Piticodromul de Sept-Oct 2005 (193)

diana_n spune:

Innaa eu tocmai i-am luat lui Petrut o casa cu papusi. Are usi care se deschid, butoane, sunete si mobila pentru 6 camere, are la treaba... Am citit prin carti ca ei nu fac diferenta intre jucarii de fete/baieti.
L-am vazut interesat de papusele, initial a gasit una mica si albastra care semana cu un conductor de tren (e fun Thomas), apoi l-au atras si alte figurine. Azi am vrut sa-i cumpar si un bebe cu carut, babetica, biberon, etc, cand sa-l pun in cos am vazut ca papusa era de culoare inchisa. Nu vreau sa confuzez copilul, daca reusim al 2-lea bebe nu vreau sa ma intrebe de ce n-a iesit negru ?
Sunt ultima mama de baiat din grupul nostru care nu avea papusi. Petrutu' meu e in extaz cand merge la fetite acasa si se joaca cu bancuri cu scule, excavatoare si seturi de Thomas.

Ne dorim o casa si recent am vizitat mai multe. Proprietarii nu sunt acasa si discuti doar cu agentul imobiliar. In nici o casa n-am putut spune daca locuieste un baietel sau o fetita , decat dupa culoarea cuverturii

Diana si Petrut (3 oct 2005)

miflore spune:

Dana, si eu vreau testul!
Oanaa, ce baieti, ce baieti!
Am vazut-o si eu pe Lilly, ce sa zic, Ana stie clar mai multe tari. Fabulosssss! Ma uit sa vad in ce zi e nascuta...
De cadouri am in dulap un urs crem de 110cm, o rezerva din aia de facut baloane, un joc Sapientino, un puzzle simplut, set de animale domestice, set de salbatice si set de cai. O sa mai vina si papusa Dora si un set din acela medical, cu papusa in halat alb, termometru, stetoscop, seringa etc.
Pup fetele, week-end placut!


Mihaela si Ana Maria
Poze AICI

oaana spune:

quote:

---

Originally posted by kid2003
Kid,tre sa ma gandesc daca il cunosc cumva,dar spune-mi te rog unde vad si eu poze cu alex,pt ca nu am gasit niciunde.

Doamne, Oana, parca-i frate cu fii-mea baiatul tau si jur ca nu il cunosc pe sotul tau (l-oi cunoaste tu pe al meu )
E foarte dragut si imi vine si mie sa ii pap carliontii...acum Alex are parul mai lung si s-au mai pleostit un pic. Daca o tund tot asa ii sta parul.

Si...deosebirea e ca ochii lui Iosua sunt mult mai luminosi, mai deschisi, parca vezi cerul in ei! Sa iti traiasca flacaul zambaret, e tare frumos!

---

Oana,mami de bebe Aaron(21.07.07)si Iosua(5.10.2005)

http://www.flickr.com/photos/14066329@N04/


"fiecare rasarit de soare e o noua speranta"

oaana spune:

Zboara niste puf pe aici prin camera-dar voi nu vedeti-pentru ca m-am umflat si eu in pene.
Multumesc mult pentru aprecieri.
Vreau sa va intreb de filmuletzul de care vorbiti voi,cu fetita,unde pot sa vad si eu?
Si as vrea si eu va rog frumos,testul IQ.
Va doresc o zi buna.







Oana,mami de bebe Aaron(21.07.07)si Iosua(5.10.2005)

http://www.flickr.com/photos/14066329@N04/


"fiecare rasarit de soare e o noua speranta"

codruta_grg spune:

Dana, nu ne-ai trimis testul.....Nu ne uita

Codruta & Petra Alexandra

asa crestem noi

dana_lucia spune:

Buna tuturor si salutari de la noi pe ziua de azi!

Codruta, nu uit chiar asa repede dar, asa cum am scris in ultimul meu mesaj de ieri, o sa traduc testul si trimit in cursul zilei de azi asa ca inca sunt in grafic!

Sa aveti un weekend placut si toate cele bune.


Dana Lucia si Alberto

jadi spune:

Dana_Lucia, multumim de efort!

Vlad e pe antibiotice, aseara nu mai putea inghiti nici saliva si sper din tot sufletul sa nu dea si celui mic... deja sunt cam alarmata, Vlad in primul an nu a facut atatea boli cate a facut Tudor la cele 5 luni ale lui si probabil ca ne vom mai chinui asa ceva timp!

Deni & Vlad & Tudor

Gina M spune:

Jadi - imi pare tare rau sa vad ca Vlad este bolnavior...Ii doresc insanatosire grabnica iar voua putere sa puteti trece peste aceasta grea incercare.
Si fetelor noastre le curge putin nasucul insa, nu este nimic grav.Ii dam cu ceva sirop si sper sa treaca.

