a fi mama de bebelus si a lucra

Mamici dragi care scrieti asa frumos pe acest forum ,

Ma apuca asa o teama cand ma gandesc ca in curind bb-ul meu va sta mai mult fara mine in timpul zilei... in septembrie trebuie sa ma intorc la servici, asa am promis. Bebe va avea atunci 4 luni jumatate, va ramane pe maini bune, chiar f bune, ale mamei mele. Eu il alaptez si am lapte destul, nu as vrea sa intrerup alaptarea chiar daca o sa incep cu diversificarea. Ma gandeam cat sunt eu la servici (8 ore si uneori tre sa stau si peste program ) sa-i las laptic in biberon. Cel mai mult ma doare ca el s-ar putea sa devina trist si sa-i fie dor de mine si de tzatza... Mai sunteti mamici in aceasta situatie? Cum va descurcati si ce solutii abordati?

Multam fain mamici si pupici dulci ca mierea!

Cu prietenie,
Ingala si bb Teodor

petruta spune:

Pai, pina in septembrie mai este . Dar important este sa il invetzi sa suga si la biberon. Eu am revenit la birou dupa ce am stat cinci luni cu bebe. Al meu nu a plins dupa mine, atunci, si nici nu ii era dor de ...Acum fiind mai mare, face o fatza lunga cind ma vede dimineatza ca vreau sa plec. Se agatza de mine ca scama.

Petruta & bb Mihai


http://community.webshots.com/user/gabrielmil

ioana spune:

Si eu am reinceput serviciul cand bebe avea 3 luni si jumatate. E drept, nu-l mai alaptam. Daca ramane cu mama ta, nu trebuie sa-ti faci griji foarte mari, ramane pe maini bune. Si e bine sa-l obisnuiesti sa stea si cu alte persoane, nu numai cu tine. Tudor are acum 1 an si 9 luni si sta la fel de bine si numai cu bunica sau numai cu mama sau numai cu tata. Nu plange dupa nici unul dintre noi, are incredere in toti trei. Va fi, poate, mai usor decat crezi (pentru el, ca pentru tine va fi o alergatura continua...)

Eleni spune:

Draga Ingala, eu am inceput serviciul cand Maria avea 3 luni. Nu a fost usor nici atunci si nu e nici acum. Mi-e dor de ea, si cand ajung acasa imi vine sa o strang in brate pana o sufoc. Dar nu am avut de ales si probabil ca nici tu nu ai. Nu te culpabiliza. Asta nu inseamna ca nu esti o mama buna.
Hai sa iti spun cum fac eu. Cu doua saptamani inainte de a incepe serviciul am chemat-o pe bunica mea sa se obisnuiasca cu Maria, si invers, ca sa nu fie prea brusca trecerea. Iar in ultima saptamana, ma duceam sa ma plimb sa stateam doua-trei ore in alta camera ca sa nu ma vada si sa se obisnuiasca incet incet.
Iar cu laptele, nu am renuntat sa alaptez. Dar dupa ce m-am consultat si cu pediatra fetitei, am decis ca ziua e mai bine sa bea lapte praf (trei biberoane, unul la trei ore), pentru ca laptele matern trebuie pastrat in conditii foarte stricte, altfel se altereaza si devine periculos pentru sanatatea copilului).
Si Maria continua sa manance la san, nu a renuntat, desi fusesem avertizata ca nu o sa ii mai placa. Iar cat sunt la servici, ma inchid in baie la 3-4 ore si ma mulg (initial cu pompa, dupa care manual ca e mai usor. Iti fixezi singura o cantitate de reper si o pastrezi. Ai grija numai sa nu exagerezi cu muslul, prea mult sau prea des, ca o sa supra-stimulezi secretia lactata si o sa simti ca iti explodeaza sanii.
Mult curaj, Ingala! daca te mai pot ajuta, da-mi de stire.
Cu drag,

ticka spune:

Mult curaj Ingala!
Eu cred ca e cam devreme sa iesi la servici, bebitzl tau niciodata n-o sa mai aiba varsta pe care o are acum si pierzi multe momente unice. Dar!!!!! si un job bun e greu sa gasesti, daca acest job este important si te simti implinita, eu zic ca te vei descurca. Bebele e pe maini bune! Mult curaj!!!

Cu drag,

-
.

Ingala spune:

Va multumesc din suflet pentru incurajari si ii multumesc mai ales Elenii pentru solutiile prezentate. Ticka, intr-adevar nu as vrea sa lipsesc de linga bb, asa cum spui sunt momente unice, sincera sa fiu mi-ar fi mult mai usor sa stau acasa si sa am grija de bb, mai ales ca o am pe mama alaturi, dar... am un serviciu destul de bun care ma ajuta sa-mi intretin familia si am ocazia sa castig multa experienta si sa invat multe lucruri folositoare. Inca un amanunt, eu cand m-am angajat eram insarcinata in luna a 4-a si sefii n-au stiut. Cand le-am spus (prin luna a 6-a) au facut un pic de taraboi, dar apoi cand le-am spus ca doresc sa ma intorc peste 5 luni la servici ei au fost de acord sa continuam colaborarea, sa-mi pastreze postul, iar acum de-abia ma asteapta, cica mi se simte lipsa. Singurul lucru care nu-mi place este ca uneori sefii mei devin foarte stresanti, iar munca devine un chin, dar sunt si momnete bune, de satisfactie profesionala. Oare asa e peste tot?

