de ce prietenii adevarati sunt greu de gasit
Raspunsuri - Pagina 3
columbiana spune:
prieteniile mari,adevarate, vin din copilarie sau adolescenta si sunt de cursa lunga, atunci iti pui sufletul in palma celuilalt cu toata increderea; mai tirziu sunt asocieri amicale, cunostinte...;
si eu am prieteni pe care-i vad odata-n an sau la chiar mai rar, ne telefonam sau scriem sporadic, dar ii simt totusi mult mai apropiati si mai dragi decit cunostinte sau amici de'un gratar de weekend
parerea mea.....
http://www.floriinro.ro/
In der Kürze liegt die Würze
maru spune:
prieteni adevarati? o specie pe cale de disparitie
am mai scris aici, s-a mai scris pe subiectul asta, nu e nou, si am spus ca nu am prieteni, am cunostinte bune si atat
avem un cuplu pe care l-am ajutat aici la inceput, cu toate ca in tara ii vazusem de 2 ori, am avut senzatia ca oarecum suntem pe aceeasi lungime de unda
m-am inselat, si traiesc cu senzatia ca au zis ca noi numai ca sa se vada ajutati aici, ei gandesc total diferit de noi, nu mai rau sau mai bine ci diferit
pe de alta parte, prietenia cere timp, mult timp, si nu totdeauna avem timp
am descoperit aici ca membri ai familiei pot fi buni prieteni, si ma bucur tare mult
am incercat si in tara sa fim prieteni, dar interventia altora, lipsa de timp, stresul, alergatura ne-a impiedicat
aici, timpul are alta curgere: mai repede si in acelasi timp mult mai slow
Doamne'ajuta!
elyda spune:
asta cu membrii ai familiei care iti sunt prieteni este adevarata.pana acum cel mai bun prieten, cel care stie cel mai bine ce gandesc si ce cred despre alte persoane ,caruia ii spun aproape toate gandurile mele pt ca stiu ca pot avea incredere in el este sotul meu .in rest...nimeni nu a reusit sa-mi castige increderea.mai este mama,dar ...este fff bolnava si ....se va duce curand.
dana
maru spune:
nu m-am referit la sot, ci la fratele sotului si sotia lui
in tara interveneau altii cu barfe in ambele directii
aici suntem liberi de asta, suntem mult mai directi, nu stiu, un pic diferit
Doamne'ajuta!
marcellinna spune:
Unul din punctele mele nevralgice = prietenii.
Am avut...ma si doare sa spun asta la trecut.
Am ascultat si am fost ascultata,am ras impreuna si ne-am lins ranile reciproc,am discutat si am avut si puncte diferite de vedere,ne-am laudat unii/le pe altii/le si ne-am tras de maneca fara suparare cand a fost cazul.
La criticile unora am reactionat bine si a fost constructiv la ale altora nu si s-a produs prima selectie,nu-mi venea mie la socoteala acel "ia mai lasa-ma-n pace cu problemele tale " cand eu nu le spusesem in veci asa ceva atunci cand ei au avut nevoie de mine.
Unii au reactionat bine la criticile mele in sensul ca au inteles daca au gresit,altii nu si iar s-a produs o alta selectie.
A fost apoi vremea sa cresc si eu si sa inteleg cam ce si cum cu prietenia ADEVARATA.Da, aia care porneste si se termina in maduva oaselor undeva ca asa-mi place mie sa-i spun.
Nu va mai povestesc cate selectii au fost,va spun doar de ultima si cea mai crunta.
La divortul meu.Atunci a fost sa fie sa numar cati prieteni adevarati am.
Putini ramasesera dar buni.
Dar s-a intamplat sa-i pierd intr-un anumit sens si pe astia.Eu am venit aici,ei au zburat peste mari si oceane si le simt lipsa la modul cel mai acut.
Daca am prieteni?Am!
Intre timp mi-am facut si prieteni noi,aici,dar sunt toti imprastiati la zeci si sute de km.Sinceri si buni.
Doar ca facilitatile lumii virtuale nu ma satisfac.Asa cum nu poti sa pretinzi ca vazandu-i pe cei dragi pe monitori te satisface pe de-a-ntregul,nici vazandu-mi sau comunicand cu prietenii mei in retea nu ma satisface pe deplin.
Am nevoie de o strangere de mana,de inflexiuni ale vocii, de reactii spontane ,de contact uman cu alte cuvinte.
N-o sa le mai am in veci si dor.Asta e pt ca pe plan local...nimic promitator la orizont si nu sunt aici de azi de ieri.
Tisina spune:
La mine nu e valabila remarca cu prietenii pe care ii ai doar daca ti-i faci din perioada copilariei si adolescentei. Din prieteniile de atunci nu am mai ramas cu nimic (e adevarat ca ne-am cam si imprastiat prin lumea asta mare...). O singura prietena am din timpul facultatii (ne-am imprietenit chiar din prima zi si inca suntem prietene, chit ca ne vedem o data pe an sau chiar mai rar, insa comunicam pe alte cai). Iar aici am fost binecuvantati cu alti prieteni, el coleg cu sotul meu (tot romani ca noi), pe care ii putem numi cu adevarat prieteni. Au o fetita mai mare decat picii nostri, insa asta nu ii impiedica sa se simta bine impreuna (spre linistea noastra). Ne-au ajutat de multe ori, total dezinteresat, la fel cum am facut si noi cand a fost cazul.
