cat ne jucam cu copiii nostri si cat stau singuri?

Asta e dilema mea la ora asta. Sunt zile cand nu ma lasa nici sa respir (e vorba de Andra - 16 luni), sta numai la mine in brate sau vrea sa-i dau atentie non-stop, insa sunt zile cand isi mai gaseste ocupatie si singura, atunci stau in aceeasi camera cu ea (la calc) si o vad ce face dar nu ma joc cu ea. Sa va mai spun ca ma invart ca leul in cusca? pe de o parte m-as duce sa facem ceva impreuna, pe de alta imi spun ca daca ea se joaca singurica... de ce s-o deranjez?
Asa incat va cer si voua parerea, cat ne jucam pe zi cu bebeii nostri? Daca ii lasam singuri nu o facem in detrimentul activitatilor "educative"?

Cristina, mamica cu burtica

Raluca spune:

Cristina, hai ca si eu am o astfel de nudumerire, majoritatea timpului Ilinca solicita pe cineva in jocurile ei, la noi sunt destul de rare momentele cand se joaca singura 1-2 ora/zi. Uneori imi fac probleme ca fata mea nu se stie juca singura iar cand mestereste ceva singura imi zic ca trebuie sa discut cu ea despre ce face ca sa o socializez si sa o fac sa comunice...sincer, cred ca e bine sa stie si sa se joace singura dar nu prea mult astfel incat sa nu ajunga sa se inchida in ea si sa nu mai comunice cu noi.Cat timp insa trebuie atribuit jocului in comun sau solita???-asta da dilema....poate ne ajuta mamici cu experienta mai mare!

Raluca si Ilinca (1 an si 5 luni)

ticka spune:

Parerea mea este ca e foarte bine sa se joace si singurei. Daca ai sta mereu si ai participa activ ,si atunci cand este cazul si atunci cand nu e, la activitatile bebelushului, cred ca i-ai da de inteles ca altfel nu poate sa se joace, ca e nevoie mereu sa mai fie cineva. Daca se joaca singur, inseamna ca si-a umplut rezervorul de iubire si o vreme, pana acesta nu se va goli din nou e ok.
Eu stiam ca nu e bine sa-l "amani" cu scuze de genu: "Vin in 10 minute, acum sunt ocupata" sau "Asteapta un pic, termin treaba si vin". Daca te cheama acum, vii si te joci un pic acum. daca nu vei veni cand te-a chemat, va trebui sa stai mult mai mult dupa si se va simti ignorat.
Despre cat timp stam cu bebelushii? aici e oful meu cel mare . Tare mi-ar mai place sa stau cat mai mult. M-a durut foarte mult cand sotul meu a fost primul care a vazut cum Sandica invatase sa faca un turn din cuburi (eu tocmai iesisem la servici).Pana atunci eu eram cea care aflam despre toate prima si povesteam ce a invatat sa faca si ce perle a mai scos. Atunci mi-am dat seama ce pierd... Fiecare secunda e de nepretuit. Asa ca profitati la maxim de timpul petrecut cu puiutzii vostri.

-
.

petruta spune:

Mi-as dori cit mai mult dar atit cit se poate. Dimineatza o mica smotoceala, dragalasenii, nici sotul nu poate pleca pina nu-l vede cu atit mai mult cu cit e si treaz la ora aia. Mai incing cite o joaca. Seara , asemenea, plimbari, joaca , se joaca si singurel, dar nu ne induram sa ne dezlipim de el. Sunt asa dragalasi cind sunt mici. Sa vedem mai tirziu...

