Parinti AP (2)

sirod spune:

Tweety, am evitat supararea la iesitul de la baitza scotzand dopul(cum au spus si fetele) si admirand ''cum fuge apa la canal'' sa se intalneasca cu apa de la baitza Mariei(prietena lor).Apoi cu ele infasurate in halat stateam in fata oglinzii si ne strimbam la irina/oti din oglinda si le spuneam pa-pa.Sau le spuneam sa ne grabim ca ne asteapta lapticul/iaurtelul, ma rog, ceva ce stiam ca le face placere.
In rest - ele aveau telecomanda lor, mobilul lor, evident toate vechi, asa cum spune Diana.

Laura - asa m-am emotionat de dragalaseniile puilor tai.Si euma topesc toata cand le vad alintandu-se.



: Otilia(02.08.2002) si Irina(10.05.2005)

Tweety7 spune:

sirod, Diana are si ea telefon si telecomanda vechi, avem chiar si-o tastatura de butonat, dar nimic din toate astea n-o intereseaza. Atata vreme cat telefonul nu se aprinde si nu piuie, iar telecomanda nu modifica starea televizorului, nu merita atentia ei. Le cere insitent pe cele functionale. Am incercat si faza cu scosul bateriilor, dar a inceput sa planga pe motiv ca i-am facut buba telecomenzii si imi arata sa le bag inapoi. Daca le scot si nu ma vede, imi intinde telecomanda si-mi cere sa i-o repar. Asa ca, e greu de pacalit pitica mea. Va pup.

Don't cry, for if you cry your tears might prevent you from seeing some beautiful things ahead of you!

dandusa spune:

si la noi telecomanda este f preferata...,mai ales atunci cand isi face treaba...,deci n-are "buba" ...si o las sa butoneze cat vrea ea...,cand ajunge la minimax sau ceva de genul...,se opreste ,se aseaza confortabil lasa telecomanda...,semn ca asta vroia de fapt...
telefoanele mobile le-a cam "aranjat"...,daca prinde vreunul neblocat...si reusesc sa i-l blochez in timp ce-l tine strans...,se prinde imediat si mi-l arunca cat colo...,daca i-l deblochez pe motiv ca se supara f tare ,stau langa ea si am grija sa nu sune pe nimeni...,de obicei apeleaza nr gen 55555555555 deci ieftin...

nici noi nu avem lucruri interzise...,ce-i interzis nu sta in calea ei...,daca reuseste sa gaseasca ceva...,luam ,studiem impreuna...si punem bine...,de obicei distragem atentia ca sa putem sustrage acel obiect...
sant o mie de lucruri pe care le vede "sus"...si pe care le cere...,de fiecare data i le arat...,n-o pot lasa sa-mi ceara...si sa nu-i satisfac dorinta...,nu mai zic ca o data pornita..."gagagagaga" tinteste cu aratatorul ei micut ..."gagagagag"...,nici ca o poti opri...
este atat de usor sa-mi fac copilul fericit...

au fost lucruri cu adevarat periculoase care i-au picat in mana si pe care am reusit sa i le iau fara sa o supar...,i-am explicat frumos si mi le-a dat singura...
ma intreb aici...,daca eram genul de mama care face ca cele mai multe lucruri sa fie interzise,mai reuseam sa-i iau acele obiecte periculoase din mana?...,eu zic ca nu...,dar fiindca ea este obisnuita sa i se arate/dea o gama f larga de obiecte ,zic eu ca a putut cumva sa inteleaga ca acelea nu erau de studiat...

citind discutiile despre baita...,mi-am dat seama ca am actionat de mult in acest sens...din instinct
acum realizez ca am evitat acele probleme...
de fiecare data cand cosider ca ar fi timpul sa iesim...,o intreb...,daca-mi da din cap ca "da",iesim,daca-mi da din cap ca "nu",mai stam putin...
am considerat ca este normal sa o intreb...,este cea mai in masura sa hotarasca...
n-am depasit 40 de min la baie(in zilele caniculare),acum max 30 min...,timpul petrecut acolo este savurat la max...si in plus baita o facem in fiecare zi la aceiasi ora...,n-ar rezista mai mult ,abia asteapta sa suga si sa adoarma la mami in brate...

de doua zile citesc aici o groaza de sfaturi interesante care vin sa completeze ceea ce stiam,ma face sa ma simt atat de bineeeee,atat de bineeeee
va multumesc,fetelor

Noe,
ce a patit pitica?este mai bine acum?
Diana,
am savurat pozele cu printesa pictand...,apoi am mers la cumparaturi si cu greuuuu m-am abtinut sa nu cumpar acuarele...,dar Crinuta este micuta totusi...,mi-e teama sa nu linga tot ,asa ca amanam...






