Trunchi arterial comun?
Raspunsuri - Pagina 12
Messa spune:
Le-am primit, e tare frumusel puiul mic!
Cred ca pana luni avem un mic site-uletz pentru el!
doina_cel spune:
Am reusit sa citesc tot subiectul si am intalnit doua mesaje fata de care pur si simplu nu pot ramane indiferenta. Este vorba despre mesajele "moderatoarei" Sheannamp. Vreau sa precizez si eu mai intai ca vorbesc dintr-o experienta lunga si grea, inceputa in Romania si continuata in Germania, timp in care am avut ocazia sa inteleg mai multe lucruri si sa vad diferente intre cele doua sisteme medicale. Voi da citate din mesajele lui Sheannamp la care vreau sa ii raspund.
1. "Atitudinea medicului neonatolog este cat se poate de corecta. Parintii copilului trebuie sa cunoasca foarte bine situatia copilului, complicatiile posibile, prognosticul si sansele de supravietuire. Mai ales mama copilului. Pare crud dar decat sa dai false sperante, mai ales cand este vorba de malformatii cardiace grave, si apoi, mai bine prezinti realitatea"
Este foarte adevarat ca este absolut necesar ca parintii sa cunoasca realitatea, oricat de dura este ea. Este important sa fii obiectiv, dar nu prapastios, si este omeneste sa ai un pic de consideratie fata de sentimentele unei mame care tocmai a nascut si isi vede toata viata daramata. Si mie mi s-au spus lucruri foarte grele, dar cu omenie, atat in Romania cat si in Germania, asa ca eu cred ca depinde de fiecare persoana-medic.
Dar, in nici un caz medicul nu are dreptul sa incerce sa convinga parintii ca un copilas nu are sanse si trebuie lasat sa moara. Datoria lui de medic este sa reactioneze imediat, cat de bine poate, in incercarea de salvare a copilului, sa informeze parintele despre situatie si sa il lase sa ia decizia care i se pare buna.
Insa, despre asteptarea pentru a interveni in cazul micutului... Cum am vazut ca se procedeaza in Germania: in primul rand, TOATA ECHIPA MEDICALA SE ARUNCA ASUPRA PACIENTULUI. Regula numarul ZERO este ca acesta SA FIE STABILIZAT SI IN SIGURANTA pana la momentul in care poate fi investigat in amanuntime si tratat de catre specialisti, eventual este transportat in regim de urgenta in unitatea medicala cea mai potrivita pentru tratament. In Germania, medicii cei mai experimentati de pe sectia de terapie intensiva unde am fost noi internati, vin frecvent chiar si noaptea in cazurile urgente si grave. Cand am ajuns noi, de exemplu, era 11 noaptea. Dar am fost asteptati de catre seful sectiei de terapie intensiva, de catre specialistul in ventilatie artificiala, de catre medicul de garda, chirurgul cel mai experimentat cu care pastrasem legatura, si au sarit pe noi imediat toate cadrele medicale din sectie, inclusiv asistentele. Nu mai mentionez ca au venit mare parte din medici de acasa special pentru noi.
Trebuie insa sa ii dau tot respectul meu si Dnei Doctor Bradeanu, din terapie intensiva Grigore Alexandrescu, care era sunata uneori si noaptea de catre colegele mai tinere de garda cand era o problema mai speciala sau care venea in week-end sa il vada pe Andrei. Sunt convinsa ca viata lui Andrei i se datoreaza in mare parte si dansei. 
In al doilea rand, DUPA STABILIZAREA PACIENTULUI, parintele este luat in mod delicat la o discutie “intre 4 ochi”, i se prezinta exact problema, pe larg, si i se expun foarte clar posibilitatile de rezolvare, daca acestea exista. In nici un caz medicul nu incearca sa convinga parintele ca acel copil trebuie lasat sa vedem daca se descurca singur. Ei stiu foarte bine ca decizia nu le apartine. Parintelui i se prezinta optiunile pentru a lua decizii bine documentate. Cel mult i se dau sfaturi. Sigur, am vazut si aici parinti plangand dupa discutii, dar nu de socul in care li s-a expus problema, ci datorita intelegerii acesteia.