Petruta & bb Mihai


http://community.webshots.com/user/gabrielmil

vilma spune:

Dragele mele, eu cred ca e foarte bine sa ii lasam pe copii sa se joace singuri, sa invete chestia asta. Nu cred ca pierde nimeni la faza asta, pentru ca bebe are nevoie pentru dezvoltarea propriului eu inclusiv de o oarecare intimitate. Aceasta nevoie de intimitate si de independenta insa se instaleaza incet, si de obicei se contrabalanseaza cu nevoia de siguranta si de dragoste pe care i-o ofera mami, tati, buni, bona...etc.
Oricum, micutii au tot felul de perioade, cateodata ai impresia ca trec printr-un regres (ceva dobandit anterior si care brusc dispare din peisaj), dar de fapt cred ca au etape in care asimileaza tot felul de minuni si perioade in care le "digera".
(Io cred ca ma apuc sa scriu o carte...hihi [:D})
Asa ca, teoretic (si practic), e bine sa le dati prilejul sa invete sa se joace singurei. Doar ca nu trebuie sa va asteptati ca asta sa se intample deodata si pentru totdeauna.
Va pup cu drag,
Vilma si Anca

adi69 spune:

Si eu si eu,chiar si dupa ce adoarme ,mai stau vre-un sfert de ora si ma uit la ingeras cum doarme sau ce degetele frumusele si micute....de-mi mai zice sotu"ce-ai pandit la ea in camera"
Pur si simplu nu ma pot abtine,cand stiu ca trece atat de repede timpul si la varsta asta nu o mai vad

Dia si bebe Rucsi

danac spune:

Cristina eu sant foarte multumita cand Daria se joaca singura(desi se intampla cam rar)Mi se pare ca atunci da dovada de imaginatie,ca este mai creativa,mai desteaptaDe obicei ii place sa ne vada pe noi jucandu-ne cu jucariile ei,sau ne pune sa desenam pe tabla desenat(asta ii face placere lui taica-su).Mie mi se pare ca rolul nostru este sa o facem sa devina pe zi ce trece mai putin dependenta de noi,mai sigura pe ea...
Eu sant mandra de ea cand la locul de joaca intra singurica in vorba cu alti copii(ma rog vorbe de-ale ei)....
Va pupam!

mamaruta mica spune:

wow, ce subiect interesant.
eu cred ca trebuie sa existe un echilibru foarte fin intre timpul acordat copilului (joaca impreuna) si timpul de joaca solitara.

iar cel de joaca impreuna ar trebui - dupa mine sa includa mai multe personaje: mami, tati, buni, baby sitter etc.

in ce priveste echilibrul - cred ca, la fel cu cele mai multe situatii de viata - nu exista o reteta. in functie de nevoile si de personalitatea copilului trebuie vazut cum este mai bine. daca copilul cere atenti constant - probabil are nevoie de ea si a i-o nega poate conduce la probleme serioase. pe de alta parte vorbesc de echilibru pentru ca inclusiv in aceasta situatie trebuie cu blandete invatat sa petreaca timp si singur pentru ca - cum spunea si vilma - doar asa invata sa se cunoasca si sa isi exploreze sentimentele etc.

alegerea mea a fost un pic dura pentru mine dar - cred eu -benefica pentru printesa noastra. alexia a stat inca de la inceput cu cel putin 4-5 persoane diferite: eu, tati, buni 1, buni 2, strabuni 1, bunicul 1, sotia lui etc - iar cand am dus-o la gradinitia efectul a fost clar: s-a distrat la fel de bine si cu copii si cu educatoarele. nu tu speriat, nu tu plans dupa noi, nu tu nimic. la doi ani (astazi!) am pierdut demult numarul cuvintelor pe care le stie. construieste fraze ample, de toate felurile ( afirmative, negative, interogative). cunoaste deja sinonime pentru acelasi cuvant. se exprima cu mare usurinta in romaneste si incepe sa aiba comoditate si in engl. si este foarte independenta. (uneori ma cam supara treaba asta - parca mi-as dori-o mai lipicioasa, mai pupacioasa, mai dependenta de mine... dar desi mie mi-e greu stiu ca - in contextul nostru si in lumea in care traim - este preferabil pentru ea sa fie mai independenta. bun, sigur ca exista probalema atasamentului - ca asistent social am studiat chestia asta ani de zile si inteleg nespus de bine importanta fenomenului - si cred ca am gresit un pic (am senzatia ca este mai atasata de bunica si strabunica si tati decat de mine)... se poate sa exagerez (o mare parte din 'vina' pentru chestia asta se datoreaza faptului ca am suferit destul de mult de depresie dupa nastere - mult timp si mult ca intensitate- fapt care m-a indepartat un pic de ea... ei, dar asta-i alta poveste!)
voi vedea in timp. oricum cert este ca ei ii este bine. si asta e important.