35+ Participam la concurs!Imaginile sunt:"De 3 ori mamica!" pg':www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=Miss%20Odiseea%20Sarcinii&page=10" target="_blank">11 si "Esti un copil minune!" pg':www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=Miss%20Odiseea%20Sarcinii&page=22" target="_blank">23!

andreeeea spune:

Multumesc pentru sprijin, fetelor! Chiar v-am simtit alaturi!
Multumesc lui Dumnezeu ca, dupa tot ce-a fost, gandul ca Maria are nevoie de mine, de o mama normala, mi-a fost piatra de care m-am tinut sa nu ma pravalesc de tot… Nu stiu cum si daca am trecut peste ceea ce a fost o saptamana dintr-un vis, care nici acum nu-mi vine sa cred ca e realitate!
Pe scurt, (incercand sa relatez doar faptele si sa nu va intristez foarte tare) am avut o sarcina normala, fara ca nimic sa ma alarmeze pt ceea ce avea sa se intample. Luni am plecat la servici, pe la pranz am simtit contractii cam dureroase, am mers la urgenta, dilatatia era de 5 cm, iar nasterea era f aproape. Nu-mi venea sa cred ce se intampla (cum nici acum nu-mi vine sa cred, de altfel). La Vaslui, unde eram atunci, sansele pt bb erau zero, neexistand aparatura pentru prematuri, asa ca am ajuns la Iasi, dupa multe negocieri cu spitale, ambulante, elicoptere. Nasterea s-a declansat (cu toate durerile implicate), si din ceea ce citisem despre sansele prematurilor (26 de sapt) si dupa privirile doctorilor, prima dorinta a fost ca micutul Ioan sa fie botezat.
Mai apoi, dupa suisuri si cobarasuri, dupa patru zile, sa va spun despre lacrimile de fericire cand am aflat ca poate respira singur, fara aparate (raspunsese f bine la tratament)? Sau cand mi-au zis ca urmeaza, in a cincea zi, sa i se dea primele picaturi de lapte? Sau cand m-au lasat sa-l tin pentru cateva minute de manuta si sa-l mangai pe obrajor, prin usita incubatorului ? Sau despre orele lungi in care ii vorbeam si-i cantam si ne rugam? Pentru mine, dorinta cea mai mare era sa poata lupta sa supravietuiasca, indiferent de ce urma sa se intample si de problemele pe care le implica asta. Doctorii imi spuneau zilnic despre riscurile prematurilor, cu atat mai mult unul de o varsta atat de mica. Dar nu conta ! Stiam ca totul va fi bine ! Stiam ca Dumnezeu a decis sa se intample asa, si era crucea pe care ne-o asumam sa o ducem. Eram pregatita, credeam eu, sa lupt o viata intreaga. Dar se pare ca Dumnezeu a stiut cat pot duce… Am fost transferati la spitalul de copii, la chirurgie, pt ca, in contradictie cu starea clinica buna pe care parea sa o fi avut pana in a sasea zi, au aparut simptome de pneumoperitoneu, adica, asa cum mi-a spus medicul, o fisura prin care aerul ajungea in cavitatea abdominala. Dar eu imi ziceam mereu (si le ziceam si doctorilor si asistentelor care imi vorbeau cu lacrimi in ochi) ca va fi bine ! Va fi cum e mai bine pentru puiul mic ! La operatie, s-a dovedit a fi o gaura mare, si peritonita se extinsese foarte mult. Dupa operatie nu a rezistat decat 4 ore ! Tot ce puteam sa fac era sa-l tin de manuta, sa privesc aparatele sa urmaresc bataile inimii si cum scadeau parametrii si sa ma rog!...
A trait exact 7 zile ! Cat timp mi s-a parut mie ?…
Si in acea noapte, am realizat (pe fundalul plansetelor si gemetelor de durere ale copiilor si bebelusilor internati acolo) ca nu stiu cum as fi rezistat sa imi privesc copilul cu probleme si sa inteleg reprosurilor din privirea copilului meu, o viata. Eu credeam ca pot, dar Dumnezeu a hotarat ca atat am putut duce, iar pt bb asa a fost mai bine...
Am incercat sa relatez cat mai putin sau deloc din ceea ce a fost si este in inima mea, pentru ca e mai bine pentru voi sa nu stiti niciodata ce simte o mama in astfel de situatii ! Acum, pentru mine, Maria s-a nascut a doua oara !...


Andreea, mami de MARIA (5 oct 2005)

Antoanela23 spune:

Of, Doamne, Andreea, imi pare extrem de rau ca s-a intamplat asa. Dumnezeu sa te ajute si sa te intareasca sa poti sa treci cu bine peste aceasta pierdere... e cumplit.
Sa sa odihneasca in pace sufletelul lui nevinovat. Ai grija de tine si de fetita ta,
,

Anto, mamica de Sonia ( 22iunie 2007) siwww.flickr.com/photos/10611598@N04/sets/72157601053655009/" target="_blank">Victor (8 octombrie 2005)