Am reusit...dupa lupte seculare, dar am reusit!!!
Raspunsuri - Pagina 5
justme25 spune:
Dicirstea ai facut bine sa pui si relele in fata...eu sunt insa o tipa care merge dupa legea atractiei, stii? Aia cu daca iti doresti ceva cu adevarat se intampla pan ala urma..asa se va intampla si in cazul meu sunt sigura, dar sufar pana atunci pentru ca e atat de greu cand putea fi atat de usor. Intotdeauna in problemele vietii mele am gandit pozitiv si am incercat sa gasesc o solutie la toate.Si nu a fost rea abordarea asta, mai ales ca viata mea nu a fost una dintre cele mai bune. Tot timpul a trebuit sa lupt pentru ceva, nimic nu am obtinut pe tava, de-a gata..El insa a obtinut totul de-a gata, nu s-a luptat niciodata pentru nimic. Si nu intelege abordarea mea..Stiam ca suntem doi oameni diferiti, dar nu am vrut sa renunt atunci cand mi-am dat seama de asta. Pentru ca il iubesc, pentru ca nu sunt o lasa si am vrut sa fac tot ce mi-a stat in putere pentru a avea ce avem astazi. Recunosc insa ca atitudinea lui e ca o lovitura sub centura, pe care o simt din plin si imi vine sa plang cand imi scoate cuvinte indiferente pe gura, doar de dragul de a vorbi...nu vreau sa renunt nici acum, dar am nevoie un pic de sprijin, din partea voastra, din partea tuturor celor dispusi sa inteleaga si sa zica o vorba buna...si incerc sa caut solutii citind printre randurile voastre..e bine ca avem si opinia unor masculi aici..poate ajung sa ii inteleg mai bine
justme25 spune:
Giulia...cred ca acum am ajuns deja la faza cu arsenalul greu..si stii de ce? pentru ca ma duce de ceva timp cu zaharelul si mi s-a luat! Daca nu spun nimic si il las in pace e cel mai fericit, nici el nu pomeneste nimic doamne fereste..doar pe la vreo 30 de ani sa scoate poate cevape gura..pana atunci NIK! Sunt sigura de asta! Or eu nu astept atata..toate ca toate...
dicirstea spune:
Nu stiu daca e cea mai buna metoda, ca o sa-si dea seama si poate mai rau face. Incearca sa-i interzici unui copil ceva si ai sa vezi ca exact ala e lucrul pe care s-il doreste cel mai mult.
Eu sunt si mai diabolica...ce ar fi daca ai zice asa intr-o doara, sa-ti faci niste analize, ca poate nici macar nu poti ramane, macar sa stii de pe acum; sau sa zici ca te doare ceva si sa te duci la contro si analize si atunci sa se "descopere" ( dar apropo' ti-ai facut analizele---poti face fara pb, adica sa iasa din prima?)ca ai ceva si tb sa faci tratamente, sau mai stiu eu ce si nu poti face copii. Si atunci il vei vedea daca ii va parea rau si va incepe sa-si doreasca ( cf legii lui Murphy) dar tu te vei vindeca miraculos si ii vei face o surpriza pe nepusa masa, ca doar daca ai buba nu mai e cazul sa se streseze cu feritul.
mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)
MINUNEA MEA
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Ajutati-o pe Sonia!
www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!
justme25 spune:
E o idee :) Da mi-am facut analizele..sunt taman buna de samanta 
Da' ia samanta de unde nu-i,stii? E o idee insa sa ii spun ca s-ar putea sa nu pot face :)) Cred ca i-ar pica fata!!
dicirstea spune:
Cine te-a facut pe tine, partca m-a intrebat pe mine 
Tudorito, neneee!!
quote:
Aia cu daca iti doresti ceva cu adevarat se intampla pan ala urma..asa se va intampla si in cazul meu sunt sigura, dar sufar pana atunci pentru ca e atat de greu cand putea fi atat de usor. Intotdeauna in problemele vietii mele am gandit pozitiv si am incercat sa gasesc o solutie la toate.Si nu a fost rea abordarea asta, mai ales ca viata mea nu a fost una dintre cele mai bune. Tot timpul a trebuit sa lupt pentru ceva, nimic nu am obtinut pe tava, de-a gata..
