copii de ieri vs copii de azi
Raspunsuri - Pagina 2
Guestus spune:
quote:
Originally posted by mamagiuliei
Mie mi se pare extraordinar ca i pot oferi Giuliei atatea lucruri pe care eu nu le am avut, pur si simplu. Mi se pare extraordinar sa nu simta lipsurile pe care le am simtit eu la vremurile respective, cu toate eforturile alor mei.
probabil ca si giulia o sa zica la vremea ei la fel...bine ca pot sa-i ofer copilului tot ce mama nu a reusit...si vai cite lipsuri am suportat prin 2010...vai ce-mi doream 4 saptamini in maldive + 3 la ski in elvetia...sau papusa aia cu 7 capete...sau mai stiu yo ce.
dori spune:
Eu incerc sa imi inchipui cum o sa vorbeasca fiica-mea peste 30 ani despre copilaria ei. Nu stiu cum vor trai copiii atunci, dar sunt sigura ca o sa-si aminteasca cu placere de anii astia.
Poate ca astazi copiii nu mai joaca ascunsa, elasticul, 9 pietre s.a., dar pot sa faca o gramada de alte lucruri. Si cred ca depinde intr-adevar de parinti daca un copil apreciaza numai jucariile scumpe sau devine un "zombi" care de muta de la televizor la calculator si invers.
Noi stateam seara insirati pe bordura si povesteam despre scoala, profesori, tabere, bancuri etc. Astazi copiii fac "conferinte" pe mess si povestesc despre aceleasi lucruri dar si multe altele: videoclipuri, masini, calculatoare etc. E mai rau, mai bine? Nu stiu.
Sunt o gramada de lucruri cu care nu sunt de acord, insa in orice caz mie mi-ar fi placut ca la varsta copiilor mei sa fi invatat atatea lucruri si sa fi vazut atatea locuri. Si sigur pana acum copiii mei s-au bucurat de mult mai multe lucruri decat m-am bucurat eu in toata copilaria.
Amina_Marina spune:
quote:
Originally posted by Guestusquote:
Originally posted by mamagiuliei
Mie mi se pare extraordinar ca i pot oferi Giuliei atatea lucruri pe care eu nu le am avut, pur si simplu. Mi se pare extraordinar sa nu simta lipsurile pe care le am simtit eu la vremurile respective, cu toate eforturile alor mei.
probabil ca si giulia o sa zica la vremea ei la fel...bine ca pot sa-i ofer copilului tot ce mama nu a reusit...si vai cite lipsuri am suportat prin 2010...vai ce-mi doream 4 saptamini in maldive + 3 la ski in elvetia...sau papusa aia cu 7 capete...sau mai stiu yo ce.
Sau sa vizitez alt sistem solar si, jucindu-ma cu papusi spatiale kligoniniene, asta nu zici?
Acum , cind ai chef de -o mica plimbare nocturna dupa cina, apesi pe un boton si aterizezi in cosmos, ce n-as fi dat sa fi avut in 2010 asa ceva. Doamnee! ce primitiva era lumea atunci.
un burtoi de 31+ cu Mademoiselle.
Iris2002 spune:
Copiii nostri au copilaria pe care le-o oferim noi. Cind e frumos afara si mergem la padure sau la mare (pt o zi intreaga, cu sandwichuri si apa si paturi la noi) e plin de parinti si copii. Si alearga, se joaca, se bucura de natura. De la prietenii cu copii mai mari stiu ca exista un program strict de televizor si/sau computer.(de exemplu nepoteii mei care au 8 si 11 ani au voie 30 minute la televizor si de trei ori pe saptamina la computer) . Fetita mea are doar 14 luni asa ca nu are inca program de tv sau computer. (Maximum a privit o data 3 minute o melodie, de obicei e inchis tv la orele la care ea e in camera de zi)
Si chiar daca ploua tot iesim o ora-doua afara si in curte.
