Sunt in fata celei mai grave dileme din viata mea

Aleniram spune:

Nu am citit decat cateva postari si m-am hotarat sa-ti raspund ptr. ca am trecut prin ce treci tu acum.Adica:am ramas insarcinata cu al 2 lea copil cu o luna inainte sa implinesc 38 de ani.M-am gandit si eu ca nu o sa-i mai pot oferi celui mare-care avea atunci 15 ani-tot ce ii ofeream ,dar stiam sigur ca o sa pastrez sarcina orice ar fi.Si au inceput comentariile.Cel mai rau ma judecau rudele.Atunci i-am vazut pe toti altfel,cu alti ochi.Si i-am selectat,pentru ca nu avea nimeni dreptul sa ma judece,eu "caram" sarcina,eu mi-l cresteam fara sa apelez la nimeni.NU ERA TREABA NIMANUI ce fac eu cu sarcina.Doar a mea si a sotului meu.Daca separi in 2 tabere oamenii de linga tine,adica,cei care nu te judeca de o parte si cei care te judeca de cealalta,abia atunci o sa vezi cum stau de fapt lucrurile.Si au dreptate toate fetele:simti ca intineresti cand ai un bebe spre 40 de ani.

adi_dalma spune:

Miki...sa rugam adminii sa treaca subiectul la "asteptand un ingeras in viata noastra?" Plsssssssssss

briza_marii spune:

Eu nu am copii, inca, dar iti pot spune cam 2 surori mai mici. Cand s-a nascut sora mea cea mica, eu aveam 8 ani. doamne cat am plans, si cat de furioasa eram ca mama o sa aibe un alt copil, de ce toti cunoscutii nostrii aveam 2 copii si mama vroia 3?!!
Sa va mai spun cat de iubita si de rasfatata a fost "praslea" de noi toti. Nici parintii nostri nu au avut cum sa ne ajute financiar (am crescut toate intr-un apartam cu 2 camere), de 6 luni ne chinuim sa ne bagam la un credit pe 30 de ani....DAR, am 2 parinti minunati si 2 surori extraordinare!!!! Nu i-as schimba pt toate bogatiile din lume!

briza_marii

asilvia spune:

Sigur nu sunt pe placul multora cand afirm ca daca ai la 39 de ani si un copil de 15 ani este prea tarziu sa mai faci o incercare. Vb. din punctul meu de vedere. Am un copil pe care il iubeswc mai mult dacat orice pe lume , este viata mea, sufletul meu, este totul pt. mine. Daca nu am avut un copil apropiat de varsta lui viata l-a invatat sa fie singur, stie ca tot ce ne apartine, sa fie al lui.Tot ce e mai bun e al lui.Nu cred ca un altul, adik un alt copil al nostru sa ii schimbe conceptia. Poate s-ar simti frustrat. Nu stiu si nici nu vreau sa imi inchipui. Sincera sa fiu lipsa unei locuinte m-a fortat sa nu am doi copii. Iar acum este, recunosc prea tarziu, indiferet de ratele pe care le platesc pt.locuinta.Soarta as putea spune ca m-a favorizat. Am intrat la menopauza si nu mai pot avea copii. Recunosc, as lua un copil de la camin pe care sa il cresc si care sa ii fie ca un frate fiului meu. Dar nu pot trece peste voia lui. Imi iubesc copilul si ma dedic lui orice ar fi.

georgia_c spune:

mikim,
as da orice sa fiu in locul tau ..... nu uita ca e voia lui DD.... plus ca se zice ca , copii care vin la varsta inaintata a parintilor sunt speciali ... nu ca restul nu ar fii :)

sa te ajute DD sa iei decizia cea mai buna

Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein

mikim spune:

M-am mai obisnuit cu gandul ca voi mai avea un copil.
Sotul m-a asigurat ca se va implica mult mai mult in cresterea BB2 decat la Karla, si si de ea s-a ocupat foarte mult. O sa-mi cumpere si masina mea...

Insa dimineata tot ma trezesc plangand ca sunt insarcinata... Si nu plang de fericire... Parca cineva se joaca de-a viata mea... Parca nu mai sunt stapana vietii mele. Imi pare rau ca nu sunt fericita...

