cum as putea sa iau o decizie?
Raspunsuri - Pagina 3
alexi__a spune:
Imi pare rau ca nu am mai scris demult, dar viata mea a fost atat de agitata incat nu-mi venea sa fac nimic altceva decat sa lupt cu morile de vant.
Am reusit totusi sa rezist presiunilor si nu am facut avort, prietenul meu se obisnuieste greu cu ideea de a fi tata, dar acum asta e, sunt in sapt. a 18 inapoi nu mai pot sa dau.
Acum incep sa am fobii, daca am luat decizia buna, daca voi reusi sa fiu o mama buna, in cazul incare taticul nu va fi langa noi voi reusi sa-mi refac viata, etc...
Sunt totusi fericita pt. ca am o mama extraordinara care a fost si sunt sigura ca va fi mereu alaturi de noi. De ce oare nu inteleg barbatii ca a face avort nu este precum o interventie la stomatolog pentru o femeie, sau poate nu pentru toate femeile. Mie simteam ca mi se rupe inima numai gandidu-ma ca as putea sa-i fac rau puitzului meu.
Va multumesc mult tuturor acelora care m-ati incurajat sa merg mai departe si ma bucur nespus ca am gasit niste fiinte care poate au trecut, sau care inteleg ce am simtit eu.
danis spune:
sarcina usoara si mult curaj in continuare; nu va fi usor, dar sa stii ca merita!
Jackie spune:
Felicitari..Foarte bine ai facut si sa-ti dea Dumnezeu un bebe frumos si sanatos. Judecind dupa alegerea facuta cred ca vei fi o mama buna si te vei descurca, mai ales daca ai cine sa te ajute. Eu nici nu mi-am pus problema de avort, copilul il cresc mai mult singura si sint cea mai fericita din lume. Si s-ar putea sa constati schimbari majore si la el. Chiar daca sint singura, cum ziceam, taticul a invatat sa-si iubeasca fata. Eu nu regret nimic si cred ca nici tu nu vei regreta cind vei avea bebele 
in brate.
Multa sanatate si curaj
tinatache spune:
Felicitari! Cred ca toate avem sau am avut asemenea ganduri in timpul sarcinii, chiar daca am avut sau nu ajutor. Tati o sa fie topit dupa puiutul lui, si in timp o sa-si gaseasca cateva ore si pt el, apoi din ce in ce mai multe... fii optimista ca de-acuma mergem numai inainte! Si ai grija de tine, nu mai esti singurica la drum;)
Cristina, mamica cu burtica
vilma spune:
Si eu cred ca veti rezolva problema, o sa vezi ca desi inceputul a fost asa de complicat, lucrurile se vor aseza in locul lor firesc. Veti fi parinti. Felicitari!!!
Cu drag,
Vilma.
dede spune:
Felicitari pentru decizia luata! Sarcina usoara si nastere asemenea!
DeDe Mammma
Andra28 spune:
Felicitari pentru ca ai fost tare pe pozitie si nu ai renuntat la copilas!Te asteptam sa vii cu noi pe subiectul " Mamici de ian-feb 2004", si ai sa vezi ca nu vei mai fi singura si ca totul va trece mai usor.
Te pup,
Andra
cl spune:
Bravo, alexi_a! Ai luat o decizie inteleapta! Iti doresc o sarcina usoara, o nastere si mai usoara si un bebe sanatos!
Claudia
Mickyyy spune:
Alexia, oarecum si eu sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta, si eu sunt gravida, dar abia in 12 saptamani, eu inca mai am 26 ani (ce daca mai am doar 2 saptamani pana fac 27! 
) iar el are 33.
Nici prietenul meu, chiar daca are totusi o varsta, nu e pregatit pentru un bb. Si desi el n-o recunoaste, eu traiesc cu impresia ca el inca nu-si doreste copilul, chiar daca eu am hotarat sa-l pastrez.