Cred ca iti poate deveni prieten in adevaratul sens al cuvantului, doar cineva cu care esti pe aceeasi lungime de unda, si nu ma refer aici la material ci la felul de a gandi.
Si cam astia sunt toti prietenii nostri. A, dar am uitat sa o mentionez pe prima mea prietena adevarata, si anume sora mea. Pupici sorumica!!!
Numai bine tuturor!
elyda spune:
cand spun prieteni ma refer la persoanele care atunci cand ai o mare suparare iti sunt aproape cu umarul gata pregatit sa ai unde sa plangi ,cand ai o mare bucurie sa ai cu cine o impartasi si sa o sarbatoriti bucurandu-se alaturi de tine fara urma de invidie.pot spune ca poti avea prieteni....hai sa spunem virtuali dar eu ma refer la prieteni in carne si oase care sa te sune cand au ceva sa-ti impartaseasca sa razi sa plangi sa discuti despre orice .cat despre prietenii din liceu cei care nu si-au mai continuat studiile si cica imi erau prieteni in momentul cand au vazut ca eu am continuat,s-au indepartat reprosandu-mi ca ''trebuia sa le spun ce am de gand'' nu o sa inteleg niciodata ce e in capul lor.EU eram prietena(aiurea)lor nu o diploma si ...s-au pierdut pe drum. ceilalti s-au imprastiat care pe unde a considerat ca este mai bine .simt nevoia unuei prietenii adevarate mai ales acum cand trec printr-o perioada f. grea a vietii mele, dar asta vad ca e greu gasit .nu vreau prefacatorie si interese ascunse,ca de astea sunt satula.
dana
cristiama spune:
E greu!
Cred ca de asta ramanem cu prietenii de la gradinita/liceu/facultate, pt ca dupa devenim pretentiosi, nu suntem dipusi sa mai trecem cu vederea.
Ultima data cand i-am vazut pe nasi, care asa i-am ales, prietenii nostrii cei mai buni si cam singurii, au intarziat 1 ora si jumate si toata masa nasul a vorbit la tel si a injurat!!!!
Ei nu sunt asa, dar daca altii faceau asta nu ne mai intalneau in veci cu ei!
Si daca incepi sa o duci si ceva mai bine finaciar, asteapta sa platesti tu de fiecare data, doar ai, nu?
Si cand ne-am luat ap, frate e doar un ap de bloc, si am invitat diversi prieteni, am mai pierdut din ei, ce ne-au spus "unii prieteni":
- A, deci aveti vedere spre groapa de gunoi!
asta are special ap nostru o vedere super spre parc, si intr-o latura, aruncasa cineva vre-o 2 pungi cu gunoi!!!
elyda spune:
ohoooo...cunosc genul asta de persoane .cand ne-am cumparat apart acum 10 ani si l-am aranjat cat de cat am chemat pe la noi o fam de prieteni .au venit ...s-au uitat ...au studiat...au plecat si n-au mai venit niciodata .anii au mai trecut am deschis o afacere am reluat oarecum relatiile cu ei si cand au aflat ce facem s-au indepartat spunand ca "nu mai facem parte din aceeasi categorie sociala" si gata relatiile s-au racit din nou .intre timp eu am continuat studiile incepute fara sa simt nevoia sa pun afis cu ceea ce fac eu cu viata mea.am reluat cat de cat relatiile cu prietenii de mai sus ...pana au aflat de faptul ca eu terminasem studiile respective .replica ei a fost ....geniala "si mureai daca ne spuneai si noua ce ai de gand?"sotul meu mucalit si inteleptul neamului mi-a spus ca e treaba lor ca ei se simt inferiori.
dana
monixy spune:
raspunsul strict la intrebarea "de ce prietenii adevarati sunt greu de gasit ?" e pt ca fiecare dintre noi e unic si evident ca pt a fi cu cineva la bine si la rau e necesara o cat mai mare asemanare sufleteasca , si cati "gemeni" putem intalni intr-un spatiu limitat de locuinta , servici si un spatiu de distractie ? ca in majoritatea cazurilor oamenii isi fac un cerc de cunostinte dintr-un mediu social, si se "asociaza" datorita unui criteriu social(gen ocupatie , hobby , proximitate) , deci nu e realist sa astepti raspunsuri personalizate de la cei care nu au aceeasi structura de personalitate . si intr-adevar criteriile care par exterioare , gen studii , situatie , sunt intr-o oarecare masura indicii privind anumite caracteristici personale , de ex. inteligenta , perseverenta , spirit intreprinzator , dar sigur ca nu doar acestea sunt de dorit , ci sunt doar baza , la care apoi se adauga principii de viata si stil emotional . e cam tot atat de greu ca si gasirea partenerului de viata potrivit , si e normal sa fie asa.