Ieri l-am pierdut!

Ieri l-am pierdut pe Eric. Am fost la Irvine Spectrum mall la patinuar. Plecasem de la patinuar, care era in mijlocul mall-ului, Eric era doar cu 5-6 pasi inaintea noastra, il vedeam. La un moment dat i-am spus sa vina inapoi ca nu pe acolo trebuie sa mergem. Era in dreptul la o taraba mica si s-a dus sa o ocoleasca ca sa se intoarca. In secunda urmatoare nu mai era. Catalin s-a dus dupa el, eu am ramas in acelasi loc pt ca nu avea unde sa dispara, TREBUIA sa apara. Il vad pe Catalin ca intra din magazin in magazin si alearga din ce in ce mai disperat. Am inceput sa simt ca ma sufoc, ca nu mai am aer. Eric nu aparea. Cand Catalin s-a intors fara el, am simtit ca mi-am pierdut mintile. Am inceput sa urlu numele lui Eric, alergam ca disperata si intram din nou din magazin in magazin urland numele lui Eric. Urlam, ca nu tipat se putea numi daca ma auzeai. Cineva a sunat la security. In goanna mea disperata cand vedeam ca nu apare Eric, am ajuns la capatul aleii cu magazine si am vazut alt security point. M-am dus la ei disperata urland ca mi-am pierdut baiatul. In fata ochilor mi se perindau pozele copiilor disparuti pe care le vezi in fiecare magazine, imi vedeam viata derulandu-se si nu puteam vizualiza nici macar o secunda mai departe ce as fi facut fara Eric. Cand am ajuns la security cineva imi spune ca au un copil gasit la un alt security point. Am plecat cu cineva de acolo catre acel loc. Fugeam si simteam ca de fapt stau pe loc. Catalin era cu alti 2 security guys cautand. Cand am ajuns, tipul care ma insotise ma intreaba “is that minor from that lady’s arms?”. Eu intrebam “unde, unde?”. De fapt atunci am realizat ca in nebunia mea nici macar engleza nu vorbeam, nu stiu cum de m-au inteles, cred ca disperarea mea i-a facut sa inteleaga ce s-a intamplat. Cand l-am vazut pe Eric, am izbucnit intr-un plans nervos. L-am luat in brate si plangeam si tremuram, nu ma puteam stapani. Cred ca am imbatranit 100 de ani in cele 15 minute pana l-am luat iar in brate. Nici acum nu sunt bine. Efectiv, ieri am innebunit de durere, nu cred ca mai pot sa plec undeva doar eu cu el, mi-e groza la fiecare secunda, ma trezesc noaptea si controlez patul. Sunt un om distrus, am vazut moartea cu ochii. Eric e si el tare speriat, si aseara si azi dimineata numai asta povestea, ca Eric was crying and the lady comes and took him and hold him. And momys crying. A fost cel mai negru cosmar al vietii mele.
Am impartasit aceasta zi neagra din viata mea tocmai ca sa atrag atentia aupra supravegherii copiilor, mai ales acum de sarbatori cand e nebunie mare, aglomeratie peste tot. Nu e nevoie decat de 1 secunda si simti ca viata ta s-a sfarsit. Aceti mare grija de ei, eu nu doresc nici dusmanilor mei sa treaca si sa simta ce am simtit eu. Eu nici acum nu pot sa realizez pe unde a luat-o, cum de a disparut ca era efectiv sub ochii nostri. si totusi....Nu mi-am revenit nici acum, azi noapte m-am trezit plangand de cateva ori, verificand patul sa vad ce face, stau pe distonocalm si imi este efectiv frica sa mai plec undeva cu el. Stiu ca nu e bine, dar am nevoie de timp.

Acum vreau neaparat sa comand bratari de care se mai discutase, sa pot sa-i pun la mana, macar nr de telefon sa-l aiba. Eric stie cum il cheama, cum ne cheama pe mine si tatal lui, dar nu stie unde sta, adresa si nici un numar de telefon. Stiu ca se discutase la un moment dat de acele bratari.
Mai aveti vreun link ceva catre un site unde as putea comanda acele bratari personalizate, please?!

AVETI MARE GRIJA DE COPIII VOSTRI!!!!

3 anisori...uraaa!

maru spune:

draga mea, la viata mea am pierdut:
elevi in excursie la Expo Bucuresti in 1990- recuperati de la sectia cu avioane

copilul propriu si personal la mare, cu toate ca a nostru nu se dezlipeste de noi nici o secunda, recuperat de la salvamari

impreuna cu o prietena, fetita acesteia, de nici 3 ani, fara sa stie engleza, abia venisera. Cineva a luat-o in brate si a ridicat-o sus sus, noi ne uitam pe jos, dupa ceva roz, toate fetitele la varsta asta sunt in roz. Cea mica, fiind tare pofticioasa s-a oprit la o taraba si a inceput sa manance struguri, noi eram langa ea la un pas, si deodata n-a mai fost!

ai dreptate, trebuie sa fim f atenti cu cei mici, f atenti!


Doamne'ajuta!

