dor de pui

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Oliv75 spune:

Sterge, imi pare rau ca te afli intr-o situatie aparent fara iesire. Cu timpul lucrurile se vor clarifica, sper, intr-un mod care sa te avantajeze si pe tine si care sa satisfaca in primul rand necesitatile copilului. Cu un avocat foarte bun platit cu o caruta de bani ai obtine toate acestea intr-un timp mai scurt si ti-ai scuti copilul de o suferinta absurda. Din pacate, in conditiile date, nu-ti ramane decat sa speri ca ziua de maine va aduce o minune si-ti vei revedea pruncul drag.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sterge spune:

incep sa aflu si eu ce insemna "justitita in tara asta.
am cautat in precedente. in alba, a incredintat un copil unei mame care era in tratament pentru sifilis. doamna era "de meserie", ca sa zic asa.
culmea e ca "mama" nu l-a vrut pe copil.
cat despre autoritatea tutelara si protectia copilului, functioneaza in niste cadre legislative obtuze, limitate si rudimentare. practic, nu exista.
am undeva linkul.
no comment! dar nu as vrea sa indrept discutia spre aceasta directie.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sterge spune:

espiritu
cum priveste copilul tau acum relatia voastra. cati ani are ?
daca nu imi depasesc drepturile prin aceasta intrebare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns espiritu spune:

quote:
Originally posted by sterge

espiritu
cum priveste copilul tau acum relatia voastra. cati ani are ?
daca nu imi depasesc drepturile prin aceasta intrebare.



fetita are aproape 6 ani.
referitor la relatie e ceva de genul intelege dar nu pricepe.inconstient ea vrea sa aduca din nou alaturi pe mami si tati.
numai ca la mine situatia e diferita.ei au nevoie de mine sa am grija de fetita (ma rog pt exactitate de mine si de mama mea).deci imi vad copilul destul de des.
dar asta nu inseamna ca m-am impacat cu decizia luata in instanta.am fost total nedreptatit fiind ca multi altii o victima a unor concepte idioate pe care ai sa le intalnesti si pe acest forum.
vei vedea ca daca topicul tau va mai continua in final tu vei fi gasit vinovat.beretele roz vaneaza.si stii care va fi vinovatia ta principala?esti tata adica barbat.

Bubbles show made by espiritu.Enjoy!
www.youtube.com/watch?v=AJetdbiGa8I" target="_blank">bubbles show.click!
www.mediafire.com/?sharekey=920dacd232d8c5c3ab1eab3e9fa335caaaf2519b61b5749c" target="_blank">sau aici!
www.mediafire.com/?sharekey=920dacd232d8c5c3ab1eab3e9fa335ca8912bee4eb57007e" target="_blank">Poze cu minunea mea!
www.mediafire.com/?sharekey=920dacd232d8c5c3ab1eab3e9fa335cab78498ee3f8d3db6" target="_blank">Baloane modelate
Ce face omul la plictiseala

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sterge spune:

da, copii au tendinta de a reuni familia, asta pentru parinti carora le pasa. daca ar tine cont de ce vor copii ar fi evitate multe dezastre. cand sunt mici, mintea lor functioneaza intr-un mod aparte: mamai si tati s-au despartit pentru ca eu sunt vinovat, se invinovatesc totdeauna. si daca a mai spart si vaza cea noua, legatura e facuta imediat. deseori in tacere, in dureri surde si mute.

despre copilul tau, sa inteleg ca nu accepta ideea separarii voastre ? sau nu o intelege, ori ambele ... ?

am tinut atat de mult la aceasta familie, distrusa de o nenorocita si o pereche de socri obtuzi, carora mandria prosteasca le intuneca mintea, pentru ca la randul meu am crescut fara tata si stiu prin ce trece copilul. stiu cu exactitate, din pacate, si as fi vrut sa il putem cruta de acest cosmar.

despre vinovatia mea si ceata mentionata de tine, am intalnit deja un reprezentant pe care il voi ingora. in rest, constat ca sunt aici mame responsabile care pot judeca detasat, care au inteles motivul demersului meu si care au considerat ca un cuvant bun la locul potrivit etse important. recunosc ca ma asteptam la inceput sa primesc raspuns numai de la tatici, dar uiteca m-am inselat si ma bucur ca.

in orice caz, nu intentionez sa ma las antrenat in discutii de acest calibru, desi sunt "vinovat", cum spui tu " :-)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miluna spune:

quote:
Originally posted by sterge
nu am spus ca ii voi da detalii despre ce nenorocita e maica-sa, ci doar ca eu nu vreau sa stea acolo, asta este tot. asta mi se pare firesc sa stie. daca ai o parere contrara, te rog sa o argumentezi, ascult.


