Ma sperie gandul de a fi gravida!
Raspunsuri - Pagina 2
tanu spune:
Salut!
eu am ramas insarcinata intr-o perioada foarte aglomerata pentru mine: facultate, serviciu, etc. Am nascut in anul III de facultate, pe 1 iunie, deci in perioada examenelor.Mi-am dorit o fata foarte mult, dar am nascut un baiat. Mi-a fost foarte greu la inceput, caci nu ma ajutat nimeni, dar am terminat si facultatea, m-am dus si la serviciu, iar acum sunt cea mai fericita mamica si sunt asa de mandra cand ies cu puiul la plimbare!
Iti urez sa ai puterea sa depasesti aceste momente, caci ai sa vezi ce frumos este sa fii mamica!
Bafta!
p.s: eu nu am suferit de depresii dupa nastere, pentru ca nu am avut timp nici sa ma gandesc.
Alisa spune:
Hei
,
Eu una te inteleg, acum sunt o gravida in 22 saptamani, imi doream copilul dar mi se parea tare ciudata chestia cu sarcina. Eu cred ca este un pic mai greu pana te obisnuiesti cu ideeea si pana il vezi (macar la eco) si dupa aceea totul se schimba, te gandesti mai mult la el si mai putin la tine, parca prinzi mai multa curaj sa faci fata schimbarilor care apar.Schimbari exista in toate sensurile, fizic, psihic, relatia cu ceilalti dar eu zic ca sunt in bine si ca este importanta sa te bucuri de perioada asta si sa nu iti faci atatea probleme, toate se rezolva.
Si eu ma crizam ca nu imi stiu corpul, ca nu stiu ce simt, ii agasam pe toti de parca mi se termina lumea cu sarcina dar cu timpul am prins curaj, ma smt bine in pielea mea (cred ca si bebe la fel
).
Iti doresc curaj, rabdare si ai sa vezi ca totul va fi bine.
Iri recomandat o carte haioasa foc despre sarcina, cu un tonus extraordinar, o gasesti pe www.librariilehumanitas.ro la categoria carti practice si se numeste "Cel mai simpatic ghid de sarcina".
Iti prezinta lucrurile cum sunt in realitate si nu numai in varianta romantata, cu norisori de fericire, fluturi in stomac si multe alte chestii.
Sa ai parte de o sarcina sanatoasa si frumoasa!
Laura Takacs spune:
Sunt la a doua sarcina si pot sa-ti spun ca il doresc pe bebe la fel de mult ca si pe primul. A fii mamica e cea mai mare fericire din viata mea, a da nastere a fost sublim (cu epidurala, bineinteles) pt mine. Niciodata nu m-as fii simtit implinita daca nu aveam copil. Sunt femei care fac sacrificii extraordinare- ma refer la cele care cu greu tin sarcina si trebuie sa ia medicamente si sa stea in pat pe toata perioada, dar o fac pt ca a fii mama e cea mai mare satifactie. Cele noua luni trec, chiar daca ai dificultati (si eu am avut iminenta de avort pe toata perioada primei sarcini), apoi vine partea frumoasa. Eu n-am avut depresie, cred ca depinde si de firea femeii, iar daca esti nevoita sa te descurci singura nici nu mai ai timp sa te ganesti la depresie. Sarcina si bebe l-au schimbat pe sotul meu complet, a devenit mai atent, mai apropiat, mai saritor, i-a "muiat" sufletul, sa nu-l recunosc!
PrInTeSs2_ spune:
quote:
Originally posted by mamamariana
Draga, daca te sperie atat de tare, mai bine nu ramane gravida. Exista si femei fara copii. Sau poti infia unul...
Eu nu am fost deloc speriata pe toata perioada sarcinii, singurul meu gand a fost la copil: sa fie normal si sanatos. Mai ales la a doua sarcina (la 36 de ani se pot intampla multe...). Cred ca daca iti doresti intr-adevar un copil, nu poti fi speriata de ceva ce e cat se poate de natural. Gandeste-te la bunicile si strabunicile noastre care nasteau acasa uneori nesupravegheate de personal specializat. Strabunica mea (Dumnezeu sa o ierte - a murit iarna trecuta la 96 de ani) a fost moasa satului si sa vezi acolo povesti... Si totusi, femeile au avut copii dintotdeauna fara sa fie prea speriate.
Sanatate multa,
Mamamariana
Nici nu vreau sa ma gandesc la infiere cind Dumnezeu mi-a dat darul asta de a putea avea copii, cred ca nu e acelasi lucru infierea cu nasterea.Dar mai era o chestie pe care am auzit-o dupa nasterea unui copii sotul se schimba. El isi doreste mult un copil acuma insa oare cum va fi dupa aceea
.
PrInTeSs2_ spune:
quote:
Originally posted by parpalak
Uite, eu n-am avut nici o depresie dupa nastere.. curaj! :)
Multumesc de incurajare, ce zodie esti de esti asa de tare si hotarata.
Pupici sunteti the best.
PrInTeSs2_ spune:
quote:
Originally posted by Nurit
Desi am 36 de ani si sunt gravida in 7 luni inca imi este frica de ce urmeaza.Nu-mi vine sa cred ca peste 2 luni voi avea un copil si imi pare rau ca nu l-am facut mai devreme,pana in 30 de ani.Pana acum nu am avut nimic ,nici greturi ,nici voma ,nimic,desi am calatorit cu avionul.Daca consideri sarcina ca ceva natural,nu o boala ,totul este simplu mai ales la varsta ta.Dar gandeste-te ce prioritati ai in acest moment al vietii tale,familia sau cariera?Eu am studiat medicina 6 ani si pana am gasit barbatul potrivit mi-a luat destul timp.Acum am hotarat ca pe primul plan este familia si nu profesez.Doi sunt un cuplu ,trei o familie!!