Mihaela, mama Karlei

carla2005 spune:

Eu cred ca o sa-ti revii, poate e si astenia asta de primavara, si prea multe evenimente in viata ta!
Hai sa-ti mai zic ceva...soacra mea a facut 3 copii, unul dupa altul, la tara se stia ca daca alaptezi nu ramai insarcinata, ea a vazut ca nu e asa, intre fiecare copil e o diferenta de 1an si 3 luni, iti dai seama cu 3 copii mici, la tara, singura + inca doi copii ai sotului (care ii avea din prima casatorie)! Cand a ramas insarcinata cu sotul meu a zis ca a umblat pe la toate babele sa intrerupa sarcina, nu s-au bagat ca era prea mare...zicea ca nu mai stia ce sa faca, i-a fost greu, dar acum ii multumeste lui D-zeu ca i l-a dat si pe al treilea! A ramas singura la tara cu o pensie de 900.000, fetele mari sunt departe si nu se descurca deloc bine(nu intru in amanunte, dar le e foarte greu) daca nu am fi fos noi mai aproape nu stiu ce ar fi facut, cu pensia care nu-i ajunge nici de medicamente, cu dusul la doctori, cu lemnele de iarna, si muuulte multe altele, cu grijile si necazurile care noua ce ni le mai plange sa se descarce...si mereu ne zice ca D-zeu a avut grija de ea atunci cand a facut al treilea copil!

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202007&page=35" target="_blank">POZA CONCURS - "primiipasi1"

Donia spune:

mikim, lasa lucrurile sa vina de la sine. Nu e nici o crima ca nu te simti fericita acum. Oricum la inceputul unei sarcini ai parte de tot felul de emotii contradictorii, iar tu in plus ai avut marea durere de a-ti pierde tatal. Ai rabdare cu tine insati.
Eu vreau sa iti spun ca sunt foarte bucuroasa ca pastrezi copilul. Eu am fost un "decretel" , adica in alte conditii nu m-as fi nascut, stiu ca mama ar fi intrerupt sarcina daca ar fi putut. Dar ce fericita sunt ca sunt in viata, ca exist! Si chiar daca initial nu am fost dorita, am avut parte de toata dragostea parintilor mei, doar eram praslea, nu?
Asa ca daca mi-ar cere cineva sa aleg intre a exista si a nu exista, eu as alege intotdeauna si cu imensa certitudine prima varianta!
Eu m-as bucura mult sa ne mai dai vesti despre tine. La Odiseea sarcinii ai scris? Mie mi-a prins tare bine sa impartasesc ceea ce am simtit cu alte viitoare mamici.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

marami spune:

Mikim, eu nu-mi recunosc sotul, atat de mult s-a schimbat de cand o am pe Oana, ii canta in struna, merg la plimbare, se joaca cu ea, pentru ea niciodata nu e prea obosit, tot ce n-a facut pentru Diana acu face pentru Oana, de multe ori nu ma pot abtine sa nu-i reamintesc cuvintele ce le-a spus cand a aflat vestea " Nu e copilul meu". Cat despre diminetile in care te trezesti plangand..... o sa vezi cata fericire iti va aduce in clipa in care o vei tine in brate. Am refuzat sa fac chiuretaj dar imi doream sa pierd sarcina, cat de nesabuita am fost, fumam doua pachete de tigari pe zi, faceam baie in apa fierbinte de ieseam aproape lesinata din baie iesind aburii din mine si zacand minute intregi pana eram in stare sa ma ridic din pat... ce pot sa mai spun, in viata mea n-am avut un comportament mai tampit ca in timpul sarcinii, din fericire a fost langa ea ingerul ei pazitor din prima clipa...... si desi mai puteam sa "duc" sarcina cel putin inca o saptamana in momentul in care medicul a zis din data de ....putem face cezariana, mi-am si facut bagajul fara sa stau pe ganduri. Doamne cate prostii am facut in timpul sarcinii, acu stau si ma intreb ce am facut sa merit minunea de a-mi gasi fericirea. Sa-ti mai spun ca si eu m-am schimbat radical? Dintr-o fire vesnic nervoasa intr-una relativ calma.... si mai cate transformari.
Sa ai o sarcina usoara si fericirea ce ti-o doresti.

si PS. Pana si Diana s-a imblanzit, poate s-a simtit frustrata pana a inteles ca ea are un loc bine determinat in inima mea si ca nimeni si nimic nu poate schimba asta.... si sunt mandra de ea

Mandrutzele mele Diana (29 sept.1991) si Oana (18 iul.2005)

pozne-npoze

Marilena12 spune:

Mikim, nu te blama ca ai indispozitii dimineata si ca plangi, este ceva normal. Si eu am patit asa, desi imi doream copilasul, pur si simplu sarcina a aparut la o luna de la nunta si m-a luat total pe nepregatite. Cred ca mi-era mai mult teama de schimbarile care vor veni inevitabil o data cu bebe, ca nu voi face fata, etc. Sau pur si simplu, hormonii de sarcina dau lacrimi si nesiguranta, si asta trebuie inteles ca atare.
Ai grija de odihna, mergi la medic regulat, hraneste-te corespunzator si iesi la plimbare in aer liber! Si bucura-te de perioada asta, ia din ea ceea ce este frumos, mai ales daca este ultimul copilas pe care-l vei mai avea!

Marilena
Blogul meu