Mamica de Crina Maria (1 Nov 2006)

lizzy spune:

bonta
citesc fiecare mesaj. si caut in fiecare cate ceva care sa ma ajute sa gestionez cat mai bine relatia mea cu fiecare (1 an si 1 luna, respectiv 3 ani si 4 luni) si relatia dintre ei. din experienta mea de 3 ani si-un pic de mamicie, primele 6 luni in formula extinsa mi s-au parut cele mai grele. cam ceea ce traiesti tu.
da, m-am regasit in prima ta postare. da, ajunsesem sa nu mai stiu ce si cum sa fac, eram epuizata in incercarea de a face lucrurile sa functioneze.
din pacate nu am solutii pt tine. la noi a functionat doar trecerea timpului. si pt mine, si pt ianis, timpul ne-a 'vindecat'. treptat, dupa ce marc a inceput sa stea in fund, sa mearga in 4 labe, respectiv sa devina un pic mai independent, ianis a redevenit incet incet copilul cooperant, vesel, amuzant care era.
abia acum, spre 1 an de la nastere, relatia mea cu ianis se normalizeaza. avem si acum mici 'conflicte', dar acum il simt deja un mic omulet, are un program, are tabieturi, se simte el 'mare' si responsabil, simt ca s-a maturizat cumva... intelege relatia cauza-efect, este mai atent la explicatii (de ce sa nu faca cutare chestie tocmai ACUM -sa cante la tobe cand doarme ala micu', de ex. - sau sa aleaga altceva de joaca si nu cutare lucru periculos - coboratul pe scari in fund, de ex.)
DAR, si acum avem momente cand imi e imposibil sa-l conving. inca mai lucram. si in situatii de criza, cand din motive de bb mic nu mai am timp sau posibilitatea sa stau sa caut solutii... doar time-out-ul sau santajul functioneaza. din fericire sa raresc, cu fiecare luna ce trece e tot mai rar.
vreau doar sa te incurajez ca trece cu timpul. si cu ignore acolo unde poti (de ex.fac curat cand apuc, fac mancare numai pt ei, sotul isi calca singur hainele, lucruri marunte care se aduna si te mai consumi si cu ele...) si cu iesit la aer daca puteti. si cu joaca in 3 atunci cand va mai creste piticul tau. si vizite daca se poate. adica activitati organizate care sa va umple timpul.
iti doresc putere si rabdare pt urmatoarele cateva luni.



Marc (17.12.06) si Ianis (14.09.04)

Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis

---

www.helpsonia.com/" target="_blank">Pentru Sonia

Qamar spune:

dandusa, frumos mesajul
vad ca fetita ta e nascuta pe 1.11, sa te bucuri de ea la maxim, eu sunt pe 2.11
Bia a avut o raceala la sold- sinovita- de la un virus urat luat de la sot, 5 nopti de plansete de durere si de dormit cate 30 de min la mine in brate, asta- sub medicamente, deci nu de capul nostru...a fost groaznic...azi fuseram la analize sa vedem daca e totul in regula...sper sa fie....


noapte faina si ne auzim maine!

---

Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noi

diana21 spune:

Noe, va tin pumnii sa iasa bine analizele Si noi suntem in convalescenta dupa o viroza oribila, cu o saptamana de febra 39 si peste...


Dandusa, fetita mea are acum trei ani si jumatate; in pozele alea avea in jur de doi anisori. Dar eu am lasat-o sa se joace cu acuarele ceva mai devreme, numai ca, intr-o prima faza, picta cu degetele pe hartie si numai cand eram eu langa ea. Oricum, daca vrei sa-i faci un loc al ei pt. pictat, poti sa o lasi sa inceapa cu creioane colorate. Ideea asta cu peretele ne-a venit, de fapt am furat-o si am adaptat-o, cand Strumfita era inca in burtica. Un prieten bun ne-a povestit ca el, pentru a-si lasa fetita sa savureze "placerea universala a copiilor" de a scrie pe pereti, dar mai ales pentru a salva restul casei , i-a dat un perete intreg sa faca ce vrea ea cu el, cu promisiunea ca nu va mai atenta la tapetul din sufragerie. Insa, in varianta lui, peretele ala era totusi acoperit cu o coala imensa de hartie. Eu am zis ca asa, cu hartie peste, nu are nici un fun, ca, na, mai pictam si noi pe-acolo, asa ca am fost mai generosi decat el .