hm.. unde m-au dus vorbele de la discutia despre joaca...
asta e. poate mai revin dupa alte interventii.

un zambet
mamaruta mica

ciufulici spune:

Dragi mamici

Un subiect demn de "scris o carte" vorba cuiva de pe aici de pe forum.

Eu i-am acordat bebelusei mele timpul meu cat a fost cu putinta mai mult. Adica nu lucrez de cand s-a nascut ea si sunt acusi 5 ani. Doar la gradinita e singura in rest sunt cu ochii pe ea.
Ca sa lasam copii singuri sa se joace e cu mai multe taisuri depinde si de varsta. Cred ca in descoperirea lor trebuie supravegheati si cat de cat explicat pe intelesul lor ce este fiecare lucru in parte.

Desi am stat tot timplul impreuna sa stiti ca are incredere in ea, in fortele ei, incearca sa faca multe lucruri, nu ii este frica de nou, vorbeste cu toata lumea, nu are nici un fel de "trak" cum se spune si comuta foarte usor de pe engleza pe romaneste.

Singuratatea ii face putin mai inchisi pe copii si mai putin comunicativi cu cei din jur. Ei isi cauta o lume a lor daca sunt lasati prea mult timp singuri. Se pare ca asta nu e valabil chiar in toate cazurile dar de multe ori asta se intampla cu copii lasati singuri prea mult timp, devin mai inchisi si nesiguri pe ei.

Eu cred ca trebuie sa le acordam incredera cuvenita si timp cat mai mult impreuna.

Succese depline

2xCiufulici

Anina_n spune:

quote:

---

Originally posted by vilma

Dragele mele, eu cred ca e foarte bine sa ii lasam pe copii sa se joace singuri, sa invete chestia asta. Nu cred ca pierde nimeni la faza asta, pentru ca bebe are nevoie pentru dezvoltarea propriului eu inclusiv de o oarecare intimitate. Aceasta nevoie de intimitate si de independenta insa se instaleaza incet, si de obicei se contrabalanseaza cu nevoia de siguranta si de dragoste pe care i-o ofera mami, tati, buni, bona...etc.
Asa ca, teoretic (si practic), e bine sa le dati prilejul sa invete sa se joace singurei. Doar ca nu trebuie sa va asteptati ca asta sa se intample deodata si pentru totdeauna.
Va pup cu drag,
Vilma si Anca

---

Subscriu

Nina & Nina-Cristina (1 an si 5 luni)

adi69 spune:

Catalina mea(1 an si trei luni)nu sta singura in camera ei sa se joace.O mai pacalesc cu cate o jucarie,ma joc cu ea o antrenez dar daca am plecat de langa ea(chiar daca ma vede In alta camera)la putin timp vine dupa mine.rad cateodata ca parca as fi rata cu bobocul,eu inainte si Catalina dupa codita mea.Problema mea este ca nu pot nici la WC sa ma du fara ea de codita mea.Cat mai tine chestia asta?
Trebuie sa procedez in vre-un fel sa fie mai independenta?
Sta la straini,in parc vorbeste cu toata lumea,sta cu Bona,cu bunica cu matusile,nu plange cand plec eu sau sotul meu de-acasa dar cand e cu mine ma urmareste codita.
?
Imi puteti recomanda ceva?

Dia si bebe Rucsi