Parinti AP (2)
Raspunsuri - Pagina 15
simali spune:
quote:
Bunaoara, regulile cu ora de culcare eu le vad ca fiind cam aiurea. In loc sa insist cu "la ora X esti in pat si sting lumina", mai degraba as merge pe "dimineata la ora Y ne trezim, ca tre' sa facem cutare si cutare", si as lasa la latitudinea copilului ora la care se culca. In timp, va descoperi singur echilibrul de care are nevoie (i.e. cam cind trebuie sa se culce ca sa nu fie zombi la nu stiu ce ora dimineata), si asta va face serile mult mai placute (nu-s chiar sigur de dimineti :-)).
(Momentan, cu fii-mea de aproape trei ani, anunt cind ma duc eu la culcare si o invit si pe ea sa vina daca are chef, iar daca nu are, sa se culce cind o vrea -- fie in patul parintilor, fie in al ei. Cel putin pina acum, a venit de fiecare data cind ne vedea ca chiar mergem sa ne culcam. [Pot doar sa ghicesc ca nu vrea sa rateze momentul cu cititul/povestitul de dinainte de somnic.] Dar in ziua [mai degraba, noaptea] cind va decide sa ramina, sunt pregatit s-o las sa faca cum vrea. Si-mi voi corecta politica numa' daca ajung la concluzia ca are ceva efecte negative; pina acu', n-a avut.)
quote:
Uite de ce m-am lovit eu la ora de culcare.
Copilul meu este genul care nu vrea sa-si asculte semnalele propriului organism. Este genul inarmat cu toata vointa necesara pentru a trage de el pana cade jos. Mi s-a intamplat sa ma duc la culcare franta de oboseala - de pilda dupa o zi de schi LA CARE FUSESE SI COPILUL - si sa-l las in camera colorand la masuta. El nu si nu ca mie nu-mi e somn. Aud o bufnitura. Ma duc repede si gasesc copilul cazut, dormind pe sub masa. Avea cam 4 ani...
Alta data voia sa se joace un joculet pe net si nu si nu ca nu dorm la pranz pana cand a cazut cu capul in tastatura...
Folosesc si eu trucul cu povestea. Spun "daca nu esti gata de culcare la o ora rezonabila nu mai citim povestea, pentru ca eu nu pot citi povesti in creierii noptii". Si este un catalizator.
Dar in mare am schema la ora 21.30 in pat si cam de pe la 21.00 incep sa-i amintesc ca trebuie sa cam incheie cu joaca.
Nu mi se pare normal sa ma oblige si pe mine sa ma duc la culcare de la 21.30.
alice
dianocica spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:Mi s-a intamplat sa ma duc la culcare franta de oboseala - de pilda dupa o zi de schi LA CARE FUSESE SI COPILUL - si sa-l las in camera colorand la masuta. El nu si nu ca mie nu-mi e somn. Aud o bufnitura. Ma duc repede si gasesc copilul cazut, dormind pe sub masa. Avea cam 4 ani...
Alta data voia sa se joace un joculet pe net si nu si nu ca nu dorm la pranz pana cand a cazut cu capul in tastatura...
beeei, scuza-ma dar nu m-am putut abtine...il vad picand...diana si david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
sirod spune:
Diana, eu nu trebuie sa-mi imaginez nimic...Irina mea s-a pocnit de cateva ori de tastatura.
Uite ca nu m-am gindit sa pun problema cum spune Amoga, vis-a-vis de dormitul seara-trezitul dimineata.O sa incerc.
: Otilia(02.08.2002) si Irina(10.05.2005)
amoga spune:
quote:
Originally posted by simali
Uite de ce m-am lovit eu la ora de culcare.
Copilul meu este genul care nu vrea sa-si asculte semnalele propriului organism. Este genul inarmat cu toata vointa necesara pentru a trage de el pana cade jos. Mi s-a intamplat sa ma duc la culcare franta de oboseala - de pilda dupa o zi de schi LA CARE FUSESE SI COPILUL - si sa-l las in camera colorand la masuta. El nu si nu ca mie nu-mi e somn. Aud o bufnitura. Ma duc repede si gasesc copilul cazut, dormind pe sub masa. Avea cam 4 ani...
Alta data voia sa se joace un joculet pe net si nu si nu ca nu dorm la pranz pana cand a cazut cu capul in tastatura...
Ai rabdare. N-o sa invete peste noapte, insa incet-incet o sa-si dea seama ce semnale ii transmite propriul organism si ce trebuie sa faca pentru a le raspunde pe masura. Poa' sa lupte prin vointa impotriva a ceea ce ii cere trupul, insa e putin probabil sa o faca pentru multa vreme.
