Voi ce ati face ?
Raspunsuri - Pagina 3
catale spune:
Roxi, din pacate, partile "adverse" nu isi dau seama ca astfel de povesti afecteaza copiii. Nu stiu daca am scris, insa acum vreo 4 ani, dupa ce am divortat, am avut chipurile o discutie serioasa cu ex-ul si i-am spus sa se gandeasca seriso ce cale alege: sa faca parte din viata ei,prin vizite regulate, sau sa ne lase in pace. Unul dintre motivele lui pentru care nu a venit sa-si vada copilul a fost ca si asa "tu o sa indoctrinezi copilul impotriva mea, ce rost are ?" Desi n-am facut si n-as fi facut niciodata asta.
Nu joc fotbal cu fiica-mea, desi ea si-ar dori, insa nu vreau s-o vad prea baietoasa, si asa are tendinte... Insa acum ma chinui s-o invat sa mearga pe role si pe o bicicleta normala (fara roti ajutatoare)si nu prea reusesc.:D
cmirela35 spune:
catale,spui ca fetita ta nu isi mai iubeste asa de mult tatal...
Tu ar trebui sa fii cea fericita,inseamna ca esti totul pentru ea,eu se pare ca nu...E drept ca piticii mei sunt fara tata de mai putin de 1 an,dar atunci cand il vad,debordeaza de bucurie,si eu sunt geloasa
Eu incerc sa le ofer tot ce au nevoie(inca nu mi-a platit pensie alimentara...),ma joc cu ei zilnic,au tot ceea ce le trebuie...,si ii sar lui in brate...
Am intrebat-o pe pustoaica(4 ani si 9 luni),daca il iubeste mai mult pe tati...Si mi-a raspuns ca "tati nu ma obliga sa dorm la pranz",ca..."tati ne da multe dulciuri".....,ca"tati ne duce intotdeauna in parc".Asta in conditiile in care "tata" isi vede copiii la 2-3 saptamani...
Am realizat insa ca intalnirile cu el sunt un motiv de sarbatoare...
Ca sa nu fiu off topic,si mie mi-a cazut greu nu cand si-au vazut surioara(inca nu au o surioara vitrega),ci pe cea pentru care ex-ul meu a plecat de acasa...
Si mi-a spus tot pustoaica ca tanti Mia s=a dat pe topogan cu ea...,si parca a uitat ca si eu o faceam...
Mi-a crescut insa sufletul cand mi-a spus,fara sa fac vreo remarca,ca tot mai bine e cu mine pe topogan
Creierasul lor,micut cum e,de multe ori simte ce e mai bine pentru ei.
Deci zic eu,ar fi bine sa o intrebi.
Miluna spune:
Mirela draga, am trecut si eu prin asta. In primele luni dupa divort, cind baiatul meu a cunoscut-o pe "prietena lui tata" a fost foarte entuziasmat. Probabil ca se purta foarte frumos cu el, tocmai ca sa o placa. Si pruncul a fost cucerit rapid, povestea tot timpul de ea, era nerabdator sa se duca la ei (parca mai mult la ea decit la tata!). Iti dai seama ce prost imi picau mie toate astea, adica dupa ce ca sotul a plecat la ea, si copilul venea cu texte ca ce draguta e... In fine, a fost greu, dar a trecut . Dupa ce a trecut elementul de noutate si dupa ce ne-am acomodat cu totii cu noua situatie, lucrurile s-au calmat. Sigur ca baiatul inca se bucura cind merge la tata, dar la fel se bucura si cind vin eu de la servici. Am inteles ca el ne iubeste pe amindoi, si asta e foarte bine. Si cind l-am lasat intr-o vacanta la bunici mai multe zile, nici n-a mai pomenit de tata, ii era toata ziua dor de mine... Deci am inteles ca bietii copii ar vrea sa-i aibe pe ambii parinti aproape, si cind unul lipseste, sigur ca li-i dor de el, si se bucura cind vine. Dar asta nu inseamna ca nu-l iubesc pe cel cu care stau, si ca nu ar suferi daca acesta ar pleca.
Sigur ca simtim o satisfactie cind ii vedem pe micuti ca ne iubesc mai mult pe noi, ca noi suntem tot universul lor... dar nu e bine pentru ei. Lor le e mai bine cind au o relatie buna si cu tata si cu mama, si daca se poate si cu bunicii, si in general cu cit mai multa lume.
Deci eu nu as zice ca e mai bine pentru Catale, ca fetita ei nu are o relatie buna cu tatal ei. Crede-ma, fetita ar fii mai fericita daca ar avea o relatie buna cu el. Din pacate insa numai tatal ei poate repara ce a stricat, sa refaca relatia cu ea. Si pentru asta ar trebui sa fie mai ingaduitor si mai rabdator cu ea, macar pina formeaza o legatura cu ea.
catale spune:
Miluna, am incercat sa-i explic toate astea. I-am zis ca, poate, ar fi mai bine la inceput sa incerce sa fie prietenul ei decat sa stea cu gura pe ea incontinuu. Evident ca nu a fost de acord cu mine si cu "psihologiile mele de doi lei", ca el e "tatal ei, nu prietenul ei si nici partenerul ei de joaca" si "lasa, ca se da ea pe brazda, e normal sa se poarte asa acum, dar se va schimba".
Mirela, inteleg ce vrei sa spui. Am o prietena divortata, si ea are o fetita de aceeasi varsta cu a mea. La ei, situatia e inversa, in sensul ca tatal, cand e in tara, pentru ca intre timp a plecat, ii face absolut toate chefurile, ii cumpara tot ce viseaza ea, ea e topita dupa el, iar apoi mama se chinuie, cand pleaca el, sa-i explice copilei ca ea nu poate sa-i cumpere ce vrea ea mereu... si evident ca tatal devine idolul fetei. Insa trebuie sa fie un echilibru in toate... Chiar daca nu ne convine noua, e mai bine ca ei (cei mici) sa aiba o relatie buna cu tatal lor (sau cu mama, dupa caz), indiferent cat trebuie sa strangem noi din dinti...
Elle_seb spune:
Catale, eu in locul tau as pune piciorul in prag. El nu are nici un drept sa-ti reproseze tie ca nu ai educat copilul cum trebuie, in conditile in care a lipsit din peisaj atata vreme. Ce vrea el acum e mult deocamdata si nu tine strict de tine, fetita si-a format deja o parere despre tatal ei, iar daca el vrea sa se apropie din nou de ea, trebuie sa-i recastige increderea. Ori asta nu mai tine de tine, ci strict de modul cum el interactioneaza cu ea.
Si sa-ti dau un exemplu: fi-miu e de 1 sapt si ceva in vizita la ta-su. Dupa 1 zi m-a sunat taica-su sa ma intrebe daca eu stiam ca fi-miu injura si a inceput sa se ratoiasca la mine in telefon ca io ce pazesc. Si i-am zis ca in prezenta mea el nu a injurat niciodata (si intra-devar nu l-am auzit niciodata cu injuratura aceea, eu de altfel nici nu injur in prezenta copilului), si atata vreme cat copilul merge in colectivitate si iese frecvent in parc unde sunt copii de toate varstele, e normal sa auda, el la cei 4 ani pe care tocmai i-a implinit, nici macar nu stie care-i sensul expresiei. Si i-am zis ca daca chiar vrea sa faca ceea ce trebuie, cand il aude, sa-i explice ca nu este frumos sa injure, sa-l corecteze samd, dar sa nu ma mai sune pe mine sa-mi reproseze de-astea, daca nu vrea sa-mi aduc si eu aminte de toate. Si cu asta s-a incheiat discutia noastra si daca imi mai vine cu texte de-astea, am eu metode sa-l pun la locul lui.