Bonta Bonta, fetita mea era sa bea Cocollino, mi-a bagat ulei in masina de spalat, mi-a stricat un tricou cu un marker, a lipit niste magneti pe cuptotul incins si acolo au ramas pana la adanci batraneti , a golit nustiucate sticle de Fairy in chiuveta, a rupt cu dintii o bratara de aur, mi-a gaurit o poseta cu furculita, am luata-o de pe parvaz (Doamne ajuta ca aveam geamul inchis...s-a urcat, in cateva secunde, pe o cutie, apoi pe calorifer si, in cele din urma, pe pervaz, in picioare...statea cu nasul turtit de geam si se uita afara), a dat si drumul la gaz de vreo doua ori pana m-am hotarat sa scot butoanele, DAR nici prin gand nu mi-a trecut sa o bat. Eu cred ca pentru "palmite" nu exista scuze sau motive. NICIODATA nu am gandit sau spus ca am un copil rau sau mai stiu eu cum...La unele faze ma simteam eu groaznic ca am fost neatenta, insa la altele ma umfla rasul. Toate prostioarele alea sunt grave din punctul meu de vedere. Pentru ea erau cele mai frumoase jocuri in acele momente, incercari de a descoperi lumea...


Dialoguri strumfesti

simali spune:

quote:

---

---

Si totusi, o solutie AP la problema cu cel micut si necajitul lui, va rog.... tinand cont ca:

La alptat (acum s-a terminat, din pacate), alex era intr-o parte, tudor in celalat brat sau lipit de mine citeam, construiam etc. Nu fac nimic numai cu alex. Tudor este mai mult la mine in brate decat cel mic, tocmai fiindca are foarte multa nevoie de atentie. Niciodata nu l-am lasat pe el la urma sau l-am dat la o parte pe motiv ca el e mare, calelalt mic. Il dau ca exemplu pozitiv fratiorului lui, niciodata nu am spus vai, ce exemplu ii dai tu lui alex cand facea vreo prostioe, dimpotriva: uite ce turn frumos ai facut, vezi alex ce stie fratiorul tau?

quote:

---

---

Eu nu am 2 copii. Dar am fost sora mai mare. Si pot sa-ti spun ca nimic nu starneste mai tare un frate mai mare impotriva celui mic decat amestecul parintilor in ecuatie. Si ca nimic nu solidarizeaza mai tare 2 frati decat lupta cu "dusmanul" comun - evident parintele. Eu daca as fi in locul tau nu as face nimic. L-as lasa sa-l necajeasca pe cel mic pana nu mai poate - m-as asigura ca nu-l raneste sau alte chestii de genul acesta.

Cred ca parintii gresesc cu ideea asta fixa "armonie intre frati". Imagineaza-ti o haita de lupi mici. Ei, in jocul lor, se musca tot timpul. Acest joc are un rol: stabileste o anumita ierarhie printre pui. Cel mic isi invata locul. Cel mare stie ca e un fel de sef.
Inteventia parintilor in ecuatie nu face decat sa introduca false principii: "voi sunteti egali". Nimic mai gresit. Un copil cu 4 ani mai mare nu este egal cu fratiorul lui mai mic. El merita respect fie si numai pentru faptul ca a trait 4 ani in plus.

Acum sa revin la problema ta. Tu ai baieti. SE VOR INGHIONTI, SICANA SI INCAIERA TOATA VIATA. Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea. Asta nu inseamna ca nu se iubesc. Inseamna ca sunt ca lupisorii aceia mici. Daca vrei sa se si urasca fa un singur lucru: baga-te intre ei, forteaza relatiile, obliga-i sa se iubeasca.

alice

dianocica spune:

simali nu stiu daca lucrurile sunt atat de simple. nu cred ca trebuie sa gandesti ca 'orice ai face ei tot se vor bate, hirjoni...'. daca reusesti sa te plasezi unde trebuie lucrurile pot merge mai bine. a, ca nu poti 'controla' tot, asta e alta poveste. dar poti incerca sa ii ajuti. si trebuie. si cred ca si cu 2 ideea e aceeasi. sa le oferi niste alternative, dar unele bune. sa aiba de ales, dar numai intre lucruri bune.


diana si david 03.12.06

---

Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda

iula78 spune:

Laura, le poti explica baietilor tai cum e cu "razboaiele" vizionand
http://www.youtube.com/watch?v=UyrF77-hahg&feature=u:
Daca vei considera ca e prea dur pt ei, renunta.

magda30 spune:

