dor de pui
Raspunsuri - Pagina 12
bruxinha spune:
quote:
Originally posted by sterge
:-)))
bestial, ati intrat amandoua ( amandoo ) nu puteam spera la asa o seara, sta sa imi pun un ceai sa savurez cloaca in care va cufundati tot mai adanc.
asa ....
aha ... perfect, incepe josnicia, minunat.
va conjur, mai scrieti ceva, orice.
am invitati si ne amuzam pe rupte. prietenii mei cred ca de fapt nu existati, ca nimeni nu poate fi atat de ridicol de jos, dar acum ati scris chiar in timp ce ei se uitau pe forum si le-am dovedit ca sunteti vii - ma rog, ca existati intr-o forma.
astept cu nerabdare.
pa va pup tu
Daca-mi permiti intruziunea mai mult sau mai putin amuzanta - parca spuneai ca n-ai prieteni, n-ai viata sociala, te-ai rupt de lume, prins, cum ai fost intre 2 joburi-cratita-plimbat copil prin parc, in timp ce mama denaturata dormea nepasatoare. BTW, cat timp erai ocupat cu cele doua joburi, cine supraveghea copilul?
Uh, ah, am uitat ca discretia te caracterizeaza, deci te rog sa uiti c-am intrebat
PS - transmite-le prietenilor salutarile mele cordiale
espiritu spune:
@sterge
tu momentan esti sub influenta evenimentelor al dracu de nefericite prin care treci.in principiu tu ai deschis acest topic in asteptarea unei vorbe bune,compasiune si eventual niste lamuriri.le-ai fi primit toate cu conditia sa fi fost de sex feminin.
trebuie sa ma crezi pe cuvant ca fetele de pe aici nu sunt rele.totusi anumite experiente de viata le-au facut sa devina feroce atunci cand un barbat isi deapana povestea.in general stim bine ca in viata de zi cu zi barbatii dau cu piciorul in relatii dar asta stim la fel de bine ca nu creeaza o regula.
pt cele care adora loviturile sub centura la adresa barbatilor ai fost ca o gura de aer,fresh meat.
eu cat de cat am ajuns sa le inteleg prin prisma povestilor pe care le au in spate.
acum nu intelege ca iti spun sa le iubesti pe toate.dar usor cu timpul le vei tria si vei descoperii niste prietene,amice,penpal sau cum vrei sa le zici superadevarate.
inca o data iti spun : ia situatia ca atare.momentan asta e.nu te ajuta cu nimic sa iti macini nervii.incearca pe cat posibil sa intretii normala legatura cu copilul tau.
eu dupa ce am pierdut in instanta copilul juram ca in secunda 2 fac recurs.apoi am stat stramb si am gandit drept,ajutat de niste Doamne cu adevarat doamne de pe forum.si am vazut ca nu ebine sa fac recurs in acel moment.ca informatie generala pt tine eu am pierdut procesul cu dreptatea in mana.
m-am calmat,mi-am evaluat pozitia si am decis sa astept sa vad in primul rand interesul copilului.ce va fi mai departe nu stiu.mai sunt cateva etape de trecut ca sa ma conving daca mai e necsar sa fac recurs sau nu.
sa nu iti inchipui ca exa s-a schimbat in mama ideala dupa ce a castigat fetita.neahhh!dar a inceput sa realizeze ca daca nu mai e fraierul,un copil nu e chiar asa usor de crescut.
dar repet,momentan fetitei mele ii este bine asa si asta este important.
avantajele mele sunt ca sta foarte aproape de mine,o pot vedea aproape zilnic.
ideal e sa te calmezi( e greu stiu) ca partea adeversa sa nu te mai simta ostil si poate lucrurile intra intr-un fagas de normalitate.
tot ce am scris e bazat pe experinta mea.sper sa te ajute.
Bubbles show made by espiritu.Enjoy!
www.youtube.com/watch?v=AJetdbiGa8I" target="_blank">bubbles show.click!