Ce vroiam sa-ti zic este ca nu-i corect din partea lui sa-ti reproseze faptul ca fata nu-l asculta, atata vreme cat el este primul care a gresit in relatia cu ea si atata vreme cat tu esti cea care o creste si se ocupa de ea in toate privintele. Fii mai ferma, tu ai custodia ei, tu raspunzi de ea, inclusiv de starea ei de bine din punct de vedere psihologic.
Iar in privinta surioarei, nu as fi avut nimic impotriva daca in tot acel timp tatal ar fi pastrat legatura cu fetita si ar fi facut parte constant din viata ei. Ori el mai mult a ranit-o. Cine iti ofera tie garantia ca fetita nu va suferi din nou cad va vedea ca tatal ei poate sa fie tata pentru acel bebelus si pentru ea nu? Lasa-l mai bine pentru inceput sa reconstruiasca o relatie cu fetita voastra si abia apoi s-o introduca in noua lui familie.
Este greu, stiu. Iti doresc tarie.
Elle
Luna1 spune:
Fetelor ma bag si eu in discutie.
In primul rand aveti toata admiratia mea pentru toate prin cate treceti. Am fost si eu acolo, mi-am crescut baitul singura de cand avea 29 zile pana la 4 ani. Cand avea el 2 ani am intalnit un om minunat si cand avea 4 ani ne-am casatorit.
Doua remarci: nu stiu de ce va lasati copiii sa cunoasca "concurenta" atat timp cat nu sunt casatoriti. Eu am instalat aceasta regula clara: pana nu te insori fiul meu nu cunoaste nicio fusta aparuta in viata ta. Si fostul vroia sa-l ia in parc cu "prietena" si i-am explicat clar ca nu cred ca e sanatos sa expunem copilul aventurilor noastre. A fost valabil si pt mine, am considerat ca trebuie sa il cunoasca numai pe acela cu care voi avea o relatie serioasa si asa a fost. L-a cunoscut doar pe sotul meu. In plus am considerat ca nefiind foarte implicat, vazat copilul rar o data la 6 luni nu are dreptul sa-l ia de langa mine. Vizitarea se facea numai in prezenta mea, afara sau in casa.
A doua remarca e legata de educatie facuta unui copil de catre parintele absent. Daca parintele e foarte implicat, isi vede copilul mereu, a crescut langa el copilul atunci mi se pare normal. Insa daca parintele este mai mult absent, daca copilul abia realizeaza cine e el, daca e mai mult musafir in viata copilului eu nu i-as permite sa mi-l "educe". Fostul a incercat o data sa ridice tonul la Cosmin si i-am explicat ca in momentul cand va pierde el nopti nedormite cu copilul, cand se va ocupa si implica sentimetal, cand Cosmin va realiza cine e el de fapt va avea voie sa-i faca si observatie, pana atunci ori se joaca cu el ori sa nu mai vina. Pt copil e ca si cum s-ar intalni cu vecinul de la 3 pe scari si i-ar zice ala ce e "ne-educat".
In rest, succes sper ca voi sa aveti un tata mult mai prezent si implicat. Al lui Cosmin a fugit la 29 zile si de atunci l-a vazut cred ca de 10 ori in total. Acum are 7 ani si din fericire se intelege nemaipomenit cu sotul meu si il considera cel mai bun daddy.
Luna, mamica de www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=3960" target="_blank">Adelise Cezara(11.08.2007) si www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=3882" target="_blank">Cosmin (30.07.2001)
catale spune:
Elle, ma tem ca nu voi reusi nimic, probabil ca il voi face sa/i intoarca iar spatele copilului. De fapt, asta se si intampla din nou, oricat de diplomata si de calma am incercat sa fiu. Dupa ce doua saptamani nu a mai vazut copilul, o data pt ca nu am putut eu, a doua oara pt ca era el plecat din Ro, in urmatoarea vineri a fost serbarea de sfarsit de an si a venit si el. Nu a stat nicio clipa mai mult dupa terminarea serbarii, desi cred ca ar fi fost normal sa mai stea putin cu copilul, cu care nu a apucat practic sa vorbeasca. Am intrebat-o pe fata daca s-a bucurat ca a venit si el la serbare si mi-a spus ca da. Desi imi spusese, cand am vorbit cu ea despre serbare si i-am zis ca s-ar putea sa vina si tatal ei, ca nu vrea sa vina... Iar de pe 13 iunie, cand a fost serbarea, n-am mai vorbit cu ex-ul.
