Drepturile parintilor -??
Drepturile parintilor -?? | Autor: roxanal
Buna,
se vorbeste peste tot, oricunde, in orice loc, oricum, de oricine de toate dreptuirlel copilului.
Insa nu se vorbeste nicaieri de drepturile parintilor.
Nu se vorbeste nicaieri de "placerea" noptilor nedormite, de stresul ca-ti pierzi laptele, de stresul ca nu esti un tata suficient de bun, de stresul sa ai cu ce sa-i asiguri copilului tot ce-i este necesar, de lipsa totala a timpului liber, cvasi tembelizmul in care traiesti o perioada de timp in care nu schimbi decat scutece, incalzesti biberonul, speli, calci, faci mancare, plimbi copilul, etc...
si daca mai indrazneste cineva sa se vaite, e luat la trei pazeste ca daca nu vroia copii, de ce a facut, de parca nu ai NICI UN DREPT, nici macar sa te inteleaga cineva si pe tine...
este clar pentru toata lumea ca acesti copii sunt binecuvantarea noastra, ratiunea noastra de a trai si in speta sunt chiar chintesenta vietii noastre..si totusi...cum facem ceva si pentru noi? cum reusim sa ne mentinem tineri, frumosi si destepti(cel putin spiritual
), cum ne simtit bine cu partenerii de viata, cum ne traim viata in "afara" copiilor? v-ati simtit vreodata fara o identitate anume, de parca de cand te sti nu esti decat "mama" sau "tata"?
Raspunsuri
Ortansa spune:
da,ma simt in permanenta fara identitate:-D,pe strada nu prea stiu sa merg daca nu am cel putin un plod agatat de mine,simt ca ma bate vantul:-D,imi pierd echilibrul.
dar parerea mea e ca drepturile parintelui si le mai face si el singur,nu copiii sunt de vina pt lipsa lor,ci noi.prea avem in sange spiritul de sacrificiu si dedicare totala.oricum,te asigur ca trece-dupa ce cresc putin mai maricei-la vreo 7-8 ani incolo,ai sa vezi ca datorita faptului ca incet-incet vor pasi spre independenta,ai sa ti=o recapeti si tu pe-a ta.buba e ca atunci vei realiza cat de repede trece timpul si-ai sa tanjesti dupa vremurile cand erau dependenti de tine(eu de pilda mi-am adus aminte cum o tineam pe Maria mea pe-un sold si trebaluiam cu ea,iar acum nici s-o mai ridic in brate nu pot).asa ca-mi ramane juniorul sa-l pupacesc si sa-l mai tin in brate pana nu se face si el vlajgan ca sora-sa.deci cum o dai tot nu-i bine.e un cerc vicios in sufletul parintelui:-D
I've g
t you under my skin
MissParker spune:
Iti recomand urmatoarea carte:
http://www.amazon.co.uk/How-Not-Perfect-Mother-International/dp/0007163843/ref=pd_bbs_sr_2?ie=UTF8&s=books&qid=1196153439&sr=8-2
Te va mai relaxa si iti va readuce zambetul pe buze
Felicia 
9+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
roxanal spune:
Felicia, iti multumesc, insa engleza mea nu e teribila, din pacate..asa ca...dar oricum. 
zilele trecute mergeam pe drum, singura, si tot aveam senzatia ca-mi lipseste ceva..si dupa indelungi chinuieli, mi-am dat seama ce : copii asta apropo de ce spuneai tu, Ortansa
mihaela_s spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Iti recomand urmatoarea carte:
http://www.amazon.co.uk/How-Not-Perfect-Mother-International/dp/0007163843/ref=pd_bbs_sr_2?ie=UTF8&s=books&qid=1196153439&sr=8-2
Te va mai relaxa si iti va readuce zambetul pe buzeFelicia
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Cartea o gasesti si in romaneste, eu am vazut-o in librarii acum un an. Autoarea a scris mai multe carti in aceeasi serie, eu mi-am cumparat www.nemira.ro/cautare.asp?t=&a=&d=&cid=48&fid=0&pg=1&ord=2&tid=930" target="_blank">asta. Daca te uiti in stanga paginii ai sa gasesti toata seria. E intr-adevar draguta si scrisa cu umor. Ai sa te regasesti in multe situatii si ai sa stii cum e bine sa reactionezi.
Ortansa are dreptate, vor veni zilele cand vei dori sa mai stea in cuib, dar ei isi vor lua zborul...
