De ce ati emigrat?
Raspunsuri - Pagina 5
susur spune:
Pentru ca ma simteam cu catuse la maini si la picioare.Am vrut sa ma eliberez .
Guestus spune:
quote:
Originally posted by susur
Pentru ca ma simteam cu catuse la maini si la picioare.Am vrut sa ma eliberez .
la fel a zis si fane spoitoru inainte sa plece in canada
susur spune:
cine-i fane spoitoru???oricum o iau ca pe o poanta buna ca am simtul umorului 
Carolyne spune:
Susur,
Guestus are dreptate .
Fereste-te din calea lui Fane Spoitoru' (daca intr-adevar este in Canada...sau o fi trecut granita in US ?)
Susur, fara gluma: este o poveste lunga despre cum banii/relatiile te scapa de puscarie atunci cand ataci un politist cu sabia. Cauta pe internet.
Carolyne
susur spune:
hai ca m-ati facut curioasa ia sa-l gogalesc eu pe Fane asta 
alra spune:
Cand eram prin anul 3 in facultate toti colegii au ales cursul optional de baze de date. Si mai toti voiau sa plece din tara.
Atunci am zis ca pe mine nu ma intereseaza bazele de date si in nici un caz nu voi emigra.
5 ani mai tarziu eram "experta" in baze de date si lucram pentru o firma romaneasca cu contracte de la o firma belgiana. patronii aveau implicare 0, noi facand toata munca cu belgienii, insa primeam numai 1/3 din salariul platit de belgieni firmei romanesti, si chiar si asa castigam foarte bine pentru vremurile acelea in Romania.
usor, usor, dupa multe excursii in Belgia a inceput sa imi placa simplitatea vietii de acolo, oamenii linistiti, lipsa de stres...
acum sunt de 6 ani aici, am o familie frumoasa si ma simt foarte bine. din cand in cand insa ma prinde parerea de rau ca am plecat, imi e dor de familie, de prieteni... si atunci am un leac sigur: ma gandesc la conditiile din spital cand am nascut fetita, la asistentele prietenoase cu care ma salut si acum pe strada, la camera de "spital de tara" care arata exact ca cea unde a fost internat Tariceanu in Franta acum 2 ani.
si tot nu stiu daca e mai bine ca am plecat caci pentru mine parintii si bunica la 2500km trag rau de tot balanta in jos.
Vacanta cu Laura in Romania: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116326
jenn spune:
L-am cunoscut pe sotul meu in tara si dupa multe ezitari si vizite am ales sa ma mut aici.Nu stiu daca ne stabileam in tara mai realizam ce am putut face pina acum,fara relatii,fara familie ,doar noi 2!
lorelaim spune:
Pur-si-simplu pt ca scria in horoscop ca... pt a ma realiza in viatza trebuie musai sa schimb locul natal... Nu se preciza daca era vorba de "realizare" profesionala sau personala... da' avand in vedere ca aveam doar un motan in dotare... si o mama care ma impingea de la spate sa PLEC! ca dincolo e mai bine... undeva pe la inceputul lui iulie 1998 mi-am depus actele pt emigrare in Toronto/Ontario/Canada... In 4 nov 1998 am primit instiintzare ca tre' sa ma duc la vizita medicala... unde m-am dus de-abia la sf lui ian 1999... ca pe mine NU ma tragea atza absolut de loc sa-mi fac bagajele si sa ma mut dincolo de ocean... La inceputul lui feb (la mai putzin de 10 zile dupa exam medical) am primit viza! Asa a fost sa fie... In 15 sept 1999 aterizam la Toronto, in 9 nov 1999 incepeam noul job (fara nici o exp in domeniu), la inceputul lui dec 1999 imi cunosteam viitorul sotz... si uite asa... incet-incet... doar cu ajutorul bunul Dumnezeu... am inceput o viatza noua... la 30 de ani :-)
Acum suntem in Suedia de mai bine de 2 ani (sotzul are contract aici) si de-abia asteptam sa se termine EXILUL si sa ne intoarcem ACASA in Canada :-)
Pt noi (sotzul si eu) Canada a fost locul unde ne-am realizat atat profesional cat si familial... Acolo este acum CASA NOASTRA!
Lorelai
http://home-and-garden.webshots.com/album/562645890MtEtoL
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
nemo spune:
Ca sa il parafrazez pe Postelincu: fiindca am fost un dobitoc !
Am crezut ca plec intr-o tara mai bogata si mai buna dpdv moral. De fapt, am constatat ca e doar mai bogata. Dpdv moral e mai buna in unele privinte decit Romania, dar in unele privinte importante pentru mine e chiar mai rea.
Am crezut ca pot sa devin altceva decit roman. Dar superioritatea exclusiv materiala s-a dovedit insuficienta pentru ca o alta tara sa ia locul Romaniei in inima mea. Dimpotriva, am constatat ca sint extrem de legat de Romania. De aceea, am cheltuit o groaza de bani pe drumurile anuale in tara.
Am crezut ca pot fi fericit departe de parintii si de fratele meu. M-am inselat complet. Fara ei, sarbatorile sint un prilej de tristete, nu de bucurie. Dar si viata de fiecare zi e mult mai saraca fara ei.
Am crezut ca nu ma va deranja ca copiii mei sa nu invete la o scoala romaneasca si sa nu fie formati in cultura romana. De fapt, lucrul e teribil de dureros pentru mine. Exista natii mai mindre care au scoli complementare in limba lor in care invata materiile care au specific national (limba si literatura, istoria, geografia), iar evreii si musulmanii (posibil si altii, nu stiu) au scoli proprii pentru tot invatamintul preuniversitar (cel de baza, nu complementar). Pentru romani insa a isi pastra identitatea nu pare sa fie important, desi numarul le-ar permite sa o faca.
Am crezut ca nu pot reusi material si profesional decit daca plec din tara. Am avut dreptate intr-o oarecare masura: aici faptul ca facusem facultatea de mecanica si lucram ca informatician nu a contat. In plus, in primii 2-3 ani mi-am imbogatit cunsotintele profesionale intr-un ritm accelerat. Dar nu am reusit niciodata sa devin sef (realitatea e ca nu ma tenteaza decit in ideea de a cistiga mai multi bani, altminteri imi place mai tare sa imi fac treaba mea decit sa ma ocup de altii). Nu spun ca in Romania as fi reusit sa ajung mare sef, dar cred ca ca aveam sanse mai mari.
Am crezut ca o sa am un trai material mai bun in strainatate. De fapt, desi si eu si sotia mea cistigam binisor (dar doar atit), tot ce avem e un apartament, ultracentral ce-i drept, dar mic si intunecos. E drept ca asta are de-a face cu faptul ca nu am cumparat la timp si in 2 ani preturile au crescut cu 50 sau 75%. Prietenii mei ramasi in tara au reusit material mult mai bine.
In concluzie, am dat-o-n bara destul de rau. Sint un (semi?)ratat.
maru spune:
atata timp cat poti sa iti evaluezi real situatia nu esti ratat si nici semi-ratat. Cred ca trebuie sa te potrivesti cu, cultura in care emigrezi.
Noi am emigrat de saracie, neputinta, poluare, lehamite
am realizat aici in 2 ani si un pic cat realizasem si in Romania in 15 ani. Atat profesional cat si material. Si am senzatia ca se poate mai mult. ceea ce in tara ne dispera
ne e dor de prietenii si familia din Romania, ne e dor de locurile frumoase, incarcate de istorie. sunt altele carora nu le ducem lipsa, si se stiu f bine
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/