Pot spune ca profesional sunt la locul meu atat eu cat si sotul meu avem ceva stabil plus se zice ca suntem in tara tuturor posibilitatior cica. E adevarat ca nasterile sub 30 sunt mai usoare?
PrInTeSs2_ spune:
quote:
Originally posted by adameasca
Draga mea,
Si eu am avut exact aceleasi intrebari si temeri ca si tine. Am aproape 26 de ani si o sa am un bebe peste vreo 3 luni. Daca era dupa mine, nu as fi vrut un bebe,. mi se parea ca nu-s pregatita. insa nu esti poate cu adevarat pregatit niciodata... La inceput nu am fost asa fericita, mi-era teama de ceea ce va urma. Dar acum abia astept sa-mi tin copilul in brate. Este extraordinar cat de mult te poate schimba o sarcina! Crede-ma pe cuvant!
Nu are de ce sa-ti fie teama de perioada sarcinii, e frumoasa, te poti bucura de ea impreuna cu sotul tau.
Mult noroc si sa va dea D-zeu numai bine!
Ileana si bebe 29 saptamani
Da am auzit si asta ca o data ce ramai gravida se naste in tine un sentiment aparte. Hmmmmmmm cred ca daca nici una de aici nu ati murit nu mor nici eu
fie vorba.
PrInTeSs2_ spune:
quote:
Originally posted by mariana_flo
Eu inteleg ca inca nu esti gravida, sau, ma rog, sarcina este de pana la 4 luni. Corect? ; Mi se pare firesc sa fii nelinistita. Orice este nou ne poate nelinisti, insa cand ai sa simti impunsaturile bebelusului din burtica sa vezi atunci ce bucurie fenomenala ai sa simti. Pe masura ce bebe creste, ti se va schimba si atitudinea fata de nastere. Vei ajunge sa simti ca tu si bebe reprezentati practic aceeasi fiinta. Asa cum ti se pare firesc sa ai 2 maini, de exemplu, la fel de firesc ti se va parea ca bebe creste acolo in burtica. Si eu am fost nelinistita, desi am urmat 2 ani si jumatate tratamente ptr a ramane insarcinata. Cand am aflat marea veste eram si bucuroasa si nelinistita in acelasi timp. Cu timpul te vei obisnui. Te vei schimba foarte mult. Si-apoi, se spune ca instinctul matern ajunge la apogeu abea dupa ce nasti. Mai scrie-ne despre tine. Da-ne mai multe amanunte.
Nu sunt inca gravida, sunt in pregatiri mari sa fie totul perfect
daca exista perfectiune in lumea asta. Iti multumesc oricum si chestiile astea ma fac mai hotarata. Caci acum plecam in vacanta si sotul meu vrea sa fie conceput in vacanta in Romania, asa ca eu sunt cea care inca ma gandesc o sa-i dau un verdict la plecare
PrInTeSs2_ spune:
quote:
Originally posted by alinkav
Eu sunt cu un an mai mica decat tine, si mi-am dorit tare mult un bebe, nici nu am fost casatorita atunci, asta a fost prin noiembrie. Pur si simplu mi-am intalnit barbatul vietii ca sa zic asa, si am simtit ca vreau sa am cu el un copil, la care el mi-a spus ca vrea si el. Au trecut 3 luni de atunci pana am ramas insarcinata, intre timp ne-am casatorit, si exact dupa o luna de la casatorie am ramas insarcinata. Si sunt foarte mandra ca voi fi mamica, este extraordinar, si nu consider ca sunt prea tanara sa am un copil.
Asta depinde de om si nu de varsta, sunt femei care nici nu fac copii ca nu simt ca ar vrea asa ceva.
Desigur vor fi si temeri, daca ai sa te descurci, toate le avem, si le vom avea, si nu numai acum ci si peste 10 ani.
Mult succes!!!!!
alina-22 saptamani
Noi suntem de 2 ani jumate impreuna si el este mai mare ca mine cu 11 ani, el a tot insistat de mai multa vreme cu copilul iar eu am gasit scuze tot timpul, si am continuat sa iau medicamente, ba ca e prea devreme, ba ca nu ne cunoastem indeajuns insa acum nu le mai pot folosi...si plus parca sufletul meu imi zice ca e timpul sa fiu mamica.
Sunt mandra de tine mai tinerica ca mine si esti mamica ce frumos.
Abia astept si eu si sunt sigura ca frica va trece odata cu timpul.
PrInTeSs2_ spune:
quote:
Originally posted by adi69
Nu voi uita niciodata emotia puternica pe care am simtit-o cand am aflat ca sant insarcinata.Atunci nu m-am gandit la greutati si la ce ma voi face la nastere sau cum ma voi descurca cu bb.
Atunci ,si ceva luni dupa,pur si simplu eram extaziata!Un bb mic crestea inauntrul meu ,un copil care m-a ales pe mine sa-i dau viata!
Un puiut mititel care-mi va spune mie "mama"!
Ce poate fi mai frumos decat asta?
Toate celelalte or sa vina si-or sa treaca,dureri,arsuri,kg in plus,nopti nedormite,toate..numai copilasul va ramane 'copilasul meu'
Dia si bebe Rucsi
Asa este sa fi mama cred ca e cel mai frumos sentiment. Parca ma simt mult mai bine, avand atatea mamici sau mamici in devenire langa mine
Ce bine ca am dat de voi.