Cine isi mai aminteste de Revolutia din Dec '89?
Raspunsuri - Pagina 3
simali spune:
quote:
si fiecare isi dadea cu parerea, si tata atunci a fost cel care a spus ca ne bucuram degeaba, ca nu va mai fi o problema sa avem mancare, vom avea probleme cu ce s-o cumparam,
quote:
Stiti bancul ala cu Bula care pleaca in America. Era pe vremea lui Ceausescu. Si se intalneste el cu un prieten care-i arata "noi avem aia", "noi avem ailalta". Si se mira Bula si se mira. Apoi intreaba brusc "ma, da voi aveti 23 August?" si ala zice "Nu". "Si daca n-aveti 23 August la voi cand baga carne?". "Pai la noi e carne mereu". "Pai vezi ba... si unde mai e fericirea?".
alice
ellej spune:
Eu avea 13 ani, imi amintesc cum ascultau ai mei Europa libera si bunica, Dumnezeu s-o odihnesca, le spunea "duceti-va si voi in strada, nu fiti lashi". Avea cred vreo 78-80 de ani, altfel cu siguranta se ducea ea. Ai mei s-au dus la serviciu, dar nu la manifestatii, le-a fost frica. nu pot eu sa-i judec.
Imi amintesc ca m-am dus la paine, am stat la coada si am intarziat, mama era speriata ca nu stia de mine. Am vazut tancurile si masinile cu oameni si steaguri. Si noapte se zdruncinau ferestrele din cauza rafalelor.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
alessia105 spune:
Imi aduc aminte de parca a fost ieri ... ascultam pe furis in fiecare seara Europa Libera si asa aflasem de Timisoara ..aveam 12 ani si jumatate ...mai apoi tin minte cum plecau de la mama de la servici camioanele cu muncitori in Piata Revolutiei ...pe bunica care a tras-o pe mama jos din camion sa nu se duca spundu-i ca sunt si alte moduri de a ajuta revolutia ..mai apoi imi aduc aminte ca stat jumatate de noapte facand pachete ptr revolutionarii din Piata ..tin minte cum imi crestea inima in mine de bucurie cand fiecare venea si auducea cateceva ..ce avea prin casa ...de la prajituri facute ptr Craciun pana la carne de porc , apoi mi-l amintesc pe tata ...un barbat ff frumos cu parul negru ,inalt bine facut care a venit de la Televiziune si ne-a luat in brate plangand de fericire ca un copil mic .Pe 27 dec am fost si eu in Piata ..ne-a luat mama si unul dintre ultimele gloante trase din zona muzeul Aman mi-a trecut la vro 50 de cm de brat ...apoi am aterizat sub un tab luata de un soldat ..dar cel mai bine tin minte ca aveam un basc grena fff la moda pus pe o parte smechereste pe care mi-l adusese mosul si care devenise simbolul meu de libertate.
Imi aduc aminte apoi ca a fost cel mai saracacios Craciun pe care l-am avut pentru ca juma din mancare a mers in piata la fel si o parte din cadouri (pulovere si caciuli ) ,dar cu toate astea a fost cel mai minunat Craciun pe care l-am avut ..imi aduc aminte de fetele plineee de lumina ale familiei mele ...pline de speranta ..de solidaritate ..o atmosfera extraordinara ...parca niciodata nu i-am vazut pe ai mei mai uniti ..mai fericiti si mai relaxati. o imagine de aur in inima mea ...mai ales ca jumatate dintre ei au plecat intre timp spre ceruri ..
Cel mai tare la ora asta ma doare ca noi romanii am pierdut spiritul acelor zile ( cum o fi fost ea revolutie ,lovitura de stat etc ...dar era un spirit extraordinar din care am fi putut sa invatam fffffff multeee ) ..ca am inteles prost si fiecare in felul lui libertatea ...ca in fiecare zi se mai face ceva care murdareste martiriul celor ucisi in '89 ...dar ce pretententii sa avem ..noi nu suntem in stare sa ne recunoastem valorile ...d'poi niste eroi ...ba ii mai auzi pe unii " pai daca au fost fraieri ".... 
..multiiiiiiiiiiiiiiiiii dintre concetatenii nostri nu nici cel mai mic dram de respect civic ..
Olandezi si belgienii si acum dupa zeci si zeci de ani isi onoreaza eroii ...spre ex la olandezi in ziua de 4 mai este Dodenherdenking( mai pe intelesul tuturor Ziua mortilor din al doilea razboi mondial si a tuturor celor care au murit ptr patrie ) ... la ora x toata lumea tine un moment de reculegere oriunde ar fi se opresc si tin acest moment de reculegere ...pe aici pe la noi in zona ...eu i-am vazut oprind si masinile pe dreapta ,iesind din masina si plecand capul chiar daca poate nici nu erau nascuti la acea data .. dar e gestul lor de a ii onora pe cei care au facut ceva ptr tara lor ..si nu va inchiputi ca opresc chiar toti ( mai ales ca sunt muuulti sunt straini ) dar sunt destui care practica asta si care isi invata si copii sa faca la fel ... un gest mic...in comparatie cu ceea ce au realizat acei eroi ..
By the way ..romani isi onoreaza eroii inaintasi ?? exista o astfel de zi la noi ...parca 25 oct ar putea fi considerata o zi dedicata inaintasilor care s-au jerfit ptr tara ...dar nici macar aia nu e sarbatoare publica ci o servbeaza numai armata ...pai inaintasii s-au jerfit NUMAI ptr armata??
Dar ce vb eu de inaintasi cand au trecut 18 ani abia si tot mai muuuuuuuuuuuuulti uita ... si cu toata amaraciunea va spun ca eu bag mana in foc ca peste alti 18 ani ..vom avea doar un anunt de 1 rand in ziare ...eventual la rublica calendar "17 dec - Revolutie la Tm " ..PACAT !! 
Pentru toti aceea ptr care au simtit adevaratul spirit al Revolutiei Romane 
Pentru toti aceeia care si-au pierdut viata ca noi sa fim LIBERI .
----------------------------------------------------
Alessia
,Dezbracatu'
si Spiderman 
Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu
O parte din mine
ellej spune:
M-am uitat pe numele si pozele celor din linkul acela cu procesul comunismului si m-a luat cu frig. "Vom muri, dar vom fi liberi". Ce pacat de ei!
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
catrinik spune:
Pe 23 ( parca ) am plecat cu mama sa donam singe !!! Ca e nevoie pt soldati. Ne-am suit pe un tanc.
Tata era la Radio sa apere Radioul.
Imi aduc aminte cum intr-o seara, pe 24 sau 25, mama a spus: "pleaca ai nostrii, vin ai nostrii si noi murim tot ca prostii".
Nu intelegeam ce a vrut sa spuna si m-am suparat ca spune minciuni, ca nu e adevarat.
E .....
Doamne... zau ca parca a fost un documentar de pe Discovery.
puppe spune:
Aveam 18 ani...si luam ore la economie politica pt facultate,in Timisoara...in 18 decembrie eram acolo, de cateva zile. N-am mai putut veni inapoi in Resita, am fost si luata de "val", am mers pe strazi de nebuna si ma mir si acum ca am scapat neimpuscata... A fost ceva care nu se poate povesti, ceva vazut prin ochii aia de 18 ani, o inconstienta totala amestecata cu o lipsa totala de griji, o senzatie pe care nu am mai trait-o niciodata, de "eu fac acum istorie", a fost o nebunie. Cand am ajuns noaptea la locuinta prietenilor mamei din Timisoara (Bd.Cetatii, tin minte), toti plangeau crezand ca am fost omorata.Telefoanele nu mergeau ,parintii mei erau innebuniti de teama. Eu ma simteam eroina.Acum ma simt doar un mare cobai. Si-mi pare rau. Sper ca fiica mea sa nu treaca niciodata prin asa ceva. E prea amar gustul...
Ramona J spune:
Eu tot la Timisoara am facut Revolutia. In Piata Operei, in Complexul Studentesc, doar pe Girocului nu m-au mai tinut puterile sa merg. De fapt incepuse si furtuna, dar din Complex se auzeau rafalele de gloante. La cit am strabatut orasul in noaptea aia, consider ca am fost extrem de norocoasa ca am scapat cu viata, cind oameni din jurul meu erau loviti de gloante. Deh, ale tineretii valuri!
The best thing you can do for your children is to love your wife.
kitzy spune:
Da, imi amintesc destul de bine, aveam 10 ani pe atunci, eram in drum spre patinoar cu sora-mea cand am vazut primele tancuri, ne-am intors acasa, si noaptea ne-au trezit impuscaturile. Se tragea de pe blocuri, ne-am culcat cu totii in hol sa nu ne nimereasca vreun glonte ratacit. Tata cu vecinii au iesit afara noaptea cu banderole tricolore prinse pe brat sa nu intre cineva strain in bloc....a fost teroare....
22 cu 
Diana
sirimie spune:
Azi e 21, se fac 18 ani de cind a fugit Ceausescu din Bucuresti. Nici acuma nu se stie cine au fost teroristii si de ce a fost teroare. Probabil pentru ca a fost armata, nu cineva din exterior. Au murit multi oameni nevinovati, care nu stiau ce se intimpla.
Eu aveam vreo 15 ani pe vremea aia si locuiam intr-un oras din provincie. Pe 21 o mare de oameni a dat foc la cladirea militiei si 2 militieni au ars de vii, a doua zi le-au mutilat cadavrele in strada.
Imi amintesc ca mergeam pe strada pe 22, erau multi pe strada asteptind sa se intimple ceva. Si cind s-a auzit la Radio ca Ceausescu a fugit, (inainte de aparitia la televizor) am intrat mai multi in casa unuia pe care nu il cunosteam deloc, cu mai multi care mergeau atunci pe strada, si toti s-au imbratisat acolo si s-au pupat. Se bucurau ca au scapat de Ceausescu, si vorbeau cu cuvinte mari de genul "sintem liberi" dar erau potrivite.
Si pe urma se intilneau oamenii pe strada si se anuntau si se imbratisau.
Mi-a placut atunci. Si mi-a displacut mult ce a urmat, au fost vremuri grele.
Va dorim sa cresteti mari si frumosi! 
Simona & Vladut (27 februarie 2005)
Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn
Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro
Despre Andrei
tusferi spune:
Aveam aproape 18 ani la revolutie. Stiam de la Europa Libera ce se intampla in Timisoara. Pe data de 21 stiu ca ne-a zis tata ca ii scoate Ceausescu la manifestatie si ai mei se gandeau ca s-ar putea sa inceapa si in Bucuresti. Apoi mama a urmarit la televizor si cand s-a intrerupt emisia, am cam intrat in panica. Si tata si fratele meu mai mare, care avea 21 ani erau in zona actualei piete a revolutiei. Am coborat cu mama la metrou si am stat ore intregi si i-am asteptat cu sufletul la gura sa vina acasa. Din fericire au ajuns amandoi cu bine. Tata ne-a povestit socat ca mergand, a calcat intr-o balta si s-a gandit "de unde apa?" si cand s-a uitat in jos, si-a dat seama ca a calcat in sange. Pe 22 am vrut sa plec si eu in centru dar mama nici n-a vrut sa auda. Ne-a incuiat in casa si ne-a zis: "o sa vedeti voi cine moare si cine profita". Din pacate a avut dreptate, dar tot am avut un regret ca nu m-a lasat sa plec. Pe 22 seara urmaream la televizor evenimentele, cu sufletul la gura. La un moment dat, a aparut un barbat, care povestea ca baiatul lui a murit in revolutie. Baiatul lui avea 17 ani si se numea Alexandru Radu Ionescu. Am sarit in sus si am inceput sa tip. Alexandru Radu Ionescu era colegul meu de clasa, cel mai frumos baiat din clasa, pe care il vazusem cu cateva zile inainte si cu care planuisem sa petrecem revelionul impreuna. Am pus mana pe telefon si am sunat o colega. N-am avut curaj sa sun la el acasa. A sunat ea. Din pacate, despre el era vorba. A murit pe 21 decembrie, fiind printre primele victime din Bucuresti, a murit in fata la sala Dalles, atunci cand taburile au spart baricada umana. El nu se afla in zona intamplator. Cand a aflat ce se intampla, ca a inceput revolutia in Bucuresti, desi mama lui il sunase si ii promisese ca nu se duce, s-a dus imediat. Nu s-a dus sa caste gura ci s-a dus sa il dea jos pe Ceausescu. Colegul meu, la 17 ani, deja "gustase" din plin comunismul, cand in vara respectiva, din cauza ca nu a vrut sa ii dea bicicleta lui baiatului unui militian care avea chef sa se plimbe si el cu ea desi nu ii apartinea, a fost luat pe sus de militieni si batut ore intregi pana a fost desfigurat si pana l-au bagat in spital. Cand a inceput scoala in toamna, profesoara de chimie care era sotia militianului l-a obligat sa se mute din scoala. Avea in el furia asta impotriva comunistilor, furie care, din pacate, i-a adss moartea. Acum, de 18 ani, mergem in fiecare an la cimitir. Tocmai m-am intors de acolo. Suntem din ce in ce mai putini cei care ne strangem acolo. Unii au plecat din tara, unii poate au inceput sa mai uite... Mama lui este o femeie extraordinara, care NUMAI cu credinta in Dumnezeu a putut sa treaca peste asta. Mai are o fata, mai mare decat Radu, care si ea a fost la revolutie dar din fericire s-a intors teafara. Din cate mi-au spus, pana acum un an sau doi nici macar nu primisera certificat de revolutionar. In schimb turnatori care au urmarit revolutia la televizor au certificat de revolutionar.
Imi aduc si eu aminte de entuziasmul pe care ne cuprinsese pe toti. Era ca renastere a umanitatii din noi. Eu am fost in echipele care faceu controale la metrou. Doamne ce naivi am fost. Ce si-au batut joc de noi cu zvonurile cu arme ascunse in scutecele bebelusilor (controlam si bebelusii!!!), cu sarmalele otravite (cand ne aducea lumea mancare ii rugam sa guste ei mai intai!) cu apa otravita si altele.
Acum privesc cu amaraciune la clasa asta politica si la toti care au tras foloasele de pe urma sacrificiului unor copii ca Radu. Ma uit la mama lui doborata de durere, care de 18 ani de zile se duce la mormantul copilului ei aproape in fiecare zi, si ii mangaie poza. Si ce ma doare cel mai tare este sa aud fraze de genul "au murit ca prostii, cine i-a pus sa se duca" sau "era mai bine pe vremea lui Ceausescu".
Ma bucur sa citesc aici pe forum ca inca isi mai aduce lumea aminte de Revolutie si ca mai sunt persoane care gandesc ca mine.
Ar mai fi atat de multe de spus, dar deja m-am intins prea mult si imi cer scuze!
Sa nu ii uitam niciodata pe cei care ne-au redat libertatea!