Cum sa lupt cu "Nu pot"?

Cum sa lupt cu "Nu pot"? | Autor: ticka

Link direct la acest mesaj

Fetita mea are 3 ani jumatate. Incerc sa facem cat mai multe activitati utile si folositoare, dar ma confrunt cu aceeasi problema de fiecare data. Cum ii propun sa facem ceva imi raspunde "Eu nu pot, fa tu!"

Tin sa scriu ca niciodata nu i-am zis ca ea e mica si nu poate. N-am spus niciodata ca sunt mare si stiu mai bine cum trebuie sa faca.
Nu am reguli stricte sau nu-i interzic mai nimik (in limitele normalului).
Mereu am incurajat-o sa faca diverse chestii sau sa participe la activitatile mele zilnice (face aluat, spala vase, sterge geamul de la usa etc etc, atat cat vroia, nu interziceam si nu impuneam).

Nu inteleg unde am gresit. "nu pot" este raspunsul pentru propunerea de a desena , de a colora de a lucra cu plestelina. Ii place sa se uite cum desenez, cum colorez. Ii fac legume din plastelina si ea le taie pentru "salata". Dar cand vine randul sa faca ea ceva..... "nu pot".
Un sfat, o sugestie mi-ar fi foarte utile. Cu multumiri

-
.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Draga Ticka, n-am inca experiente din astea, deci nu stiu sa spun ce-am facut eu. Insa imi aduc aminte ca am citit destul de recent un articol in revista Mami exact pe tema asta. Da-mi ragaz sa-l caut in colectie si poate eventual sa ti-l trimit prin fax.
Mai vorbim.
Numai bine,
Vilma si Anca (2 ani)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laura111 spune:

Draga Ticka, eu am un baiat cu 1 luna mai mic dacat fetita ta si intampin aceeasi problema cand e vorba de anumite activitati. De exemplu, imi spune ca nu poate sa dea la pedale la bicicleta, sa-l trag eu, de fapt cred ca i-e lene... Cu mancatul de unul singur cu lingurita/ furculita, e alt capitol tragic. "Nu pot, da-mi tu ca eu ma murdaresc" e vesnicul refren pe care -l aud cand ne asezam la masa. Fi-miu e maniac cu curatenia, nu stiu zau cu cine-o semana asa... Daca are cea mai mica pata pe haine ma pune sa-l schimb, daca se murdareste putin in parc ma pune sa-l spal pe maini sau sa-l sterg cu servetele umede.
Sa stii ca nici eu nu tip la el sau nu i-am facut observatie ca ceea ce face nu face bine sau daca s-a murdarit sa-l cert, etc.
Pur si simplu cred ca anumite activitati la care-l indemn eu nu-i fac placere. Nu ti-ar spune o poezie nici sa-i promiti 10 ciocolate...
Copilul simte ce-i face placere si accepta ceea ce vrea el, nu ceea ce vrei tu.
Eu l-am dus pe Vlad la bazinul de innot si e f. f. incantat, de abia asteapta sa mearga de fiecare data. La Teatrul de Papusi insa n-am avut succes, s-a plictisit repede si se uita la reflectoarele din tavan. Cu bicicleta imi zice ca nu-i plac gropile din asfalt si ca i-e frica de masini (de unde masini in parc !!!). Probabil ca am exagerat eu cu "da-mi mana ca vine masina", ptr. ca el are tendinta de a alerga tot timpul inaintea mea atunci cand iesim la plimbare.
In fine, ceea ce vreau sa-ti spun e ca nu esti singura care se confrunta cu "nu pot". Las-o pe Sandica sa faca numai ceea ce simte ea ca poate face, n-o compara cu alti copii (ex.:"Uite ce frumos deseneaza Cutarica..."), incurajaz-o mult cand ii reuseste ceva si incearca sa-i faci programul de joaca in functie de preferintele ei.
Daca sunt activitati pe care le face impreuna cu tine las-o doar sa observe, sa se uite chiar daca nu pune manuta ei, tot e bine ca nu se plictiseste. Timpul le rezolva pe toate !
Te pup !