Cam asa si eu, si de aceea pot sa iti spun ca toate se intampla cu un scop: asa apreciezi la adevarata valoare ceea ce ai dobandit. Cei care le iau de-a gata sunt cei care pierd.
mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)MINUNEA MEA
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Ajutati-o pe Sonia!
www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!
marius spune:
Mey... ti-am spus parerea mea de barbat e drept sunt un pic mai... adica nu sunt batran. Uite citeste aici ca sa vezi ca am trecut si eu prin asta. IA O DECIZIE SI IMPLINESTE-O! Viata e al naibii de scurta uneori. Nu te grabi la citit, e un crampei din viata mea.
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=943
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Anul 2006 /Anul 2007 /Serbarea Ioanei/Croatia 2007
Pagina legislativa
Carrye spune:
Sa fiu oare un pic vicleana si sa-l pun in fata faptului implinit?
Eu o sa iti povestesc ceva asemanator...p cunostinta din anturajul meu, un tip bine pozitionat politic, avea tot ce isi dorea inclusiv o iubita. O iubita care il iubea cu disperare. Si el cu politica lui, pleca foarte mult prin tara. La un moment dat l-a insotit si ea intr-una din calatoriile lui. Tot tragea in seara aia sa urce in camera. La cateva luni dupa, aflu de la mama ei ca are cistita si ca e bolnava. Si nu dupa mult timp, as spune eu, cand era deja prea tarziu, l-a anuntat ca este insarcinata...Nu mai intru in detalii. A facut copilul, locuiesc impreuna. Dar el a refuzat sa accepte ideea ca o sa aiba un copil, de atunci se poarta foarte urat cu ea, nu s-a casatorit cu ea si nici nu cred ca intentioneaza. Eu l-am vazut extrem de mahnit pe situatie...ea e fericita in lumea ei ca are un copil cu omul pe care il iubeste. Dar dupa parerea mea, asta nu este totul.
Evident, sunt situatii si situatii, dar nu am putut sa nu ma gandesc la cazul ala.
Eu cred ca este riscant ceea ce vrei tu sa faci. Sa nu regreti mai tarziu. Si eu incerc sa il pregatesc pe iubitul meu sa se gandeasca ce frumos o sa fie cand o sa avem un bebe. Si nici eu nu vad un mare zambet pe fata lui. Toti barbatii sunt speriati de idee, dar noi femeile intotdeauna gasim rezolvarea cea mai buna.
Nu-l lasa sa vada disperarea din tine de a avea un copil, pentru ca il sperii si mai tare. Daca ii place sa se joace, joaca-te cu el.
eloise spune:
Nici mie nu mi se pare corect sa fortezi un om sa devina tata daca el e nepregatit. Intai, ca nu e cinstit. Poate ca tu esti topita de dorul unui bebe, dar pentru el ar putea fi de-a dreptul inspaimantator. Tu te gandesti ca i-ai face un fel de favoare, dar pentru el ar putea fi dezastruos. Nu te baza pe gandul ca se va schimba odata cu venirea copilului. Foarte multi barbati nu se schimba (decat poate in rau).
I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.