Noe sanatate fetitei! Si noi am facut azi analizele anuale, a plans de s-a umflat. Problema (asa vad eu) a fost ca a trebuit sa stam la o coada destul de mare iar puica a inceput sa faca tot felul de scenarii in mintea ei. Si ne-am dus la o particulara, chipurile sa nu mai stam la coada . In fine, eu ii explicasem inainte ca toata lumea tre sa faca aceste analize. Pana si masina le-a facut (asta ca s-a mimerit sa facem ieri revizia la masina). I-am zis ca nu o doare mai mult decat o piscatura de puric. Dupa ce am terminat cu analizele am intrebat-o daca a durut-o la care ea nuuu, ca o piscatura de tantar mai mare, la care eu, pai de ce ai plans, la care ea "pai mi-a fost frica".
In fine, v-am povestit asta pentru amuzament.
Tweetycand povestesti de iesitul din baie parca ma vad pe mine. Si noi ieseam cu urlete la 2 ani si jumatate, oricate povesti asi fi inventat. Si asta a tinut pana la vreo 3 ani. SI va spun sincer ca am mai si urlat la ea . Simteam ca nu mai pot de nervi, dupa cate inventam ma rugam cu cerul si pamantul de ea... ea nik frate, mai vrea sa inoate. Si asta dupa o ora de stat in apa. APoi mai mare fiind (si asa am invatat si sa numaram corect ) ii ziceam: mai stam pana numaram pana la 20. Si numaram impreuna pana la 20 si intre timp scoteam dopul de la cada si ea "scotea" apa batand-o cu piciorusele.
Bonta bonta te inteleg perfect ca iti sar capacele cateodata. Sincer, si eu am facut ca si tine. Nu aveam puterea sa ma amuz de fiecare data cand facea cate o traznaie asupra careia ii atrasesem deja atentia de nenumarate ori. Stiu ca imi sare tandara repede, acu mi-am impus sa nu mai urlu... si numar in gand pana reusesc sa ma calmez putin, sau ma duc la baie si stau acolo pur si simplu, sau sa fumez o tigara ... imi mai trece...
Cineva zicea daca asa ma comport si cu sotul. De dat nu am dat in el, ca e de 2 ori cat mine, dar am urlat de cateva ori. Va dati seama ca m-am simtit ingrozitor apoi, dar dupa ce am comis-o ... am comis-o. Nimeni nu este perfect, important este faptul ca recunoastem ca gresim si incercam sa ne indreptam greselile. pentru toate mamicile de aici.
In legatura cu insiratul jucariilor... e intradevar o problema si la noi, avand in vedere ca noi avem un apartament mic mititel (vorba fi-mi) si zau e tare dificil sa faci zilnic slalom printre jucarii. Acum, ca este mai maricica a mai inceput si ea sa le stranga singurica cand i se spune, dar tot apeleaza la ajutorul meu si le strangem impreuna.
Bonta bonta, de ce nu incerci cu Tudor sa il implici in activitatile tale casnice. Poate ai facut-o dejam, nu stiu. Si pitica mea avea o pasiune "nebuna" pentru masina de spalat . A mea e cu tuch-uri (sau cum s-o scrie) si iti dai seama ce bine ii mergea cand busea in ea. Si am rugat-o sa ma ajute sa spal . Si sa o vezi pe pitica ce pune si ea rufe in masina (pe ale ei bine-nteles), punem impreuna detergent (ea tine de mana mea cand torn) ea singura pune balsamul. Mai rau e cu inchisul usii la masina de spalat, ca am usa cu deschidere la 180 gr si e foarte amuzant cand o tranteste de se zdrangane masina si tot blocul. In fine, cel putin am reusit sa o conving sa nu mai buseasca in ea. Apoi singura singurica o programeaza.
Simali, eu provin dintr-o familie cu 3 frati. Si zau ca ieseau niste paruieli pe cinste iar daca nu ar fi intervenit parintii probabil ca ne alegeam cu capete sparte sau te miri ce altceva. Mi se pare totusi deplasat sa il lase pe cel mare sa il chinuie pe cel mic, avand in vedere ca nu are decat 5 luni (nu stiu daca am citit corect, dar parca asa am inteles). Iti dau un exemplu: fratele meu (e cel mijlociu) nu a suportat-o pe sora-mea de loc cand s-a nascut. Numai ca el nu a avut mainfestari de lovire si chinuire a surioarei noastre. In schimb o intreba pe mama de fiecare data cadn era cu cea mica in brate "Mama ma mai iubesti?", iar mama ca sa impace si capra si varza, il lua si pe el in brate cand o hranea pe cea mica, sau ne lua pe amandoi langa ea cand o imbaia pe cea mica, ne "ruga" sa o ajutam cu te miri ce prostioare, iar noi eram super incantati.
Gata, m-am lungit o gramada.
Va transmit multe multe mamicilor care au puterea de a ramane calme in fata nazdravanilor, si multa putere sa ne calmam, noua, celorlalte care mai si tipam si ii mai si articulam cateodata.
Oricum, ideea e ca toate mamicile care citesc si posteaza aici dau dovada de faptul ca isi dau seama ca au gresit si incearca sa afle cum pot sa treaca peste nervi. Nu cred ca este cazul sa dam cu pietre una in cealalta si sa reprosam ca "tu ai o problema si nu copilul". Da, cred ca e perfect adevarat, dar hai sa ne ajutam nu sa ne certam.
si