau. nici varsta nu e pentru el o calitate ... las' ca e bunica si e mai in varsta
o fi si educatia mea de vina

e insa foarte loial fata de prieteni. cu ei e muult mai intelegator si ingaduitor. poate e si varsta.

edit ca am vrut sa mai zic ceva:
cand pruncul (care acum are sapteshpe) a fost prima oara in Romania la varsta de patru ani, stiu ca i-a prins foarte bine toata harmalaia din jurul lui: veri, unchi, matusi, bunici, vecini. si ca l-a ajutat si chiar pot sa spun ca de acolo i se trage mandria de origini :)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Siminaf spune:

Noi nu am fost niciodata legati de vreun clan sau comunitate. In Ro munceam pe rupte si nu aveam niciodata timp sa ne vedem cu prietenii sau rudele; rar de tot ne vizitam rudele cele mai apropiate. De cind sintem aici vorbim mai des cu parintii sau ceilalti foarte apropiati decit cind eram in Romania. Aici avem mai mult timp de iesit cu copiii si cu prietenii, mai mult timp de plimbat, vizitat, party-uri, etc. Deci cred ca deja avem o mica comunitate aici. Desi eu prefer de multe ori sa iesim doar noi patru...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alintaroma spune:

mQQm exact asta e intrebarea ce ma macina si pe mine de cind m-am intors din vizita facuta recent in RO. Chiar vroiam sa pun intrebarea asta la "fetele din america" dar ma gindeam ca ma vor crede dusa cu capul.
Asta e si temerea mea ca am luat hotarirea de a pleca din tara fara ca fata noastra sa isi poata exprima opinia. Iar acum cind am fost acasa despartirea a fost tare dureroasa ... a plins tare mult dupa verisorii ei si mi s-a rupt inima cind in aeroport mi-a zis "mami eu vreau sa traiesc in ro pentru totdeauna"
Odata ajunsi aici i-a trecut treptat supararea, iar in citeva zile si-a revenit DAR mie mi s-a ridicat un mare semn de intrebare ...
Anul trecut m-a intrebat de ce suntem singuri aici ? si eu i-am raspuns ca nu suntem singuri ci "we are a family" la care ea mi-a raspuns cu "stiu, but there are more of us" si m-a facut praf raspunsul ei.
Nu vreau sa intelegeti ca e un copil nefericit. Ii place aici, are prieteni, nu pare sa o framinte ceva sau dorul de cineva. Vorbeste pe net cu ai mei aproape zilnic , ne trimitem poze, filmulete plus webcam ... uneori chiar cred ca comunicama cu ai nostri mai mult decit atunci cind eram in tara DAR ... este acest "dar" care nu-mi da pace ....
Are si miau-miau dreptate ca nici noi cind eram copii nu ne prea calcau neamurile pe picioare asta pentru ca ai mei s-au cunoscut si stabilit intr-un oras neutru familiilor lor dar poate a contat ca am fost 3 copii iar a mea e singura ...
M-as bucura sa citesc mai multe opinii la subiect .

Ah! Si mQQm multumesc!





Happiness keeps you Sweet,
Trials keep You Strong, Sorrows keep You Human,
Failures keeps You
Humble,
Success keeps You Glowing,
But Only God keeps You Going

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ardeiash spune:

quote:
Originally posted by mQQm

ardeiash, bine ca mi-ai adus aminte sa ma clarific... subiectul asta NU este despre "dezradacinati", NU este despre reusita sau intoarcere in Ro, sper sa nu degenreze in vesnica polemica. E despre copiii nostri. N-are legatura nici cu religia si nici cu traditiile romanesti, sorry. Recunosc ca n-am citit articolul, da' am deschis linkul

E o vorba care zice ca "iti trebuie un sat sa cresti un copil", la satul ala ma refer eu.




ok... nici eu nu am vrut sa bag religia in "seama" aici ... ci doar sa evidentiez ceea ce este spus acolo despre criza de identitate a copiilor care sunt nascuti sau crescuti de mici in tari unde au emigrat parintii lor..

s-auzim numai de bine! si

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miau-miau spune:

apartenenta la comunitate da, dar copiii fiind nascuti aici simt apartenenta la comunitatea asta. copiilor nu are de ce sa le fie dor din mom ce nu au trait o vreme acolo intre neamuri si acum nu mai pot sa faca asta.
ti-e dor de ce ai avut si nu mai ai, nu de ce nu ai avut niciodata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns philip spune:

si eu ma gandesc mult la asta. uneori il observ pe philip tanjind dupa "bunici", nu dupa ai lui pe care i-a vazut de cateva ori, ba chiar soacra a avut grija de el 9 luni cand era micut, probabil nici nu-si mai aminteste, dar de omanei mai in varsta. o data, la o petrecere, nu s-a lasat pana a capat si o imbratisare de la o "bunica" de pe aici.
de multe ori sufar mai ales cand citesc pe forum despre relatia altor copii din ro cu bunicii, sau chiar multe din americancele care isi aduc parintii aici in mod regulat.
rezolvarile pe care le-am gasit noi la problema ar fi: 1. sa mai facem un baby, astfel incat cand noi n-om mai fi sa aiba si el un sprijin aici si 2. sa ne mutam in europa (asta ar fi pt acum cat e el mic ca sa fie aproape de bunici si ei de el).

philip&andreea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CriPOD spune:

miau, mie nu mi-e dor de ce am avut. Imi pare doar rau ca nu au avut si copiii mei ceva la fel. Relatiile sunt diferite in Ro. Pt adulti pot fi un "curse or blessing", recunosc.Acu' nu ma face sa zic ca nici tu nu stii ce ai pierdut, pt ca n-ai avut...

Chiar cred ca ar fi avut un impact deosebit de pozitiv asupra lor. (Nu mai spun ca mi-ar fi facut si mie jobul de parinte mult mai usor ).

Nu's ce comunitate aveti voi acolo, ca noi aici nu avem decat "neighborhood watch" si "school comunity". Asta pe langa cele de chinezi, italieni, greci, evrei, etc, da-n alea nu putem sa ne bagam. Fiecare cu valorile lor...

editez: ce m-a apucat taman acum? Fiu-miu e in Ro de 2 saptamani si mai sta 4, vorbesc cu el si nu pot sa nu ma intreb niste chestii. Adela, iti zic eu cand vine ce parere are mai nou: e canadian sau romanian. Ca pana acu' tot ce nu-i convenea era "sooo romanian". Auzi, cand l-a ajuns din urma al meu pe-al tau? ca face saptespe azi maine, eu credeam ca-i mai mare diferenta intre ei, nu's de ce...

Si inca un edit: phillip, e tare bine cand poti aduce o ruda in vizita. Nu e acelasi lucru ca si cand imersezi copilul in mediul lor (si implicatiile sunt multe), dar e mult mai bine decat nimic.


Common sense is not so common...        [Voltaire]                 DJ

Mergi la inceput