Pe linga acestea, copilul meu nu merge cinci zile pe saptamina la gradinita ci doar doua, nu isi vede tatal doar seara si o zi in weekend ci il are doar pentru ea cel putin o zi pe saptamina(pe linga zilele de weekend). Nu e la o cresa unde e o educatoare la 30 copii(cum am fost eu) ci la una unde sunt 2-3 copii la o educatoare. Si scoala la care am inscris-o nu se compara cu scoala cenusie (si la propriu si la figurat) in care am invatat eu. Intimplator ma gindeam si eu zilele acestea la diferente si (din fericire) avantajul e clar de partea fiicei mele.
O atmosfera relaxata in clase, in locul oribilelor banci unde fiecare avea locul sau un an intreg, in clasele din scoala la care va invata Francesca sunt grupuri (in cerc) in care copii iau loc pe rind, in functie de activitati, clasele sunt decorate in culori vii, (va mai amintiti de poza lui Ceausescu, singura decoratie in salile noastre de clasa?) ca sa nu mai vorbesc despre salile de gimnastica, calculatoarele in clasele copiilor de 4 ani, de bucatarii, sali de teatru, etc. Si clase cu 18 copii si o invatatoare si asistenta ei, plus parintii extrem de implicati in activitatile scolii.
Nu pot sa spun ca am avut o copilarie nefericita, dar stiu ca am sansa de a-i oferi copilului meu mai mult din cel mai important lucru pentru ea: timp cu parintii ei!(si stiu ca si asta a fost o sansa, pt noi, sansa de a alege intre joburi fulltime si putin timp cu copilul sau.... mult timp cu ambii parinti)
blackpanterro spune:
quote:
Originally posted by dani33
Si eu cred ca noi am avut o copilarie mai frumoasa si nu pentru ca nu ma batea tata, aici nu cred ca se vorbeste despre asta. Ci pentru simplu fapt ca nu trebuia sa ma duca mama in parc sa ma joc pentru ca in fata blocului era plin de copii si ne strangeam toti si ne jucam. Si mamei nu ii era teama ca o sa vina vreun dezaxat care sa ne fure sau mai stiu eu ce. E adevarat ca aveam si o multime de lipsuri, nu provin dintr-o familie instarita ca sa zic asa, dar aveam liniste in casa, aveam prieteni pe care acum copii nostri si-i fac din ce in ce mai greu.
Parinti sunt ocupati cu joburi sofisticate, stresati sa faca bani si au mai putin timp pentru copii.
In plus copii de azi sunt angrenati in meditatii, ore de engleza, de dans, de mai stiu eu ce si cand au putin timp liber se joaca la calculator pentru ca in fata blocului nu au cu cine si nici mama nu are curaj sa-l lase singur.
E adevarat ca material au mai multe, acces la informatie, dar si mult mai multe cerinte pe capul lor.
Parerea mea...
D
Dezaxati au existat tot timpul si vor exista(pe vremea aia nu se stia de asa ceva ca nu exista presa libera), este norocul nostru ca nu ni s-a intamplat nimic atunci cand parintii ne lasau afara singuri.Iar daca tu crezi ca bataie de la parinti, atunci cand se intampla tot timpul, nu contribuie la nefericirea unui copil...
Este norocul copiilor de azi ca au atat acces la informatie si la fel si al parintilor, pot invata mai bine despre psihologia copilului, despre cum sa il creasca mai bine si o multime de alte chestii.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
alra spune:
Fi-mea are 2 ani si are jucarii cat sa utilezi 3 crese. Nu mai avem loc de ele prin casa. Si cumparate si primite, multe nu o intereseaza.
Eu compar copilaria mea cu a colegilor mei belgieni:
- eu citeam carti pana la 2 noaptea in vacanta, astia jucau play station
- eu ma jucam cu copiii afara cu presul si papusi in spatele blocului ziua, astia mergeau la day care de vacanta caci legal nu sunt lasati singuri acasa pana la 14 ani si in practica pana la 12
de baby sitter la copil de 14 ani ati auzit? eu da!