Si, inca un lucru, parintele nu este tinut departe de copil. Imediat ce se poate, i se da acces sa isi vada, eventual mangaie copilasul.
Nici eu, si nici Sheannamp, nu stim de fapt cum i s-a prezentat mamei situatia, cel mai bine stie Daniela, haideti sa ii dam un pic de credit pentru parere.
“ quote:S-a ajuns la un moment dat sa sfatuiasca tatal copilului sa o convinga pe aceasta ca in momentul in care va fi apta medical de a pleca acasa sa o faca lasindu-si copilul in spital .
Aceasta este atitudinea obisnuita in asemenea situatii. Si in strainatate se procedeaza la fel.”
Trebuie sa o contrazic pe Sheannamp. Eu nu am vazut NICIODATA, in cele 7 luni si jumatate cat am stat in Terapie intensiva in Germania, sa fie vreodata sfatuita vreo mama sa isi lase copilul in spital si sa plece acasa. Dimpotriva, ei isi doresc ca mama sa stea cu copilul in spital si incearca sa ii creeze conditii, chiar si cand copilul e in terapie intensiva. In general, toata echipa medicala sustine FOARTE mult parintele si din punct de vedere psihologic. Mie mi-au fost familia si prietenii in timpul cat am stat in spital. Plus ca, vrei - nu vrei, vine psihologul / preotul tot timpul sa discute cu tine si ai asistent social la dispozitie care face tot ce poate sa te ajute. Asta numesc eu respect pentru om si intelegere a faptului ca treci prin momente grele. Poate ca am fost eu mai norocoasa cu echipa medicala din Bremen, dar oricum au mult respect pentru om.
In Germania, legatura parinte - copil este considerata FOARTE importanta. Si eu personal am constatat ca este adevarat. Ce par sa nu inteleaga deloc unii medici romani si directorii de spitale este ca, pe langa tratament, un copil are NEAPARAT nevoie de parinte. Mama isi simte copilul cel mai bine. Eu, de exemplu, l-am ajutat pe Andrei, stand cu el nopti intregi in scaun in terapie intensiva, sa treaca peste niste detubari peste care nu ar fi reusit altfel sa treaca.
Este o crima ca majoritatea spitalelelor romanesti au program de vizita de 15 minute pe zi sau, si mai rau, nu ai voie deloc sa intri sa vezi copilul daca e in terapie intensiva. Ei justifica aceasta atitudine total defecta prin riscul de infectii, cand de fapt exista studii care au demonstrat ca prezenta parintilor in terapie intensiva nu creste cu absolut nimic riscul de infectie, ci ca parintii sunt de multe ori mai grijulii decat personalul medical la regulile de igiena. In fond, e viata copilului lor in joc. In vest s-a renuntat chiar si la hatalele proverbiale care trebuiau purtate in terapie intensiva, ele sunt necesare numai in cazul constatarii unei infectii grave care nu trebuie raspandita la ceilalti pacienti.
Noi inca am avut noroc cu Doamna Doctor Bradeanu, care, in luna jumate cat a fost Andrei in Romania, ne lasa sa stam mai mult cu bebe. Iar in Bremen puteam merge oricand si sta oricat cu el. Si stateam. Si ii placea. Dar, daca in toate cele 9 luni de spitalizare in terapie intensiva, mie nu mi-ar fi fost permis sa il vad decat 15 min, hai o ora pe zi, va inchipuiti ca as fi avut acum un copil total dezorientat, pierdut iar legatura noastra s-ar fi rupt. Nu mai zic ca, in ultimele trei saptamani inainte de a il transfera pe Andrei in Germania, tatal nu avut deloc voie sa intre sa il vada...
Asa ca, NU, nu e bine ca mama sa plece in treaba ei si sa lase copilul in spital, nu mai recomandati asa ceva. Lasati-i ei decizia aceasta si va sti ce e cel mai bine sa faca, in functie de conditiile pe care le are. Mai bine ajutati parintii sa isi tina in brate copiii, chiar daca sunt bolnavi, creati-le coinditii sa le cante un cantecel si sa le aduca o jucarie, bine dezinfectata.
3. “"Tratamentul adecvat bolii" este corectia chirugicala si nu ANTENA 1.
Aceasta se numeste intimidare, in propriul stil balcanic.”