Se aplica atit la nevoia de somn, cit si la cea de hrana. (Si apropo, e mai usor sa pacalesti senzatia de foame cu un snack, decit oboseala (cu ce? cofeina?).)
quote:
Originally posted by simali
Folosesc si eu trucul cu povestea. Spun "daca nu esti gata de culcare la o ora rezonabila nu mai citim povestea, pentru ca eu nu pot citi povesti in creierii noptii". Si este un catalizator.
La noi nu e chiar un truc, pentru ca nu conditionam cele doua evenimente (povesti, somn). Desi, intr-adevar, cititul de povesti se-ntimpla cu precadere inainte de culcare. Uneori si la trezire. Uneori si-n timpul zilei. Mai mult depinde de cind vrea "consumatoru' de povesti", decit de "servitoru' de povesti" :).
Si, oricum, va sosi ziua cind copilul va stii sa citeaca si singur, moment din care nu va mai functiona treaba cu "hai la culcare ca-ti citesc". Ce-o sa faci atunci?
quote:
Originally posted by simali
Dar in mare am schema la ora 21.30 in pat si cam de pe la 21.00 incep sa-i amintesc ca trebuie sa cam incheie cu joaca.
Nu mi se pare normal sa ma oblige si pe mine sa ma duc la culcare de la 21.30.
Stai linistita, copilu' n-o sa te oblige niciodata la nimic. (Nu in sensu' asta de "du-te la culcare ca-i ora stingerii!". Pentu ca sunt alt gen de obligatii pe care ti le-ai asumat in momentul in care ai decis ca vrei un copil.) De ce ar fi atit de greu sa-i raspunzi cu aceeasi moneda? De ce sa nu ai incredere in mecanismele sale de auto-reglaj si auto-control? Poti oricind sa intervii, daca chiar vezi ca lucrurile o iau razna, insa implicit, de ce sa nu pleci de la premiza ca lucrurile se vor aseza bine de la sine?
A.M.
simali spune:
quote:
Ai rabdare. N-o sa invete peste noapte, insa incet-incet o sa-si dea seama ce semnale ii transmite propriul organism si ce trebuie sa faca pentru a le raspunde pe masura. Poa' sa lupte prin vointa impotriva a ceea ce ii cere trupul, insa e putin probabil sa o faca pentru multa vreme.
Se aplica atit la nevoia de somn, cit si la cea de hrana. (Si apropo, e mai usor sa pacalesti senzatia de foame cu un snack, decit oboseala (cu ce? cofeina?).)
quote:
Hai sa ma iau pe mine de exemplu. Sunt adult si cred ca am invatat, in m are, sa-mi ascult organismul. Cand am de facut ceva care ma intereseaza in mod deosebit (sa zicem ca citesc o carte pe care nu pot s-o las din mana), pasiunea ia conducerea si anuleaza orice alta nevoie a organismului.
Mi s-a intamplat pe cand eram eleva sa citesc pana la 5 dimineata, sa dorm 2 ore si apoi sa plec la scoala. Apoi eram varza la ore, veneam acasa, dormeam, saream peste masa, nu-mi faceam lectiile cum trebuie, ma intorceam putin la carte, iar ma apuca 3 dimineata, iar eram varza la scoala... Aveam perioade (si inca mai am) in care traiam ca intr-un carusel nebun, facand din noapte zi si din zi noapte, inversand prioritatile, aiurind totul in jurul meu.
Sa ai astfel de perioade nebune este minunat. Dar cu certitudine nu este un mod de viata. Nu pentru un copil sub 14 ani.
Eu ma uit la baitul meu cand este foarte pasionat de un joc: este ora 21.00 si el tocmai a terminat de instalat castelul. A adus soldatii, tunurile, incepe sa organizeze taranii in jurul cetatii, ataca dusmanii, incepe lupta... Cum sa lasi asa ceva si sa mergi la culcare?
Oricat de obosit ar fi incepe sa traga de el. Daca noi, parintii nu-i spunem de cand incepe cu castelul "este cam tarziu, poti sa-l instalezi dar nu vei putea sa te joci prea mult ca vine ora de culcare" copilul s-ar lua cu joaca si l-ar prinde probabil 11 noaptea care, dupa mine, este o ora foarte nepotrivita de culcare pentru un copil de 7 ani.