- eu faceam teme pana la epuizare in timpul scolii cu foi rupte si tot tacamu, pe astia ii plang parintii ca vaaaii saraacii trebuie sa stea jumatate de ora in clasa 1 la teme si ei vor sa se joace
- eu am amintiri frumoase de cum imi dadea mamica materiale si faceam haine la papusi singura, astia le iau de la magazin gata facute si putrezesc prin poduri dupa 1 luna
pe mine m-a prins revolutia in clasa a 9-a, faceam teme de vacanta la fizica. sa stiti ca nu am nici o frustrare de pe timpul comunismului caci pur si simplu nu stiam ca se poate si altfel. si retrospectiv privind am avut o copilarie foarte frumoasa, cu viata sociala si multe carti citite, cu vacante la tara cand caram apa de la fantana si ne plimbam haihui pe dealuri, am fost invatata cu responsabilitati de mica - si nu mi-a prins rau deloc! poate ce regret e ca am muncit prea mult pentru scoala, unele lucruri fiind total ne-necesare.
imi doresc din tot sufletul ca si fata mea sa creasca la fel ca mine, sa nu invete ca totul pica pe tava si sa fie fericita
ALRA
Vacanta cu Laura in Romania: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116326
viviana spune:
Copiii nostri au astazi mai multe deschideri decat am avut noi. Tehnologia a inaintat foarte mult as putea spune chiar ca a dat buzana peste noi.
Calculator, internet... astea sunt preferintele copiilor nostri pentru petrecerea timpului liber. Pentru ca nu stiu altceva.
Fata mea mi-a spus ca este nefericita.
Mi-a spus ca nu mai vrea jocuri la calculator si internet. Vrea sa se joace afara si sa aiba multi prieteni.
"As vrea sa ma joc de-a v-ati ascunselea, sa sar coarda, sa strig, sa alerg, sa ma catar in copaci, sa ma tavalesc in iarba, sa ma plimb cu rolele pana noaptea tarziu. M-am saturat si de teatre si de filme la Mall si de Mac. Vreau sa ma joc afara"
Rar, vezi copii la coltul blocului. La noi in bloc sunt doar 2 baieti. Mergem foarte des in parc. Dar acolo isi face prieteni de circumstanta, intamplatori pe care nu-i mai vede.
Cand este cald afara, pentru ea, si numai pentru ea, plec in parc cu prieteni de-ai ei de la scoala. Sunt eu si cu inca 4-5 copii.
Cel putin de 2 ori/saptamana.
Si atunci o vad ca este fericita.
Afara! Unul dintre cuvintele magice ale copilariei. Ce mai inseamna azi pentru noi? Poate o Franta, o Italie, o Spanie...
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
mariamunteanu spune:
Depinde de noi ce le oferim copiilor nostri si ma refer aici in primul rand la relatia pe care o creem cu ei, la cum ne purtam si ce dezvoltam in ei.
Sunt sigura ca baietii mei au o copilarie mai frumoasa decat am avut-o eu, asta si pt ca ne straduim. Singurul lucru ce le va lipsi vor fi vacantele la tara la bunici care pe mine m-au incantat - dar ei n-au bunici la tara si nici noi nu-i vom lasa vacante intregi cum au facut parintii mei cu mine.
Nu in numarul si varietatea jucariilor sau a excursiilor in strainatate sta fericirea copiilor, ci in viata de zi cu zi pe care parintii lor le-o pot face fericita sau mizerabila.
Maria
ralcat spune:
Pe mine ma mesmerizeaza total cum evolueaza copii din ziua de azi. Ma uit si inca nu mi-e foarte clar cum ar trebui sa ma simt. Pe de-o parte sunt incantata cand ii vad in ce ritm achizitioneaza noutati, invata de toate, de la alfabetul stiut pana la maxim 3 ani, pana la stiut aparatele din casa mai bine decat mami uneori si muuuult mai bine decat bunici de cele mai multe ori.
Pe de alta ma sperie acelasi ritm. Parca totul se petrece prea repede, se transforma usor intr-o competitie. Si am intreb nu e prea devreme sa fie asa competitivi asa de mici? Parca sunt in continuu in lupta cu timpul, copiii astia tare sunt atomici.
Copiii merita tot efortul nostru
Simona, Sonia, Crisa
Alex, Andrei
sirimie spune:
Eu sper ca fiu'meu sa aiba o copilarie frumoasa, care sa ii placa lui cel putin
Va dorim sa cresteti mari si frumosi! 
Simona & Vladut (27 februarie 2005)
Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn
Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro
Despre Andrei