Tot mesajul lui Sheannamp se numeste incercare de intimidare, in propriul stil balcanic, care nu isi are locul pe acest forum deosebit, mai ales din partea unui moderator. Nici nu mai vorbesc despre menajarea sentimentelor celor care au deschis subiectul si care sufera profund deja.
4. “Investigatiile ecografice s-au facut pentru ca altfel nu se putea pune diagnosticul de trunchi arterial comun.
Iar ecografistii cardiaci de la Pantelimon sunt printre cei mai buni din Bucuresti.”
Nu am vazut in mesajele Danielei sa li se fi contestat capabilitatile medicilor ecografisti din Pantelimon, ci momentul la care s-a ales sa se intervina in investigarea si tratarea copilului.
5. “Repet, tratamentul in malformatiile cardiace este CHIRURGICAL. Ori, acest lucru se face intr-o sectie de chirurgie cardio-vasculara pediatrica. In sectia de neonatologie mai mult de supraveghere, administrare de oxigen si unele medicamente (daca este necesar si nu preventiv sau la cererea familiei) nu se poate face.”
In cazul in care se constata ca problema medicala depaseste posibilitatile unitatii medicale in care se gaseste un pacient, el trebuie transferat in unitatea care in se considera ca poate trata problema. In situatiile grave, transferul se realizeaza IN REGIM DE URGENTA. Si am inteles abia in Germania ce inseamna URGENTA de fapt. IMEDIAT vine echipa de ambulanta, pregatita cu tot ce trebuie, si preia pacientul, eventual cu elicopter, in functie de gravitate, facand transfer de timp bed-to-bed. In Romania, Andrei s-a nascut la 8:45, aspira secretii gastrice in plamani datorita unei fistule intre esofag si trahee, iar ambulanta a gasit de cuviinta sa vina “de urgenta” in jur de ora 12:30...
In nici un caz nu ar trebui sa se puna problema ca familia sa CEARA transferul sau tratamentul. Ei trebuie informati, li se propune transferul si trebuie sa isi dea acordul. Daca nu sunt prezenti si situatia este foarte urgenta, sunt cautati la telefon sau se realizeaza transferul, incercandu-se in continuare contactarea parintilor. Asa se procedeaza aici. Ori noi stateam ca prostii in spital asteptand ambulanta...
6. “Medicii romani isi fac datoria si fara intimidari. Este doar expresia ignorantei noastre senzatia ca nu le pasa de pacienti. Si a lipsei de respect fata de halatul alb.”
UNII dintre medicii romani sunt extraordinari, isi fac datoria, chiar in conditii uneori foarte grele, in care nu sunt ajutati de sistemul medical sau de dotare. Dar nu e cazul sa generalizam. Exista UNII medici care nu isi merita titulatura si care nu au ce cauta in spitale pentru ca pun vieti in pericol. Andrei a fost macelarit de un astfel de chirurg, care pe langa faptul ca nu stia ce face, a facut teste pe el, iar in final ne-a mintit cu nerusinare despre operatiile lui Andrei. Si ce e mai grav e ca avea sustinerea sefului lui, directorul sectiei de chirurgie, care stia ca medicul respectiv nu se pricepe la astfel de cazuri, dar care i-a povestit ... telefonic ... cam ce ar trebui facut. Nu mai zic ca chirurgul opera dupa un manual de acum 50 de ani.
Si cred ca mai e de mentionat inca o doctorita care isi spune neo-natolog, care, in situatia in care Andrei avea o evolutie foarte proasta si i se dadeau sanse minime, cand am sunat sa intrebam ce face micutul, a refuzat sa ne spuna si a avut tupeul nesimtit sa ne spuna ca nu are obligatia sa ne spuna nimic !!! Ar trebui sa mai invete din drepturile omului, pentru ca acesta este unul de baza: orice om are dreptul sa isi cunoasca propria stare de sanatate si pe cea a copiilor sai.
Deci, o rog pe Sheannamp sa nu imi ceara respect pentru astfel de persoane, indiferent ce culoare de halat sau geaca poarta.
Am insa tot respectul pentru medicii romani CARE IL MERITA.
EU NU SUNT DE PARERE CA RESPECTUL SE CERE SAU SE CUVINE, CI SE CASTIGA.