Ce face omul la plictiseala
sterge spune:
cu siguranta inteleg ce spui, espiritu. buna seara.
devoratoarele de aici m-au ajutat sa imi inteleg ex-a.
muuuult. au facut mult bine cele care au facut rau - sau ar fi vrut sa il faca. sunt convins ca sunt tipe de treaba, majoritatea, si ca vb astfel marcate de propria experienta. nu una fericita, caci cine se apuca sa mitralieze, ca si concept general, un intreg sex.
cu totii avem scuze, avem coverstory-iuri lacrimogene si nu gasim aici in clubul perechilor fericite. pana la urma insa, ramane ce scriem si ce spunem, ramane, ca in reallife, ceea ce facem.
in fine ...
partea cu adevarat rea este ca eu cred cu adevarat ca locul baiatului e langa mama lui, cel putin pana la varsta la care poate lua el o decizie. atunci e altceva.
am primit aici exact ce am cerut. este bine.
am intalnit insa si oameni carora trebuie sa le raspund, si sunt cam dator cu un story, se pare. voi discerne si poate le voi trimite pe pm. nu am luat inca o decizie, si nu e prioritara, abia vine primavara si constat cu bucurie ca am scapat de nebunie. de asta mi-era cel mai mult frica. trebuie sa ma adun si sa construiesc din nou, pentru pusti. "boss - ai vazut o prabusire mai grozava" ? formidabilele cuvinte ale lui a. quinn.
iata un prim raspuns cuiva care il merita: da, nu imi stapanesc emotiile. eu le-as stapani, dar ele ies. singure. de asta m-a iubit atat de mult reclamanta. eu - pe ea, tocmai pentru ca si le controla. asta este si motivul pentru care ne uram acum. feroce :-)
dar nu numai de asta. a fost o femeie pe cinste.
acum e insa rapitoarea copilului "comun".
:-)
urmaresc cu interes dezvoltarea noului topic. acolo se va vedea :-)
buna seara tuturor
sterge spune:
bruxinha:
"Daca-mi permiti intruziunea mai mult sau mai putin amuzanta - parca spuneai ca n-ai prieteni, n-ai viata sociala, te-ai rupt de lume, prins, cum ai fost intre 2 joburi-cratita-plimbat copil prin parc, in timp ce mama denaturata dormea nepasatoare. BTW, cat timp erai ocupat cu cele doua joburi, cine supraveghea copilul?
Uh, ah, am uitat ca discretia te caracterizeaza, deci te rog sa uiti c-am intrebat"
ok. uit.
buna seara.
ruxij spune:
quote:
Originally posted by sterge
un raspuns ar fi ...
eu personal cred ca, din clipa in care ai bebe, incetezi sa mai existi intr-un anume fel, nu ma iexisti pentru tine doar, egoismele mor, sau ar trebui sa. stergi la fund copilul.
asta e o afirmatie cu infinit de multe intelesuri.
Cu asta sunt intrutotul de acord si m-am contrazis in mai multe randuri pe forumuri cu cei care sustin ca nu este asa-- i.e. "un copil nu e fericit daca mama nu e fericita". Fericirea poate fi iluzorie. Acum depinde de situatie. Cand in casa exista violenta fizica/verbala, atunci e mai bine pt. copil in afara casei comune. Daca insa este liniste, chiar daca relatia nu este perfecta, se poate ajunge la un compromis, cu interesele copilului puse pe primul loc.
Te inteleg ca iti este f. dor de copil si ca situatia ta este f. dificila. Cum spune espiritu, este bine sa te calmezi si sa incerci sa iti vezi interesul. Asta presupune relatii decente cu fosta sotie. Oricum, mult succes!
Eu vreau sa spun ca am o casnicie fericita, de multi ani de zile, nu am trecut prin divort (si nici macar printr-o rupere de relatie :)). Incerc doar sa inteleg ceea ce prezinti. Deformatie profesionala:)
Morgano spune:
Ruxij 
pentru pertinenta si obiectivitate.
Am trecut la citit si noul subiect 
sterge
Ripley, mami de Ana Ecaterina (10.11.2005) si Iris Maria (10.10.2007)
A_Iulia spune:
quote:
Originally posted by sterge
da, nu imi stapanesc emotiile. eu le-as stapani, dar ele ies. singure. de asta m-a iubit atat de mult reclamanta. eu - pe ea, tocmai pentru ca si le controla. asta este si motivul pentru care ne uram acum. feroce :-)
dar nu numai de asta. a fost o femeie pe cinste.
acum e insa rapitoarea copilului "comun".