Iti scriu si eu, din perspectiva unei mamici care a divortat de un an si are un baiat de 4 ani. Indiferent cine e vinovat de despartirea voastra, indiferent cine a gresit si cine are dreptate, pentru micut e important sa aiba stabilitate, e important sa fie impacat cu situatia in care e. Crede-ma, am trecut prin asta. Daca tu ii spui ca nu esti de acord cu mama lui (acum, la virsta asta), imparti sufletelul lui in doua, intre voi doi. Sunt convinsa ca copilul va iubeste pe amindoi, poate pe unul ceva mai mult, dar oricum lumea lui e formata din voi amindoi. Stii care va fii reactia lui? Se va supara pe mama. Va fii un copil dificil, nemultumit, agitat, cu probleme de adaptare, de atentie, etc. Nu cred ca vrei sa se intimple asta. Stiu ca e foarte greu sa tii totul pentru tine, stiu ca trebuie sa faci un efort mare sa accepti situatia, dar atita timp cit legal trebuie sa stea cu mama lui, eu zic ca trebuie sa-l ajuti sa se adapteze acolo, nu sa-l faci sa-si doresca sa plece. Va suferii f. mult. Eu ti-as sugera sa nu ii spui asta, cel putin nu acum, cind e asa mic. Incearca sa pastrezi relatia cu el, spune-i cit de mult il iubesti, telefoneaza-l, viziteaza-l cit de des poti. Si cind mai creste ii explici mai bine ce s-a intimplat si ca are optiunea sa aleaga sa se mute la tine.
Asta este sfatul meu.
La noi a fost un pic altfel. Tata a ales sa plece de acasa. Am fost f. suparata si toata familia si cunostintele l-au blamat pentru asta. Dar niciodata nu am zis nimic rau de el si nu am lasat pe nimeni in jurul lui sa zica ceva. Si nu i-am spus ca eu nu am fost de acord ca tata sa plece. Copilul are o relatie buna cu tatal lui, il iubeste, si este un copil vesel si cuminte. Desi a trecut printr-o perioada grea citeva luni, de credeam ca n-am sa o scot la capat cu el.
Si inca ceva, nu renunta sa il suni, chiar daca plinge si iti spune ca vrea acasa. E important sa te auda, sa vada ca nu ai disparut. Explica-i ca nu poti sa vii sa-l iei si divagheaza subiectul, ia-l cu altceva, spune-i o poveste, un joc. Cu timpul se va obisnui, si nu va mai plinge si veti putea vorbi mai bine. Nu renunta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sterge spune:

ai dreptate miluna. asa este. sunt prea "in problema" ca sa vad limpede, dar uite ca m-ai ajutat tu.
iti multumesc mult.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sterge spune:

inca ceva, miluna ... am uitat sa iti precizez.

baiatul este deja, la nici 4 ani, suparat pe mama, fara sa ii fi spus eu nimic. am relatat anterior scena in care i-a spus "mamei" sa mearga inainte pe strada, nu cu noi. era la prima mea vizita dupa rapirea lui de acasa. apropos, in tari civilizate, se taxeaza cu puscarie chestia asta. dar nu e cazul romaniei, fireste ...

asa ca, atunci cand va fi mare, cu siguranta isi va da seama care este zdreanta care i-a ruinat viata.

dar ceea ce ai spus, repet, este foarte adevarat si ma ajuta sa reevaluez cateva lucruri. cum spuneam, din interior este greu ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns espiritu spune:

quote:
Originally posted by sterge


despre copilul tau, sa inteleg ca nu accepta ideea separarii voastre ? sau nu o intelege, ori ambele ... ?



a inteles ca ceva s-a petrecut.ca sa nu invinovatesc pe nimeni i-am spus ca tati trebuie sa aiba grija de maicuta ( asa ii spune ea mamei mele ) ca maicuta e batrana si e bine sa fie cineva langa ea.
de fiecare data tin sa o asigur ca tati e alaturi de ea indiferent de situatie.plus ca am invatat-o ca tati isi tine promisiunile.stie exact ca daca am spus ceva,asa va fi.iar eu ma straduiesc sa nu fac promisiuni desarte.
oricum ea ar vrea ca eu sa fiu cum am fost adica mereu alaturi de ea.
oricum va trebui sa te calmezi si sa iei lucrurile asa cum sunt si sa te adaptezi situatiei.nu e usor,asta stiu din proprie experienta.
tot ce pot sa iti recomand este sa fi vertical in fata copilului sa nu il lasi sa iti vada ura din tine,sa fi alaturi de copilul tau chiar si numai la telefon.
iti urez succes fiindca stiu exact prin ce treci.

Bubbles show made by espiritu.Enjoy!
www.youtube.com/watch?v=AJetdbiGa8I" target="_blank">bubbles show.click!
www.mediafire.com/?sharekey=920dacd232d8c5c3ab1eab3e9fa335caaaf2519b61b5749c" target="_blank">sau aici!
www.mediafire.com/?sharekey=920dacd232d8c5c3ab1eab3e9fa335ca8912bee4eb57007e" target="_blank">Poze cu minunea mea!
www.mediafire.com/?sharekey=920dacd232d8c5c3ab1eab3e9fa335cab78498ee3f8d3db6" target="_blank">Baloane modelate
Ce face omul la plictiseala

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sterge spune:

salut

da, azi l-am sunat, am fost uimit: acasa era relativ linistit - are niscaiva probleme de sanatate, nu intru in detalii - avea insa un program regulat si era happy.

azi am auzit urmatoarele:
1.
tampitelor - se adresa mamei si soacrei; indiferent de faptul ca suntem de aceeasi parere, l-am certat si se pare ca a avut efect
2. injura pe rupte
3. vrea sa fie fetita, "nu il cheama andrei ci silvia si e singura fata din lume cu putzica"

cam asta a devenit in doar 4 luni.

l-am intrebat ce jucarii vrea sa ii aduc, pentru ca eu ma pregateam sa ii aduc jucarii de baiat, dar daca el zice ca e fata, atunci dau inapoi masina cu telecomanda si ii iau o papusa. nu a raspuns ... a intrat in impas si ii multumesc Cerului si cui mai imi trece prin minte ca a "raspuns" asa.
despre asta chiar as vrea sa aud pareri, pentru ca nu e vorba de mine aici, ori de mama lui, ci de mintea unui copil.
testarea bailey pentru achitiztia genului se face parca dupa 5 ani - ma ajuta un psiho pls. ... ?

Mergi la inceput