Cat despre ignoranta, nu stiu in ce masura si-o asuma, dar eu cu siguranta nu sunt ignoranta.
Ar fi momentul ca si unii medici romani, din pacate foarte multi, sa inteleaga acest lucru. Ar fi cazul sa evolueze un pic, iar atitudinea “eu sunt cel mai destept si stiu mai bine, pe cand tu esti numai un parinte fraier” si “superioritatea halatului alb” sa devina istoria unor vremuri subdezvoltate din care Romania se zbate sa iasa.
Ca parinte, daca vezi ca un medic este capabil si se straduieste cu adevarat sa faca tot posibilul, il / o vei respecta si vei avea incredere in el / ea si fara a fi necesare gomozitati, intimidari si atitudini superioare.
Lui Edi, ii doresc din tot sufletul sa se faca bine. Ma bucur mult de tot pentru fiecare veste buna pe care o citesc, si ma bucur ca exista un plan pentru viitor.
Iar parintilor si nasicii cea devotate, le doresc sa se termine repede si cu bine tratamentul lui Edi, iar dupa aceea sa isi aminteasca de episod numai ca de un vis urat. Pana atunci, le doresc putere si sa nu se lase intimidati de nimic, asa cum au facut si pana acum.
http://andrei.point.ro
http://b2.lilypie.com/HLo3p1.png
"Happiness is a smile"
emushi spune:
...cat ma bucur ca bebe e mai bine!
am ramas in urma cu cititul, din lipsa de timp, si m-am straduit sa "recuperez" fara sa trisez sa arunc privirea direct pe ultima pagina...am citit cu sufletul la gura, mi-au dat lacrimile cand am vazut ca bebe avea probleme dupa operatie...si inca o data cand am ajuns, in sfarsit, cu cititul la ultima pagina si-am aflat ca e mai bine!
e inca sub medicatie, e drept, dar putem rasufla usurati macar pentru acest succes...si, (nu-i asa?) parca ne-a mai dat cateva farame de speranta! e un luptator, va fi bine, trebuie doar sa avem incredere si sa le transmitem si parintilor macar un mic "plus" de forta sa reziste acestor incercari!
sa faca Doamne-Doamne o minune, sa-si revina micutul...si poate, peste ani, sa intre si el pe forumul DC in calitate de tatic fericit!
http://www.pagina-mirunei.piczo.com
emushi spune:
asteptam sa vedem site-uletul...sa-i putem da pupici prin monitor!
celor care s-au implicat pentru ca acest copilas sa aiba o sansa la viata, si matusicii care lupta si ea alaturi de parinti!!!
si multa putere parintilor...
http://www.pagina-mirunei.piczo.com
crig72 spune:
Doina la o ora atat de tarzie am citit mesajul tau.ai mare dreptate si te inteleg.am avut nu de mult o experienta asemanatoare.acusi se implinesc 5 ani si parca s-ar fi intamplat ieri...
Daniela te asteptam maine cu vesti din ce in ce mai bune!
Mariuca
cristiana70 spune:
DOINA CEL, o singura fraza am: moderatoarea in cauza e medic...
Ajutati-i pe micutii www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">Sonia, Darius si Edi!
cristina mamica de 
David (21.12.2006)
Witchie spune:
Acest subiect nu este deschis pentru a contesta calitatile, rationamentele si oportunitatea interventiilor moderatoarei Sheannamp. Intr-adevar, Sheannamp este medic. Iar medicii sunt acele persoane de care mai devreme sau mai tarziu toti avem nevoie. Ca sunt si oameni care nu se ridica la inaltimea asteptarilor noastre, nu contest. Daca doriti sa discutati despre cat de competenti/bine pregatiti/umani/potriviti pentru meseria asta sunt medicii romani, va rog sa deschideti alt subiect. Orice postare care nu are legatura cu Edi va fi stearsa fara alte explicatii.
Va multumesc pentru intelegere.
Messa spune:
Revenind ontopic, danielafun a trimis documentatia ceruta, dar vad ca subiectul a ramas la "Parintii intreaba...". Cand sa ne asteptam ca se va face mutarea la Umanitare?
Witchie spune:
Danielalfun,
Te rog deschide-ti subiect la umanitare. Acesta se inchide.