In primul moment cand a aflat ca's insarcinata, nu i-a trecut prin cap varianta sa-l pastram. Cand a vazut ca eu totusi il doresc, a inceput sa o dea cumva la intors...ca-i alaturi de mine indiferent ce decizie as lua, chiar daca vreau sa-l pastrez, DAR nu-i acum momentul, Dar ar fi mai bine sa mai astepta, Dar, Dar, Dar..... Problema avortului devenise deja stresanta. Nu rata nici un moment sa-mi aduca aminte ba ca saptamana asta ar fi un moment potrivit s-o fac, ca-i seful meu in concediu, ba ca ar fi mai bine sa avortez inainte de a pleca noi in concediu, si o tinea tot asa. Imi doream copilul, dar vazand cu cata perseverenta punea problema avortului, aproape ca hotarasem sa o fac. Am zis totusi sa merg la un control inainte, sa vad ce si cum, iar in momentul cand l-am vazut pe bb la ecografie, chit ca era atat de mic ca doar intuiam ce era acolo, deja hotararea era luata, asa ca in loc sa-l intreb pe doctor despre avort, am inceput cu intrebari despre sarcina.
In momentul cand am iesit din cabinetul doctorului, eram ata de emotionata si atat de hotarata, ca a fost suficient sa se uite la mine si sa-si dea seama ca nu mai are nici o sansa sa ma convinga sa renunt la copil.
Si uite-asa au trecut vreo 5 saptamani de atunci, cu bune si rele. Si sincera sa sa fiu, parca sunt din ce in ce mai multe rele. Relatia merge din prost in mai prost, chiar daca da vina pe mine, el e din ce in ce mai stresat de situatie, ne certam din ce in ce mai des si din orice nimicuri, deja incep sa-mi pun problema daca sunt pregatita sa cresc singura un copil. Si din nefericire pentru mine, chiar daca parinti sunt alaturi de mine, ei stau in Pitesti, iar eu in Bucuresti, deci n-o sa pot conta prea mult pe ei, cel putin nu acum, in timpul sarcinii. Eu inca sper ca intre noi 2 lucrurile se vor rezolva cu timpul, dar asa cum merg ele acum, spre mai rau, nu pot sa nu iau in calcul si varianta de a-l creste singura.
Nu zic ca nu ma sperie, din contra, mi-era groaza si cand eram amandoi "parintii", darami-te daca voi fi doar eu si bb, dar viata merge inainte. Nu ma intereseaza ce-o sa zica lumea despre mine si bb, singurul lucru care mi-l doresc e sa am puterea sa trec prin toate, singura sau nu!
bebetica spune:
Sotul meu dorea foarte mult sa raman insarcinata si in fiecare luna chiar astepta un raspuns. Dar ...... in momentul in care am ramas si a aflat (a fost un moment dificil in viata noastra deoarece treceam prin ceva urat) stii ce mi-a spus ??? sa fac ce vreau pt. ca pe el nu-l intereseaza . Am ramas afis cand i-am vazut dezinteresul TOTAL (nu o sa-l iert niciodata pt. asta) dar acum de cand BB a aparut in viata noastra este topit, este in culmea fericirii, il iubeste pe BB la nebunie, nu cred ca rezista o singura zi fara el. Asta nu face ca eu sa uit magaria pe care mi-a spus-o, fiinca doare foarte tare mai ales ca pusese la indoiala existenta sarcinii
Adevarul este ca oricat ti-ar povesti cineva ce reprezinta un copilas, nu reusesti sa cuprinzi dintr-o privirea univerul ce se naste odata cu el, schimbarile care le produce, bucuriile care ti-le ofera, iti da viata peste cap dar intr-un sens fericit.
Asa ca nu se stie cum va reactiona prietenul tau. Dar in ceea ce priveste persoana ta gandeste-te:
- daca faci avort si dupa aceea numai ramaii insarcinata chiar daca vei fi cu "actualul" sau cu alcineva;
- daca ramai singura si nu te mai casatoresti ;
- daca dai peste altcineva care gandeste la fel de negativ:
- ai garantia ca poti cunoste un "altul" mai bun ;
Roaga-te la Doamne-Doamne sa te lumineze si pune in fata in primul rand ce simti tu, ce te indeamna inima sa faci. Este un moment in viata cand instinctul matern iti inunda fiinta iar atunci totul vine de la sine.
Ioana si 
Stefan Dimitri
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b32aaebf6598