Laura - mama lui Vlad

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ticka spune:

Multumesc mult. Daca e vre-un numar recent, poate il mai gasesc sa-l cumpar. Oricum, astept cu nerabdare raspunsul tau

-
.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina spune:

Draga Cristina,
Sanziana mea (3 ani si 7 luni) face cam la fel. Ii spun sa-si stranga jucariile: in 20% din cazuri, le strange.. in rest"nu pot". spun"hai amandoua" dar in nici un caz nu le strang numai eu. In orice caz, o chem sa "ma ajute" de cate ori acest lucru este posibil. Sper sa fie numai o faza trecatoare


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ticka spune:

Re: laura111
Multumesc pentru raspuns. Macar acum stiu ca nu sunt singura care se confrunta cu asa ceva. .
Ni se intamplat si noua sa zica Sandica ca e bebe mic si sa vrea sa-i dau eu mancare cu ligurita. De obicei scapam usor, ii dadeam de doua ori si dupa, spuneam ca intre timp Sandica din bebe mic s-a facut bebe mare si poate manca si singura. Pana acum a mers. Despre faptul ca nu-i place activitatea? nu stiu ce sa zic, s-ar putea... dar ii place cand ii desenez eu sau bunica, cand e vorba sa faca singura nu vrea, pardon "nu poate".

Re: Cristina
Cu stransul dupa ea, e greu si la noi. Sandica strange doar cand vrea. De obicei imi ignora propunerea de a strange impreuna lucrurile. O singura data a strans sub amenintarea ca tot ce ramane imprastiat va fi dat la alti copii. Dar nu mai fac asa nu mi se pare prea ortodox. E un santaj si din acest eu ies cea slaba si invinsa chiar daca ea strange lucrurile.
Daca veti gasi o solutie miraculoasa, va rog mult de tot sa-mi scrieti si mie.
Cu drag ,

-
.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cris68 spune:

Din fericire pentru mine, eu nu am probleme cu Mirunasu. Dar maica-mea mi se vaita non stop, ca fata nu vrea sa faca un lucru sau altul (strins de jucarii, scris, colorat, etc). Singura diferenta intre cum ma port eu si cum se poarta mama cu pitica este ca eu caut sa o "pacalesc". Am pornit tot timpul cu fraze de genul: "sa fie mami mindra de tine", "uite ca poti sa faci ce copii mai mari nu fac", etc. La mea functioneaza pentru ca este super orgolioasa. ecunosc, sunt si momente cind trebuie sa ma "supar" pe ea ca sa faca "treaba" dar, merita sa o vezi dupa aceea ce sa impauneaza si spune la toata lumea ce a facut "ea singura"
Spor la treaba,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laura111 spune:

Ticka, fii atenta faza: ii zic lui Vlad: "hai maninca singur ca esti baietel mare", la care el imi raspunde "nu-mi mai da sa mananc ca nu vreau sa cresc mare ca sa mananc singur ". Cad din lac in put !!!
Hai sa-ti spun cum desenam noi : eu colorez frumos, atenta sa nu depasesc marginile imaginii ce trebuie colorata, dupa care vine Vlad, insfaca un creion colorat sau o carioca (il tine ca la proba de aruncarea sulitei)si incepe sa traga linii haotic peste toata cartea , la rand pe toate paginile, iar totul se termina apoteotic cu intepatul foii de carte/ colii de hartie in multe-multe punctulete si ruptul varfului la creion sau bagatul in interior al minei de carioca.
Cred ca trebuie sa mai creasca putin sa capete mai multa rabdare...

Frumoasa fata ai , mey...
Pupici multi, multi !

Laura - mama lui Vlad

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ticka spune:

Super faza!!!!!!Asa ne fac de nu stii ce sa mai spui
La faza cu mancarea parca spui despre fii-mea (saru'mana pentru cuvintele calde! Sa ne traiasca piticii si sa ne bucure!). Uneori imi zice ca vrea sa fie bebe mic si nu vrea sa creasca si sa fie mare, ca ar vrea sa ramana mica.
Daca incerc s-o provoc sa faca ceva din orgoliu ( vis-a-vis de ce-a scris cris68), ma intampina cu o incapatinare mai mare decat tot orgoliul ei si al meu la un loc. (e capricorn, sa-si spuna oare si zodia cuvantul? cu toate ca eu sunt cam sceptica la capitolul zodii).
Pupicutzi!

-
.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laura111 spune:

Da Ticka, nici la mine nu merge cu "gadilatul" orgoliului...
Alta faza : Vlad zice :"mama nu vreau sa cresc mare. "


Laura - mama lui Vlad

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laura111 spune:

OOps !! Am trimis mesajul incomplet din greseala ! Sorry ...
Uite continuarea:
Eu:"de ce nu vrei mami sa cresti mare ?"
Vlad:"pentru ca mare e greu."
Ce sa-i mai zici copilului cand are dreptate ???



Laura - mama lui Vlad

Mergi la inceput