:-)
urmaresc cu interes dezvoltarea noului topic. acolo se va vedea :-)
buna seara tuturor
Incet incet, poate in ceva timp, vei reveni la atitudini mai putin ostile fata de fosta ta sotie. E posibil sa fie mult prea devreme pentru asta acum; insa priveste asta ca un obiectiv pe care trebuie sa-l atingi cat de curand poti.
Aveti o singura solutie toti 3: sa va intelegeti. Razboiul nu aduce linistea nici unuia dintre voi.
Invata sa accepti alte moduri de gandire, si eu eram adepta casniciei "pe viata", insa am invatat sa accept ca nu toti gandim la fel; si imi amintesc ca am avut si eu perioada de venin, plina cu "de ce?", "cum?"; cat de repede vei iesi din ea depinde doar de tine si de acceptarea realitatii.
Iar ca sa te intelegi cu exa sunt convinsa ca stii ce si cum trebuie sa faci,doar o cunosti de atata timp. Trebuie doar sa vrei.
Adina + Olivia Q1.04
buli spune:
daca ti-e dor de copil mergi sa-l vezi.
treci peste "vreau acasa",nuplinge cu el, nu-l baga inproblemele voatsre de adulti.
daca plinge cind pleci ... mai bine sa plinga pt. ca pleci dupa ce te-a vazut decit sa uite ca are un tata.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
sterge spune:
da. claro che si.
sambata ma duc sa il vad. il sun la 2 zile.
e treaba mea de om adult sa imi ascund trairile.
nu stiu cum naiba am putut sa fiu asa zob.
in orice caz, prima data cand mi-a spus cea spus si ... ma rog, m-a pufnit plansul ala nenorocit, i-am spus ca ma doare un dinte pt ca nu m-am spalat pe dinti de 3 ori pe zi.
totul merge spre bine. atat cat poate fi de bine.
o zi frumoasa tuturor.
ps: astept fetele powerpuff sa ne inveseleasca la cafea :-))
Fomalhauti spune:
Pana la urma nu are mare importanta cum am ajuns la acest subiect...
Poate as putea sa te ajut....daca m-ai crede...Din unele postari am impresia ca esti psiholog. Daca nu esti, in orice caz ai citit multa psihologie. Eu nu cred ca lucrurile stau chiar asa "cum zice la psihologie". Cred ca persoane importante, incepand cu Freud, au exagerat foarte mult. De ce cred asta? Uite, eu am 6 copii, dintre care 4 sunt marisori. Au crescut in acelasi mediu, aproximativ cu aceleasi persoane in jurul lor, cu aceleasi principii (si, nu, nici Adler nu se potriveste - tot cred ca esti psiholog). Si sunt foarte diferiti, nu are rost sa-ti povestesc mult despre diferentele majore dintre ei (sau poate are rost, dar nu am timp, ar dura ore). De fapt, ceea ce vreau sa-ti spun este ca nu cred ca anumite probleme din copilarie au un impact atat de mare asupra vietii unui om. As vrea sa poti crede ca, desi baiatul tau sufera, nu va fi traumatizat pentru tot restul vietii, viata lui nu va fi radical diferita de tot ce ar fi putut sa fie daca ramanea cu tine. Daca ai reusi sa crezi asta s-ar duce o buna parte din ostilitatea ta fata de mama copilului. Si asta ar fi bine pentru toata lumea. Ar fi un prim pas. Am senzatia ca esti disperat ca ceva ireversibil si rau se intampla cu copilul tau. Chiar nu cred ca este asa....