POZE

marius spune:

Off off! Bine ca s-a terminat cu bine.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

Cristina_C spune:

http://www.easy2name.com/id-wristbands.htm - asta era linkul de la discutia mai veche.
Draga Carmen, m-am ingrozit citind prin ce-ai trecut, sper sa-ti revii cat mai repede. Gata, a trecut, Ericutzu e cu tine, nu e in pericol.
Oricum, eu l-as tine de mana in aglomeratie, asa e cel mai sigur. Nu de alta, dar ma gandesc ca se pierde si nu mai ajunge la security point ci, Doamne fereste, in mainile unui raufacator si atunci oricum bratara nu mai ajuta.

cici spune:

Am deschis cu frica subiectul,speram sa nu fie vorba despre un copil.
Asta e si marea mea frica cu care traiesc de cand am nascut din 2002.Desi stau la casa si am curte mare,fata mea nu sta singura in curte niciodata,chiar daca locuim intr-un orasel aerisit si linistit.Anul trecut am vizitat Italia si timp de o luna de zile,doar in casa n-o tineam de mana,in rest parca aveam lipici.
A invatat singura sa scrie si sa citeasca si primul lucru pe care l-am facut a fost sa-i fac o adresa de mail ,stie sa intre singura in adresa si scrie mailuri(e un fel de protectie pentru ea si pentru mine in caz ca s-ar rataci sau Doamne fereste de mai rau)

Carmenbr spune:

Cristina, cat timp a fost disparut numai la asta ma gandeam, la zecile de copii disparuti. E cumplit, iar daca spun ca de obiei sta lipit de mana noastra, deja suna ciudat...dar asa e, il tinem de mana mereu. Atunci a fost sa fie clipa fatidica sa dispara...inca imi revin in fata ochilor imagini disperate cand intram urland in magazine dupa el si nu raspundea. refac filmul in memorie si tot nu stiu cum a putut sa dispara, ca era efectiv in fata noastra si nu avea pe unde sa treaca fara sa il vedem. Cumplit! Mersi pt link, din pacate nu mai comercializeaza, dar acum o sa caut cu aceeasi denumire pe google. Sper sa gasesc ceva.
Cici, Eric nu stie inca sa scrie cursiv. Are abia 3,5 ani. Stie sa-si scrie numele mic, Eric, stie cum ne cheama pe mine si tatal lui, dar atat. Din pacate nu mi-am imaginat vreodata ca o sa traiesc asa ceva. Ce bin ca fetita ta stie mai multe, cu toate ca stiu ca frica asta nu dispare niciodata, din pacate.




3 anisori...uraaa!

Andrada spune:

Carmen uite si:
http://www.mypreciouskid.com/child-locator.html

si mai e un fel de fluier extrem de puternic cu snur de git pe care poate sa apese copilul (mai mare) cind se pierde sau se simte amenintat,
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

allexxa spune:

Uite aici la ce apeleaza unele mame ca sa nu-si piarda copii:

http://www.onestepahead.com/catalog/product.jsp?productId=333&parentCategoryId=85183&categoryId=85215&subCategoryId=86204&PIPELINE_SESSION_ID=ea7ef5f2ac1204156bec5e9fb1a2b39c

http://www.personalsafetyinc.com/child-guard-panda.html

Prima este un fel de "zgarda" care se ataseaza de spatele copilului. Cel de-al doiles link consta in 2 dispozitive electronice (unul purtat de copil celalalt de mama) care o anunta pe mama cand copilul se indeparteaza de mama (mama poate regla distanta la care dispozitivul sa inceapa sa piue). Mie mi se pare o optiune buna.

Carmenbr spune:

Andrada, mersi mult.
O sa iau si ursuletul si 2 seturi de wristband. Fluierul e tot pe linkul de mai sus, ca nu l-am vazut?!

3 anisori...uraaa!

cici spune:

Suntem in sec XXI , intr-o lume foarte avansata tehnic,primim infomatii prin satelit,si cu toate astea nu s-a inventat inca un microcip pe o bratarica pentru copii,ca sa putem verifica unde este copilul in cazul in care se pierde?
Carmen, intelesesem ca baietelul tau nu citeste,am scris asta ,doar asa ca idee pentru viitor si pentru mamicile ale caror copii stiu, deja.
Si pentru ca tot am revenit,va mai povestesc ca am invatat-o pe fetita mea sa nu se lase pacalita de vreun strain care-i ofera nu-s ce minunatie,caz in care ea stie ca trebuie sa se indeparteze cat mai repede de individ.
Carmen, multumeste-i lui Dumnezeu ca esti o norocoasa pentru ca NU l-ai pierdut,pur si simplu s-a ratacit un pic

danyce spune:

Carmen, imi pare rau ca ai avut parte de astfel de clipe. Din pacate, stiu cum e ca si eu o pierdusem pe Alma acum vreo 2 luni pentru 10 minute, tot la shopping, intr-un centru de magazine. Se desprinsese de mana mea si in secunda numarul doi nu am mai vazut-o. Eram si cu caruciorul sport cu noi, incarcat de plasute cu diverse cumparaturi..normal ca l-am lasat balta si alergam ca disperata in toate directiile, strigandu-i numele. Si normal ca nu-mi raspundea. Cand am gasit un information desk si am cerut un microfon pt ca ma pregateam sa o strig si sa atentionez cumparatorii, mademoiselle a mea mi-era adusa de o tanti blonda, care m-a intrebat "cautati cumva copilul acesta? fetita era ascunsa intre hainele de dama si a spus ca se joaca "de-a ascunselea" cu mami". Da, atunci am realizat de ce nu mi-a raspuns...si era doar la cativa metri de mine.
De la patania asta nu prea imi mai doresc sa ma pornesc singura cu ea la cumparaturi sau oriunde altundeva.
E interesant dispozitivul ala cu alarma (cu panda).


Daniela Veuger si Alma Bianca 21 octombrie 2004
Alma,poze noi,si mai noi,cele mai noi,nou-noute,
poze yahoo


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei