De ce ati emigrat?
Raspunsuri - Pagina 7
Andrada spune:
quote:
Originally posted by bird70
Dr. Phil (pe care il iubesc)....
Exact la Dr Phil ma gindeam cind citeam mesajul tau.
Andrada spune:
quote:
Originally posted by bird70
Dr. Phil (pe care il iubesc
Ca nu-mi iese din cap Dr Phil asta....
Mai stiu si eu una de Dr Jimmy ( cred ca el a inventat RLS sau Jimmy Leg Syndrome): "Go Big or Go Home!"
A
PS Phil e var primar cu Oprah, frate cu Maury si cumnat cu Springer ( bunic dupa mama al defunctei Leeza).
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Ramona J spune:
[quote
Ramona_J, legea 18 era aia care pedepsea veniturile ilicite.
Mariana 
34+
mami de Monica, Matei, Markus si Magda
[/quote]
Da, la asta ma refeream. Pe noi ne-au tot reclamat vecinii ca traiam cica prea bine si ne vizitau din cind in cind "baietii cu ochi albastri".
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Ramona J spune:
Andrada, da vad ca-i cam stii p-astia!
N-ai mai ajuns pina la Donahue, care e parintele genului...
Necaz mare la Nemo, nici nu prea vad rezolvarea ca sotia inteleg ca nu s-ar intoarce. Dar daca mergi singur de proba? Cauti job si daca merge totul bine poate vine si ea? Zic si eu... va dati un termen, in perioada asta vezi cum e, s-ar putea sa ai surpriza sa nu te mai acomodezi nici tu. Esti totusi de 13 ani in Canada, una e sa mergi in vizita in Romania si alta e sa locuiesti din nou acolo.
Mai intii poate schimbi jobul actual cu altul mai bun, vad ca asta e o cauza majora de nemultumire.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Siminaf spune:
Bird, again: 
Nemo: ma intrebi dar tot tu raspunzi? Eu nu-s demult aici, dar ne e bine si ne straduim sa ne fie mult mai bine. La fel dorim tuturor!
mihaela_s spune:
Bird, ai un fel aparte de a spune lucrurilor pe nume.... Ai pus pe "hartie" gandurile mele.
Nu stiu daca Nemo, desi ii doresc din suflet sa-si schimbe gandirea, va reusi asta...e ca si cum i-ai spune unui parinte sa nu-si mai iubeasca copiii-neconditionat si indiferent cum sunt acestia. Cred ca tine de structura interioara a fiecaruia, unii pot vedea viitorul, altii raman in trecut. Imi cer scuze, nu se vrea a fi o critica la adresa nimanui, sunt doar constatari personale, Nemo nu e singurul pe care il "cunosc" suferind de dorul Romaniei sau a altei tari.
Eu am o alta vorba care imi place: "traieste clipa, viata e mult prea scurta!"
vorbe de copil...
Hobby
dana d spune:
Am vazut de mult subiectul asta dar l-am evitat sistematic desi am fost foarte tentata sa-l deschid. Nu de alta dar n-am vrut sa-mi mai rasucesc cutitul in rana, sa vad iar si iar oameni fericiti in tari frumoase, dezvoltate, civilizate, oameni care au avut curajul sa-si ia viata in maini si sa iasa din mediocritate, sa lupte pentru un viitor mai bun. Ruptura asta nu se produce usor, hotararea de a pleca de acasa se ia foarte greu si urmeaza o perioada grea pe care trebuie sa ti-o asumi. Tocmai de aceea cei care au curaj si putere s alupte, merita cu prisosinta implinirea care vine ca o rasplata.
Eu de cand ma stiu mi-am dorit sa plec in alta tara. Ma intrebam cu naduf pe vremea lui Ceashca, cu ce am gresit eu ca m-am nascut aici, cu ce sunt eu mai putin buna ca un copil din America sau Germania (astea erau taramurile viselor pe atunci) sau din orice alt colt al lumii, parca toate erau mai bune decat asta. Toata viata am fost o "lasa-ma sa te las" si o "fata lui mama si a lui tata", asa ca niciodata nu am avut curaj sa fac altceva decat sa visez. Acum femeie in toata firea fiind, stiu ca am fost crescuta prost, stiu ca parintii mei tinandu-ma de manutza si protejandu-ma prea mult, mi-au taiat aripile, m-au condamnat la o viata mediocra, la o continua suferinta dupa ceva ce nu o sa am niciodata, la o lupta interioara permanenta intre conservatorismul, comoditatea si lipsa de curaj pe de o parte si dorinta de a-mi implini un vis pe cealalta.
Acum am deja o varsta si imposibilitatea de a-mi indeplini visul devine din ce in ce mai clara. Si ce greu e sa accepti ca NICIODATA nu vei avea ceea ce iti doresti cel mai mult de la viata. Acest NICIODATA e foarte dureros.
Pana acum doi ani cand am fost in vizita la sora mea in Toronto, rana se mai inchisese, ma obisnuisem cu pozitia mea de roman umilit care isi duce zilele meschine intre serviciu, casa, copil, supermarket, dintr-o umilinta in alta, cu mici bucurii, cu mici satisfactii personale, familiale, izolata in micul univers al familiei mele si neinteresata de ce e dincolo de el. Am invatat in anii de dupa revolutia sa ma izolez si sa nu ma mai intereseze, sa nu ma mai implic tocmai ca sa ma protejez. Inainte, in timpul si imediat dupa revolutie credeam ca schimbarea regimului e solutia tuturor problemelor. Dupa una-doua alegeri democratice am inceput sa inteleg ca cu tara asta nu mai sunt sperante, ca suntem afectati prea profund, ca mentalitatea e problema si ea nu se schimba de azi pe maine.
Sora mea a reusit sa scape si se felicita zi de zi de alegerea facuta. Anul trecut a venit in tara si a fost emotionata sa-si vada familia si locurile copilariei dar a plecat cu inima impacata, aici e bine doar sa vii din cand in cand in vizita pentru aduceri aminte dar nu sa traiesti zi de zi. I s-au reimprospatat in minte toate motivele pentru care a plecat, a revazut cum ne tratam unii pe altii, cum ne uram, cum ne luptam pentru suprematie.
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
dana d spune:
... Asa, si am avut ocazia sa vad cu ochii mei ce inseamna o alta tara si anume Canada, lucru care nu ab facut decat sa reinvie mult mai puternica suferinta din copilarie si adolescenta. Acum inteleg mai bine vorba "fericiti cei saraci cu duhul" imi duceam viata normala cu care ma impacasem, ma multumeam cu putin si nu mai tanjeam dupa cai verzi pe pereti pana am vazut si simtit pe pielea mea cum e sa fii OM adevarat, cum te simti cand esti tratat cu respect, respect de altfel pe deplin meritat. Mi se parea ciudat sa mi se ofere mici atentii normale, sa vad oameni amabili gata sa te ajute, sa vad vanzatoare care iti zambesc, te intreaba de sanatate si dupa ce le zapacesti cu intrebari si cerinte si pleci fara sa cumperi nimic, eu eram pregatita sa intampin macar o privire uracioasa sau dispretuitoare, nu, m-a lovit cu "va multumim ca ne-ati vizitat si ne-am bucura sa mai veniti pe la noi" Trebuie sa recunosc ca la inceput am fost shocata. La fel am fost shocata cand soferul de autobuz a oprit 20 m mai inainte de statie ca acolo stateam eu ca proasta care nu stiam unde e statia si mi-a explicat binevoitor ca statia e la stalpul ala unde scrie nr masinii nu la adapostul ala de sticla care m-a facut sa ma pacalesc. Si toata lumea avea rabdare sa ma balbai eu in angleza mea de balta si se straduia sa ma inteleaga ca sa ma ajute, pe cuvantul meu ca nu m-am simtit singura intre straini ci mai in siguranta decat in tara mea.
Am vazut si mizerie, am vazut si homeles ba chiar i-am invidiat la un moment dat cand se apropia intoarcerea acasa, sunt si acolo neajunsuri, se munceste mult si din greu, concedii mici, pozitia de emigrant nu e prea comoda si nu iti acorda nimeni incredere pana nu dovedesti tu ca o meriti dar toate nejunsurile mi se par de ne luat in seama in fatza demnitatii de om, de consumator, de platitor de taxe. Aaa, asta e inca ceva, acolo nu ai sentimentul ca esti furat cand platesti impozitele, adica nu exista sa bage aia banii in buzunar si sa nu-i foloseasca in beneficiul cetateanului. Iar in magazine nu iti acorda prezumtia de vinovatie ca aici, nu esti tratat ca un prezumtiv delicvent ca aici, ti se acorda incredere, se presupune ca ai constiinta, nici in autobuz cand te urci si pui biletelul in cutia de la sofer, ai putea foarte bine sa nu-l pui sau sa pui orice altceva dar iti acorda incredere si asta te motiveaza sa fii cinstit.
Ce mai, m-am invatat sa tin capul sus si sa calc apasat si cand m-am intors am luat-o iar in barba inca de pe aeroport si iar m-am simtit un mic nimic.
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
AVoogt spune:
dana d, mare dreptate ai ...este foarte trist sa vezi ca in tara ta te lovesti de cat mai multe piedici, de dispretul ceor din jur atunci cand trebuie sa rezolvi ceva, de fetele incruntate la tot pasul ...de tot ce te inconjoara de cum iesi din casa sau de la intrarea in tara unde de fiecare data am avut parte de oameni stresati, prost dispusi care te trateaza ca pe un nimic chiar si atunci cand ai un copil mic si poti beneficia de anumite drepturi . Pe de alta parte de cum ajungi la Schiphol intampini alti oameni mai veseli, dispusi sa stea cu tine la povesti chiar daca nu esti singura persoana de la aeroport care te binedispun si te fac sa uiti pentu un moment de rautatea de care ai parte in tara ta 
.
http://alina-vachim.magix.net
AVoogt
alra spune:
e foarte urat ceea ce am sa zic, dar asta iarna cand am venit acasa dupa vacanta din romania cu laura am avut senzatia aceea din filme americane cand reusesc "eroii" reusesc sa scape dintr-o tara in plina revolutie.
ziua intoarcerii acasa a fost ingrozitoare, calcat in picioare, cozi, oameni care ma impingeau cu tot cu carut, umilinte in aeroport, culminand cu faptul ca m-au amenintat ca imi opresc fata caci procura de la tata (semnata si parafata si tradusa in 4 limbi) nu era in dublu exemplar si nu avea apostila. si cu toate astea nimeni nu a verificat ca eu as fi mama ei, puteam fi oricine. nici macar nu avem acelasi nume de familie.
cand am ajuns in bruxelles parca eram in alta lume...
imi pare tare rau ca zic asta... si eu ma intorc in fiecare an in romania cel putin pentru o saptamana oricat de greu mi-ar fi. mie imi place mult in bucuresti, mi se pare un oras frumos, nu unul jegos si unde nu ai ce face cum tot aud, ca na, e orasul in care am crescut, dar diferente - si din pacate foarte mari - exista inca...
Vacanta cu Laura in Romania