Eu cred ca parintii trebuie sa stabileasca niste jaloane generale (fara sa fie absurzi si sa tina cu orice pret ca in orice ocazie sa fie respectate), dand copilului ceva spatiu de manevra, dar nelasandu-l sa faca din noapte zi. Pana la urma este de preferat ca omul sa se trezeasca dimineata si sa se culce noaptea. Trezitul la 10 dimineata si culcatul la 11 noaptea este o schema posibila uneori in weekend dar destul de paguboasa in viata de zi cu zi.
alice
amoga spune:
quote:
Originally posted by simali
Hai sa ma iau pe mine de exemplu. Sunt adult si cred ca am invatat, in m are, sa-mi ascult organismul. Cand am de facut ceva care ma intereseaza in mod deosebit (sa zicem ca citesc o carte pe care nu pot s-o las din mana), pasiunea ia conducerea si anuleaza orice alta nevoie a organismului.
Acelasi comportament e valabil si la altii. Inclusiv la mine. Inclusiv la copiii nostri.
quote:
Originally posted by simali
Mi s-a intamplat pe cand eram eleva sa citesc pana la 5 dimineata, sa dorm 2 ore si apoi sa plec la scoala. Apoi eram varza la ore, veneam acasa, dormeam, saream peste masa, nu-mi faceam lectiile cum trebuie, ma intorceam putin la carte, iar ma apuca 3 dimineata, iar eram varza la scoala... Aveam perioade (si inca mai am) in care traiam ca intr-un carusel nebun, facand din noapte zi si din zi noapte, inversand prioritatile, aiurind totul in jurul meu.
Cuvintul cheie aici e "perioade". Adica nu e ceva permanent, ci o faza trecatoare, o pasiune care te consuma pe moment, dupa care revii in ritmurile clasice ale vietii diurne (noapte pasiva, ziua activa).
Eu unul nu o sa descurajez genul asta de manifestare a pasiunii la copiii mei. Nici nu o sa incurajez in mod explicit un mod total atipic de viata, insa nici nu o sa ma speriu daca vad trei nopti la rind lumina la trei noaptea in camera copiilor.
Sunt convins ca invatatul se intimpla in salturi, nu intr-un mod uniform si liniar cum e modelul propus de scoala. Si d-aia consider ca e okay cind o persoana e atit de absorbita intr-o activitate incit uita de odihna si hrana. Stiu ca-i va trece, dupa un timp. Insa ce a cistigat (invatat) in perioada aia in care a fost scufundata in pasiunea ei, nu o sa-nvete in de o suta de ori mai mult timp de mers ca robotelu' in fistece dimineata, cu temele facute si ecusonu' la vedere, la institutia X sau Y.
quote:
Originally posted by simali
Sa ai astfel de perioade nebune este minunat. Dar cu certitudine nu este un mod de viata. Nu pentru un copil sub 14 ani.
Nu se-ntimpla nimic magic la 14 ani. Si-apoi, e un mod de viata doar in masura in care ascultam de ritmurile naturale dictate de curiozitatea si pasiunea fiecaruia dintre noi.
quote:
Originally posted by simali
Eu cred ca parintii trebuie sa stabileasca niste jaloane generale (fara sa fie absurzi si sa tina cu orice pret ca in orice ocazie sa fie respectate), dand copilului ceva spatiu de manevra, dar nelasandu-l sa faca din noapte zi.
Ai dreptate: parintii seteaza limitele, iar copiii le testeaza si incearca sa le impinga de asa natura incit sa-si creeze mai mult spatiu de manevra.
Depinde de fiecare parinti in parte care este nivelul lor de confort vizavi de unde plaseaza aceste limite. In ce ma priveste, incerc sa aplic politica "de la mare la mic"; adica, sa creez un cadru cit mai larg si sa-l micsorez numai atunci cind vad ca se abuzeaza in mod constant sau apar ceva efecte negative de durata.
quote:
Originally posted by simali
Pana la urma este de preferat ca omul sa se trezeasca dimineata si sa se culce noaptea. Trezitul la 10 dimineata si culcatul la 11 noaptea este o schema posibila uneori in weekend dar destul de paguboasa in viata de zi cu zi.
N-ar fi fain sa-nceapa weekendu' lunea? :-) In ce-o priveste pe fii-mea, atunci incepe (si nu se mai termina pina duminica), asa ca pentru ea nu-i o exceptie culcatu' la 11 noaptea (mai ales dac-a dormit fo' trei ceasuri la amiaz'; in medie, are cam 11-12 ore de somn/zi). E drept ca nu tre' sa mearga la scoala in zori, si nici nu ma conduce la usa in fiecare dimineata cind plec eu la job...
A.M.
dianocica spune:
quote:nimic nu e mai minunat si nu ramane mai bine fixat in creier decat ceea ce faci cu pasiune si din proprie initiativa. eu una nu imi permit sa imi deranjez copilul cand face asta. mi se pare ca il privez de placerea de a descoperi. si destul o sa aiba parte de asta in scoala..:(((
Originally posted by amoga
Insa ce a cistigat (invatat) in perioada aia in care a fost scufundata in pasiunea ei, nu o sa-nvete in de o suta de ori mai mult timp de mers ca robotelu' in fistece dimineata, cu temele facute si ecusonu' la vedere, la institutia X sau Y.
beeei, am editat ca am citit si nu suna asa bine
diana si david 03.12.06
fianna spune:
Salut!
As avea nevoie de un sfat, am citit tot ce s-a scris dar nu reusesc sa gasesc rezolvare la problema mea si anume: copilul meu de la un timp adoarme numai la san. In afara de asta, ca nu ar fi o mare problema, de cele mai multe ori e foarte sensibil la scoaterea tzatzei din gura si automat o cauta si daca nu o gaseste se trezeste. In general stau langa el ziua cand doarme si citesc si eu. Nu ma deranjeaza ca nu apuc sa fac ordine in casa sau sa stau pe net, sau mai stiu eu ce. Dar uneori vad o problema in aceasta obisnuita a lui si cred ca i-ar fi mai bine daca ar dormi fara san. Astazi de exemplu, era destul de obosit, trebuia sa doarma. ok, l-am culcat, am stat langa el pana mi-a venit si mie o nevoie. Am incercat sa ma misc, nimic. Se trezea. Am mai stat, l-am linistit, am incercat iar. Nimic. Dupa aproape o ora, nu am mai rezistat si m-am dus. S-a trezit si el evident. Asa ca ma gandesc, oare nu ar fi mai bine pentru el sa nu fie atasat de san si-n somn, si sa doarma bine merci cat simte organismul lui nevoia?
Si nu vreau sa-l aud ca plange. Nici o metoda prin care il las sa planga nu e acceptabila. L-am "rasfatat" cat am putut eu de bine- toata ziua in brate, tot timpul pupat si mangaiat, carat peste tot, dormit cu mine etc. Asa mi-am propus de dinainte sa raman insarcinata si asa mi se pare normal sa fiu.
Dar acum nu stiu ce sa fac. Sa las lucrurile asa cum sunt pana ii trece lui sau sa incerc sa-i schimb putin( doar putin) obiceiul?
fianna 
cu www.flickr.com/photos/14295400@N03/sets/72157603680539275/" target="_blank">printisorul Matei
(01.08.07)
inaioana spune:
Eu cred ca o sa ii treaca! Am avut si eu asa o perioada cu Serghei. Era criminal, tot asa..imi venea sa merg la pipi si nu se putea. Reuseam numai cu infiniiite precautii sa ii scot tzatza din gura treptat-treptat si apoi sa ma ridic inceeeeeet. Chiar daca reuseam sa il fac sa nu ma simta, de cele mai multe ori cam dupa 15-20 de minute se trezea oricum.Asta se intampla mai ales ziua, la somnul de noapte mai rar (adik daca eram precauta nu se mai trezea apoi).
Nu mai tin minte cat a durat (cred ca vreo doua luni cel putin, poate si mai mult) dar s-a oprit de la sine. Ceea ce iti urez si tie cat mai curand! Cred ca e o faza in care nu ai ce sa faci, copilul are mare nevoie sa te simta aproape.
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
dianocica spune:
fianna d are 1 an si 4 luni. in 90% din dati adorme la san. inca 5% la alex in brate, si inca 5% in pat, langa mine, dupa ce a supt. dar cam in 3-4 el deja doarme dus, scot tzi si pot sa plec sa imi vad de trebaluiala. avea momente cand era mai mic cand nu puteam sa-i scot sanul din gura. in unele cazuri inca ii era foame, trebuia sa-i dau si celalat san si sugea bine si de acolo, de abia apoi adormea ca llumea. in rest..doar voia sa ma simta, sa ma stie acolo. si..m-am conformat.
poate e si la voi doar un puseu de crestere si are nevoie de mai mult tzi, incearca sa stimuleze sanul. daca nu e asa, si e doar dragoste 
eu zic sa traiesti din plin momentele astea (si te duci la buda..la ore fixe dupa atat timp am obs ca am un ceas mic, ma duc numai cand doarme el. a fost crunt cand si-a sch programul de somn ca eu mergeam dupa cel vechi ) pt ca va veni ziua cand va suge si apoi se va intoarce cu spatele la tine. si daca esti ca mine vei plange...de bucurie si tristete...
si daca e doar dragoste...cu cat ii vei oferi mai mult, cu atat va pleca mai usor cand va veni momentul.
diana si david 03.12.06