Am fost si noi plecati fara copii, dar am descoperit ca pierdem momente importante si acum n-o mai facem. Chiar ne-am dat seama cat de bine ne e impreuna si stim ca vom tanji peste cativa ani la aceste clipe. Pe masura ce cresc, ai sa descoperi ca ai vrea sa fie din nou mici...
Banuiesc ca tu ai copii mici, cunosc sentimentele de pierdere a identitatii, dar sunt trecatoare. Mult succes si numai bine!
Mihaela si familia mea
Hobby
roxanal spune:
nu, am 2 fete, una de 7 ani si una de 2 ani..aaia mare este deja foarte independenta...iar cea mica...este inca dependenta si recunosc ca-mi place, de cele mai multe ori
insa clar...in acest moment sunt doar "mami"
sirimie spune:
Exista drepturile omului si drepturile femeilor
Nu ajunge?
Va dorim sa cresteti mari si frumosi! 
Simona & Vladut (27 februarie 2005)
Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn
Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro
Despre Andrei
roxanal spune:
Simona, noi la care ne incadram? 
Anina_n spune:
quote:
Originally posted by Ortansa
da,ma simt in permanenta fara identitate:-D,pe strada nu prea stiu sa merg daca nu am cel putin un plod agatat de mine,simt ca ma bate vantul:-D,imi pierd echilibrul.
dar parerea mea e ca drepturile parintelui si le mai face si el singur,nu copiii sunt de vina pt lipsa lor,ci noi.prea avem in sange spiritul de sacrificiu si dedicare totala.oricum,te asigur ca trece-dupa ce cresc putin mai maricei-la vreo 7-8 ani incolo,ai sa vezi ca datorita faptului ca incet-incet vor pasi spre independenta,ai sa ti=o recapeti si tu pe-a ta.buba e ca atunci vei realiza cat de repede trece timpul si-ai sa tanjesti dupa vremurile cand erau dependenti de tine(eu de pilda mi-am adus aminte cum o tineam pe Maria mea pe-un sold si trebaluiam cu ea,iar acum nici s-o mai ridic in brate nu pot).asa ca-mi ramane juniorul sa-l pupacesc si sa-l mai tin in brate pana nu se face si el vlajgan ca sora-sa.deci cum o dai tot nu-i bine.e un cerc vicios in sufletul parintelui:-D
I've g
De acord cu Ortansa ! Prea avem in sange spiritul de sacrificiu si dedicare totala. Si unde ii iubim atat de mult.
Eu si acum, cand are aproape 6 ani, abia astept sa ajung acasa sa-i vad fetisoara scumpa, sa-i strang trupusorul intr-o imbratisare, sa-i simt manutele pe obraji, sa o privesc in ochi cand imi povesteste ce a facut in ziua respectiva. Oriunde as pleca fara ea, tot cu gandul la ea sunt, sa ajung acasa la ea, cat mai repede.
Dar nu ma plang, caci stiu ca va creste si nu ma voi mai putea bucura de ea, in acelasi fel ca si pana acum.
Nina, mami de
www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002)Diabet zaharat la copii, Copii din 2002, Copii capricorn
*** Printesa Ema din castel ! ***
roxanal spune:
da, ceea ce spuneti voi este perfect valabil, insa asta nu face sa dispara "neidentitatea" , corect? toate bune si frumoase, stim cu toti ca peste ani o sa tanjim dupa aceasta perioada...mai ales cum spun unii : copii mici-probleme mici, copii mari - probleme mari ...dar asta pe mine personal nu ma prea ajuta...in fiecare seara ma gandesc ca a II-a zi de dimineata tb s-o iau de la capat..si ma gandesc de unde voi avea puterea..si totusi..o gasesc in fiecare dimineata..tot acolo(puterea)...si totusi..la un moment dat..parca as parca undeva copii(ce pacat ca n-am unde) si-as pleca numai cu sotul, undeva, numai noi 2
elyda spune:
quote:parcheaza-i la mine ,ca apoi ii parchez si eu pe ai mei la tine ca si eu am nevoie disperata de cateva zile de concediu in doi !si cand ma gandesc ca asta nu prea mai am sanse sa se intample pana la pensioara...
Originally posted by roxanal
da, ceea ce spuneti voi este perfect valabil, insa asta nu face sa dispara "neidentitatea"
tati si printesele : http://thumb0.webshots.net/t/57/557/3/38/46/2943338460092654700KuUueE_th.jpg
nasterea Ioanei Teodora : http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=87474
dana