Andra si 
Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~
~*~New old pics~*~
justme25 spune:
Marius..m-a impresionat istoria acestor 10 ani din viata ta!! Pentru ca eu consider ca la fel va reactiona si sotul meu, i-am aratat articolul tau. Sunt curioasa insa ce va spune..Va dau vesti bune, discutand cu el aseara si-a schimbat putin opinia..Am ajuns la concluzia ca da, VREM bebe in curand..acum, e exact cum ai spus tu Marius..e aceeasi senzatie pentru el ca aceea cand urmeaza sa faca o injectie. Stie ca urmeaza sa o faca, dar amana momentul..De fapt, amana inevitabilul...Si vorba ceea, mai bine iti faci curaj si scapi mai repede. Cineva spunea ca nu e cinstit sa il pui in fata faptului implinit. Asa e..nu e cinstit..dar e cinstit sa imi doresc atat de mult un bebe si sa fiu pacalita cu nu stiu cate termene fantoma? Nu cred..cred insa in iubirea lui, nu e vorba de despartire dupa, clar nu..Si cand spun asta nu ma bazez pe povesti frumoase de dragoste, ci pe trecutul iubirii noastre, revad toate momentele grele pe care le-am avut de depasit si pe care am reusit sa le depasim. Un bebe nu trebuie sa reprezinte decat inca un motiv in plus sa ne aratam dragostea si sprijinul unuia pentru celalalt. Cert e ca si-a schimbat opinia, nu imi dau seama de ce, ce l-a facut sa gandeasca dintr-o data altfel (s-o fi saturat de cate ori m-a vazut zambind in fata unui bebe :))..daca pana acum zicea nu si nu, acum zice..da vreau sa concepem in curand un bebe..asta inseamna ca de acum incolo vom avea unda verde..insa depinde ce inseamna curand la el :) Sfaturile voastre m-au ajutat mult de tot, sa nu renunt la visul meu, sa imi dau seama inca o data ce e cu adevarat important in viata asta..Eu va multumesc la toti ca ati fost alaturi de mine si astept sa imi mai povestiti intamplari si experiente asemanatoare cu cele ale lui Marius ca sa prinda curaj si iubitul meu sot
filofteia spune:
Justme25, am stat in cumpana, daca sa-ti scriu sau nu.
Sfaturi nu am ci numai povestea mea.
Sotul nu dorea copii...deloc, pana la 29 de ani nici eu nu mi-am pus problema prea stringent, dar atunci nu stiu ce s-a intamplat ca intrase strechea in mine... vroiam copil. A urmat o jumatate de an de plansete si rugaminti si certuri. Sotul incepuse sa ma evite ca sa nu cumva sa raman. Ajunsesem insa intr-o stare in care imi doream mai mult copilul decat barbatul. Eram de genul... raman, fac copilul, il vrea bine, nu-l vrea, iara bine, pe aci ti-e drumul, ma descurc, n-am nevoie de el. I-am promis ca nu va stii deloc de copil, ca ma ocup numai eu de el, ca nu va avea nici o responsabilitate... etc. Ce mai eram disperata, poate chiar o luasem un pic pe "aratura".
Norocul meu ca sunt ca iepuroaica si ca totusi sotul nu s-a gandit sa se duca la altele. Asa ca fiind intr-o delegatie si lipsind mai mult de acasa, cand a venit la mine am facut-o...si-a asumat riscul oarecum. I-am spus ca se poate sa raman sau sa nu raman, ca riscul exista. Si am ramas din prima. Stiam exact ziua in care am ramas.
La sase saptamani m-am dus la medic, am facut ecografie, fara sa stie el si apoi i-am spus vestea. Prima intrebare a fost "vrei sa pastrezi copilul asta?" Am zis da si asa a ramas.
In timpul sarcinii n-a venit la nici un control, sau ecografie. Nici eu nu i-am cerut. Stiind cat de greu am obtinut copilul am incercat sa nu stresez prea tare sotul. A venit insa la nastere si a stat la usa salonului, apoi a venit la mine si m-a pupat si s-a dus sa vada copilul.
Nu m-a ajutat la cresterea lui, dar ii faceam baie impreuna. Dupa 3 ani insa a preluat o mare parte din joaca, el l-a invatat sa mearga pe doua roti, il antreneaza mereu in treburile de la tara sau din casa. Pot spune ca este un tata bun, desi recunoaste ca el nu prea a contientizat cum este sa fi tata pana la 9 luni, cand copilul a inceput sa mearga in picioare.
Acum este adevarat ca eu sunt cunoscuta printre ai mei ca foarte independenta.
Si tot atat de adevarat ca la al doilea n-am mai indraznit sa fac faza asta. Asa ca ramanem cu unul.
Acum sa nu va imaginati ca eu am o casnicie nasoala... suntem o familie fericita, doar ca la faza asta cu copii nu ne-am potrivit, de altfel si singura. Este singurul motiv pentru care ne-am certat in 11 ani.
In concluzie, nimeni nu-ti poate spune ce sa faci. Tu stii cel mai bine, dar pune si raul inainte, adica, daca te-ai descurca singura cu copilul. Eu eram sigura ca o pot face.