Merci inca o data
Ingala si bb Teodor

ticka spune:

Draga Ingala!
Cu jobul e o problema foarte delicata . .
Eu am stat acasa doi ani, am ramas insarcinata si n-am caut un job (bravo tie ca te-ai riscat!!!!!). Dupa doi ani mi-am gasit un job, dar nu in domeniul meu, altceva... am avut si crize , m-am simtit o nerealizata, credeam ca mi-am ratat viata profesionala! Am avut suficienta minte sa nu dau vina pe bebitza mea. Acum m-am linistit, am fost la zeci de interviuri (refuzul a fost legat de lipsa de experienta) si in sfarsit am fost acceptata pentru un post care cred ca e de perspectiva. Sunt optimista si cred ca si aceasta experienta nereusita cu jobul m-a invatat ceva, m-a calit si m-a facut mai puternica. Stii cum e, ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici
Eu cred ca adevarata fericire e atunci cand pe toate partile te simti realizat. Nu e suficient sa ai un bebe minunat si un sot iubitor . Trebuie sa te simti implinita si profesional. Cel putin eu asa cred. Asa ca iti tin pumnii!! Fii tare!!! Vei reusi si te admir pentru curajul tau!!!!
Cu mult drag,

-
.

Eleni spune:

Da, Ingala, asa e peste tot. De fapt, poate fi si mult mai rau. Asa ca deocamdata bucura-te de timpul care ti-a ramas cu bebe, septembrie e... abia in septembrie!
Bebe se bucura de timpul petrecut cu tine, dar se va bucura de iubirea si atentia mamei tale la fel de mult. si vei vedea ca va deveni o persoana extrem de sociabila. Maria sta cu oricine si rade la toata lumea (rade si la cei care ma enerveaza pe mine, sic!).
Ma bucur ca te pot ajuta, mai ales ca am avut aceleasi probleme, dar eu una cer rar ajutorul (sunt capoasa si orgolioasa!), asa ca m-am consultat cu sotul meu. Si faptul ca stiu excat ce nelinisti traiesti in incercarea ta de a lua decizia corecta ma face sa ma simt foarte apropiata de tine.
Te rog sa ma anunti daca te pot ajuta in vreun fel.
Cu tot dragul,

ariel_7000 spune:

ufffff! am citit mesajele voastre si am cazut pe ganduri. eu joi am fost la un interviu, iar maine astept raspunsul, iar saptamana asta astept sa ma cheme la al 2 lea interviu. sunt trista ca trebuie sa ma despart de alexutza care nu are nici 3 luni inca, dar trebuie sa o fac...indemnizatia mea de maternitate este de 800000 lei, pt ca am fost somera. la postul pe care ma duc mi s-a promis un salariu mare...
sa vedem mai intai daca ma vor angaja, nu vreau sa-mi fac iluzii aiurea.dar mai devreme sau mai tarziu tot o sa trebuiasca sa imi iau servici...

ariel
http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc

ticka spune:

Re: ariel !

Avem doua Alexutze! Sa ne traiasca!
Bafta multa cu angajarea!
si Alexutza cu cine ramane? Daca ai pe cineva de incredere, incearca! Mie mi-a fost foarte greu si cu cat mai mult timp trecea cu atat mai frica imi era. Imi era frica ca n-am sa ma descurc ca n-am sa ma inteleg cu colegii (motive aberante!) Pana la urma m-am angajat (mai mult impinsa pe la spate, si multumesc pentru asta aveam nevoie de un shut de start).

-
.

bebi spune:

Eu m-am intors la serviciu cand Catalina avea nici macar 3 luni. Am lasat-o in grija mamei mele si a bonei. Desi lucrez de 8 ani in aceeasi institutie, am intampinat dificultati la intoarcere. Au angajat temporar o pila a directoarei adjuncte. Dir. adjunct ma pandeste vesnic, nu-mi da actele oficiale sau normele interne, nu ma implica in nimic, de parca as fi handicapata. Desi catalina nu a fost un copil prea linistit, nu am intarziat deloc si nu am gresit cu nimic. M-am intarit cu vitamine si cafele....

In acelasi timp, trebuie sa-mi termin facultatea. Sunt in ultimul an si nu o puteam amana pt ca pila respectiva a terminat-o demult. E si o diferenta de vreo 6 ani intre noi, eu fiind mai tanara. Norocul meu este ca nu prea o duce capul la multe. Ca daca ar fi si isteata, sigur as fi data la o parte. Oricum, in septembrie imi dau licenta si sper ca directorul sa ma promoveze. El asa mi-a spus...

Din februarie anul asta, mama a plecat in "umbrita" strainatate si catalina a ramas cu bona. Am mare noroc ca se iubesc si doamna are mare grija de ea. W/e trecut am avut examen si i-am dat-o vineri ca sa pot invata noaptea. Sambata, cand m-am dus s-o iau, bona mi-a spus sa o las si in seara de sambata ca sa ma odihnesc si eu.... Am mare noroc...

Acum deja e mai bine, Catalina doarme toata noaptea si e RAI...



Love is all around