Luna trecuta, cand l-am vazut dispus sa-si vada copilul, l-am sunat si eu in fiecare joi, sa-l intreb ce are de gand a doua zi, ca sa stiu cum imi aranjez eu programul... Acum nu l-am sunat. Poate special, in subconstient. Cred ca incepe sa mi se confirme faptul ca l-a mustrat doar constiinta o scurta perioada de timp...
Bine ca nu a apucat sa cunoasca noua familie a tatalui ei si bine ca si eu am fost neutra in fata copilului cand am vorbit despre el.
Luna, si eu sunt de aceeasi parere, insa "concurenta" a trecut la statutul de sotie.
Elle_seb spune:
Din pacate nu depinde numai de tine ce relatie va avea tatal ei cu fetita. Insa e important ca atat cat tine de tine, s-o faci (lucru pe care este evident ca-l faci). E dureros cand vezi ca tatal copilului nu se intereseaza prea mult de el, ai vrea sa faci o magie cumva si sa-i iei suferinta copilului tau. Pentru ca chiar daca in aparenta par ok, copiii sufera cand simt indiferenta unui parinte. Stii cum e? Dragoste cu sila nu se face. Poate ar trebui sa ramai neutra, pare cea mai buna solutie momentan, cel putin in fata fetitei. Pe de alta parte, ma gandesc ca poate, daca la comunicarea face-to-face stai prost cu fostul sot, poate ar trebui sa-ti asterni gandurile si parerile intr-un mail, sa-i explici ca se joaca cu sufletul ei, ca fetita sufera cand promite ca vine si nu vine, ca daca s-a hotarat s-o introduca in noua lui familie macar sa-i arate ca si ea este la fel de importanta ca si bebelusul samd. Si daca te decizi sa faci asta, nu formula mailul ca un repros, ci pur si simplu povesteste-i ce simte si ce traieste fetita lui cand vine vorba de tata.
Si poate, cine stie ce se va intampla in viitor, vei cunoaste un barbat care va fi in stare sa-ti iubeasca copila mai mult decat o face tatal ei. Doamne ajuta!
Elle
crisa-raisa spune:
buna!si eu sunt despartita dar fetita mea are 2 ani.in situatia ta as mai astepta sa creasca fata putin,sa inteleaga mai bine cum sta treaba. as incerca sa ii explic si lui ce e mai bine ptr copil.nu inseamna ca daca s-a trezit el ca vrea ca fiica lui mai mare sa isi cunoasca surioara vitrega,tu trebuie sa fi de acord.explica-i,poate nu stie,ca fiica ta inca nu este pregatita pt asta.succes!!!
catale spune:
Buna. Nu mai e cazul sa-mi fac griji, pentru ca ne-am intors la situatia initiala... Nu a mai venit s-o vada, cu exceptia acestei sambete, cand a fost ziua ei. A venit, a stat o ora si jumatate si a plecat, pentru ca avea "treaba". De fapt, l-a sunat actuala de cateva ori si parea isterizata, din cate am inteles auzind fara sa vreau, ca el nu mai ajunge odata acasa. Oricum, intre timp am aflat din surse sigure ca el nu ii spune niciodata ca vine sa-si vada celalalt copil si ca o minte in privinta asta, deci povestea cu cunoscutul surioarei a fost praf in ochii mei.
Ar trebui sa ma bucur, insa nu pot... Si sambata copila s-a bucurat foarte mult ca il vede... Dar asta e.