cat ne jucam cu copiii nostri si cat stau singuri?
Raspunsuri - Pagina 2
tinatache spune:
quote:
Originally posted by mamaruta mica
iar cel de joaca impreuna ar trebui - dupa mine sa includa mai multe personaje: mami, tati, buni, baby sitter etc.
un zambet
mamaruta mica
ca bine zici... daca ai sti ca ai venit cu fraza asta exact cand incepusem sa am indolieli asupra faptului ca va sta la bunici cam 2 sapt., singurica. Cum ziua in care vom pleca spre tara se apropie incepusem sa ma gandesc oare cum va fi, oare e bine ce fac s.a.m.d.. Acum mi-am adus aminte ca de fapt si eu sunt de aceeasi parere, copilul tb sa intre in contact cu familia mare, dar aici fiind singurei (s-a jucat cu multi copii insa cate 2 ore de 2 ori pe sapt. nu e chiar mult, cam se uita de la o sedinta la alta) nu am avut cu cine. Dupa ce am venit din Ro, de Paste, am observat o schimbare f mare la debitul verbal al ei, cat am stat in tara tot timpul se gasea cineva sa o tina de vorba si uite-asa s-a invatat sa-ti tina cate un discurs de te doare capul. Nu intelegi nimic din ce spune dar tot e ceva... De cand am postat sub. asta am observat (ca si cum sopiii astia stiu cand sa-ti dea raspunsul la o intrebare nerostita!) ca isi cam face timp in decursul zilei si pt joaca solitara. Oricat de multe persoane ar fi de fata, daca ea simte nevoia sa fie cateva minute singura se retrage si isi vede de treaba. Cand suntem doar noi 2 acasa uneori se duce in camera ei si 10-15 min nu o aud, isi "face ordine" in dulap, se urca si coboara din pat de x ori, plimba carutul de papusi, face ceva singurica. Oricum, mi-a facut bine ca am discutat putin, si poate continuam... va pup pe toate si va multumesc mult!
Cristina, mamica cu burtica
camelia-daniela spune:
Cristina,
cind era Alex mititel, eu eram "un copil mare" 
...ne-am jucat de ne-au särit capacele, dar cind vroia sä se joace singur, ii respectam dorinta si-l läsam, supraveghindu-l din cind in cind, sau fäcindu-mi de lucru in camerä...cind mä chema pe un ton mai autoritar, si eu tocmai fäceam ceva, ii spuneam sä mai astepte un pic, ii explicam de ce e important sä termin ce am de fäcut si intelegea de cele mai multe ori.
Fiindcä eu eram o caprä....si incä mai sint...ieseam fff des cu el in parc, la copii...dacä era mai rusinos, il ajutam eu sä facä inceputul, dupä care mä reträgeam incet, si-l läsat cu noii prieteni...eu mä duceam la "birfä", cu mamele...
Dacä ii era fricä de tobogan, eu eram prima care-l incerca...dar in ce fel!!! si asa ii fäceam poftä sä probeze si el...si mai veneau si vreo 10 alti copii...era mereu circ, cind eram eu in parc...dar imi pläcea enorm sä aud din toate pärtile risete de copii!!!
Deci, in concluzie, l-am fäcut sä cunoascä toate posibilitätile, punind bazä pe latura socialä...sä cunoascä cit mai multi copii. Ästia erau tovaräsii de joacä pt virsta lui. Cind s-a näscut Anne-Marie, 2 ani mai tirziu, am continuat, dar eu nu mai puteam sä mä tävälesc in groapa cu nisip , ca inainte...am mai rärit, dar totusi o luam si pe ea pe picior si mä asezam aläturi. Nu a fost chiar räu, cä avea deja prieteni si chiar o gagicutä!!!
Dupä ce a mai crescut si Anne-Marie, m-au cam dat la o parte, jucindu-se, spre norocul meu, f frumos si constructiv impreunä...ziceam cä am 2 bäieti!!
Intotdeauna am avut grijä sä iesim de mai multe ori afarä, la copii...acum sint mari si nu au probleme, ca altii, sä-si facä prieteni. Am observat cä altii, la virsta lor, nu au decit un prieten, sau chiar deloc, ceea ce nu gäsesc in ordine...Anne-Marie are 2 prietene nedespärtite de mai mult de 4 ani, iar Alex are peste 5 prieteni, cu care intretine relatii amicale f. sänätoase!! ( 1 este incä de la "groapa de nisip"!!) Cind ai numai un prieten, intervine si situatia, cind iti spune cä nu poate, sau nu are timp, cä se intilneste cu altcineva...se intimplä des pe aici!!...si atunci intervine deceptia, in cazul ästa si nu se meritä.
Cind erau mai märicei, sä vezi ce fotbal incingeam in parc, si eu eram cea mai gäliganä si cea mai gälägioasä dintre toti!!! Mi-am träit incä o datä copiläria pe care mi-am dorit-o, impreunä cu copii mei. Cit despre servici, am fäcut in asa fel sä pot lucra acasä, ca sä fiu mereu lingä ei...nici nu cred cä as fi putut sä plec la lucru, egal cit de räu mi-ar fi mers...cä mi-a mers si räu...bani putini, cheltuieli multe, dar egal...important era cä sintem impreunä, sänätosi si veseli!!!
A fost o perioadä minunatä si imi aduc mereu aminte cu pläcere...si orice jertfä din partea mea a fost nimic pe lingä clipele astea minunate!!!
Este singura sansä, sä-ti mai träiesti incä odatä copiläria...cä dupä ce cresc, nu poti decit sä-ti träiesti pubertatea....care nu mai e asa de nevinovatä, ca prima!!!
Te pup, 
Cami.