Apoi, fosta ta sotie...Ii esti cumplit de ostil, ai niste cuvinte extrem de dure la adresa ei. O suspectezi ca a inceput o relatie cu tine strict pentru "cazare" (am inteles gresit?). Dar mie nu imi pari un tip prea usor de pacalit....Chiar crezi asta, ca nu a tinut la tine? Ati stat ceva impreuna, copilul are 4 ani...Probabil ai apreciat ceva la ea si ea la tine...Nu stiu ce s-a intamplat intre voi, nu stiu daca a fost progresiv, nu v-ati mai inteles sau ceva brusc. Oricum, ati decis sa va despartiti. Sau a decis ea. Acum, incearca sa te gandesti fara furie: daca ea a decis ca nu mai doreste sa convietuiti sau ati decis impreuna, ea ce ar fi fost normal sa faca? Sa plece fara copilul ei? Abia atunci ar fi fost o mama anormala...Dar a facut ceea ce sute, mii de mama fac in situatia ei. Si-a luat copilul si a plecat. O acuzi ca a plecat departe de tine. Ar fi avut de ales? Casa era a ta, ar fi avut unde sa locuiasca in orasul tau? Ai scris ca nu se socializa prea usor, probabil nu avea pe nimeni in oras in afara de tine. Unde putea sa plece? Oarecum firesc sa plece la parintii ei. Acolo unde ii putea oferi copilului un acoperis deasupra capului, acolo unde a gasit un sprijin...Apoi, cu siguranta fostei tale sotii satul/micul oras nu i se pare un loc atat de rau, acolo a copilarit, de acolo a plecat "la oras". Nu cred ca are viziunea ta asupra satului, asupra gradinitelor si scolilor de acolo (ooo, si in Bucuresti copiii aud injuraturi la gradinita...si as putea sa iti spun ca le receptioneaza instantaneu sau le ignora in functie de copil - eu am un copil care injura, unul care injura din cand in cand - fetita! si doi care nici macar nu au retinut injuraturile - unul fiind cel mare). Bineinteles, fosta ta sotie nu are parerea ta nici despre parintii ei. Normal, nu?! Incerc sa-ti spun ca nu a dovedit cu nimic ca ar fi o mama rea, eu cred ca isi iubeste copilul si a facut asa cum a crezut ea ca este bine. Nu doreste raul copilului, nu doreste sa se razbune pe tine...Bine, poate si ea e un pic ostila fata de tine. Dar, repet, cred ca isi iubeste copilul ca orice mama normala si in nici un caz nu vrea sa ii faca rau. Poate daca ai reusi sa crezi si asta, ai mai face un pas....De fapt, nu ti-a refuzat niciodata dreptul de a vedea copilul, nu a refuzat sa-l dea la telefon. (Nu vreau sa intru in disputa, dar in aceasta privinta, Anisia, pe care esti atat de suparat, este intr-o situatie mult mai dificila. Acolo tatal chiar pare sa aiba probleme, chiar pare sa manipuleze copilul...)
Si acum...Ce ai dori tu? Sa-ti incredinteze instanta copilul tie? Esti convins ca ar fi ideal? Ai scris ca muncesti mult, ca ai o mama varstnica si bolnava...Deci, te-ai putea ocupa singur de copil? Sincer? Sincer - sincer. Cum ai putea? Practic, cu cine ar sta copilul? Cine l-ar duce la plimbare? Cine i-ar gati, cine i-ar spala hainele?
Alta solutie? Sa se mute sotia ta cu copilul inapoi in oras? Are casa? Servici nu are deloc sau are acolo, la sat...
Nu vad o solutie. Dar nu cred ca cea prezenta este foarte rea. Nu cred ca ii este cu adevarat rau copilului. Da, a spus ca vrea acasa. Sigur, solutia copilului este ideala: te impaci cu mama lui si ei vin acasa si...traiti fericiti pana la adanci batraneti. Ce pacat ca se intampla doar in filme...
Daca ai reusi sa-ti invingi furia, dezamagirea, ostilitatea pe care o simti fata de fosta ta sotie poate ati reusi sa discutati, sa ajungeti la o intelegere...Pe masura ce scriu imi dau seama cat este de dificil, tu vrei copilul inapoi in oras si ea chiar nu cred ca are cum sa se mute inapoi. Tu ai totusi prieteni, ea nu are pe nimeni...Cred ca distanta va ramane o problema...Nu-l vei putea vedea prea des, dar s-ar putea face aranjamente pentru vacante, sa stea o perioada cu tine (cand ai tu concediu...). Cu finalul asta cred ca te-am enervat mai rau...