Prima amintire din copilarie - care este?

Gabitza1977 spune:

La un an si jumatate a trebuit sa fiu operata la spitalul Grigore Alexandrescu.
Atunci cand am plecat din spital, m-a dus mama la doctor si i-am spus o poezioara (eu am vorbit foarte devreme si mama ma invatase cateva poezii), ca m-a amenintat ca daca nu ii spun, imi face alta operatie!!!
Mi-aduc aminte foarte clar momentul cand i-am spus respectiva poezie.

O zi frumoasa tuturor!

sanziana72 spune:

Eu am doua amintiri cam de la aceeasi varsta, 1 an si ceva, aproape 2.

Prima e cand am cazut din leagan la cresa si mi-am spart capul. Imi aduc aminte cateva imagini disparate: leaganul (din acela pentru mai multi copii), iar apoi asistenta in alb si vata cu iod! (pe aia o tin tare bine minte).

Cealalta amintire e de acasa, unde a scos mama cutia de nasturi ca sa ii coasa bunicului (care a murit la putin timp dupa aceea) un nasture la haina. Era o cutie stravezie roz, patrata, cu un capac ca un palat. Iar inauntru era plin de nasturi de toate culorile si formele. Am rasturnat-o pe pat si am inceput sa ma joc cu ei. Eram fermecata de aceea cutie si continutul ei.

Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

danangie spune:

A fost cand mi-am spart buza. Fugeam dupa un pui de pisica, m-am impiedicat si am aterizat cu gura in treapta scarii. Aveam 5 ani.








POZELE MELE

onitza spune:

Aveam vreo 4 ani, am mers in tabara la Navodari cu d-na educatoare, sotul acesteia si cativa copii din grupa mea. Am luat bataie de la sotul educatoarei fiindca mi-a fost teama sa intru in apa pana la gat, ca asa ne abaga, faceam un cerc, ne tineam toti de mana si ne baga pna ane intra apa in gura...m-a scos din apa, in timp ce ma batea...

Oana si Paul Constantin (28.11.2004)

www.itmadesimple.ro

PUIUTUL MEU, PAUL

Anina_n spune:

Cred ca prima amintire e legata de o impresie mai puternica asupra noastra a unui moment anume.
Eu imi amintesc pereti albi de faianta, miros de...medicamente, bluza de un albastru deschis cu niste nasturei argintii, bluza de care ma agatam cu diperare. Eram la mama in brate si urma sa fiu internata in spital, fara ea.
Din cate spune mama aveam 2 ani si ceva.

---

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002)
Diabet zaharat la copii, Copii din 2002, Copii capricorn

ramiha spune:

Eram intr-o incapere intunecoasa, in bratele unei femei care intr-o mana ma tinea pe mine si in cealalta o lumanare aprinsa. Incercam sa prind cu mana frunzulite si sa le bag in gura. Cand am crescut mai mare, mama povestea cuiva razand ca atunci cand m-au botezat pe mine, eram asa infometata ca mancam frunzulitele de la lumanare... e cam ciudat, dat fiind ca am fost botezata la 6 luni, dar... asta e prima mea amintire
Apoi... bunicul imi facea baie in chiuveta... (el a murit cand aveam 1 an).
Apoi, o vizita in oraselul copiilor din Buzau... imi amintesc niste brazi inalti de tot din Crang, impodobiti de jos pana sus cu cutii colorate... mult timp am fost curioasa ce or fi continand si mai ales.. cum de le-or fi urcat atat de sus?

Nicoleta spune:

Eu cred ca mi-am si creat amintiri din copilarie pe baza pozelor... si a povestirilor auzite despre mine, de cand eram micuta.
Insa imi aduc aminte casuta de vacanta de la mare in care am stat cu parintii cand am fost la Eforie Nord, pe la vreo 2 ani si cateva luni... imi amintesc faptul ca imi placea si as fi vrut sa dorm numai eu cu mama... desi sora mea era mai mica.
Sau imi mai amintesc primii saboti, negri, cu strumfi, de care nu am vrut sa ma descalt la culcare...
Nicoleta

ELLA78 spune:

Copilaria a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, imi aduc aminte ca in fiecare an mergeam in vacante cu parinti si cu sora mea cea mica la munte unde noi doua nu vroiam sa dormim singure in cameraera un calvar pentru parinti sa vina noaptea, ne ducea la camera ,ne adormea si la putin timp dupa aceea eram in fata usi batand disperate"noi nu dormim singure in camera fara mami"

aurora56 spune:

Cred ca primele amintiri sunt legate de ceewa ce ne-a impresionat pe fiecare la vremea respectiva poate ca pentru unii nu lucruri tocmai frumoase dar e ceva ce ne ramane in suflet .Imi amintesc ca avream vreo 4-5 ani si asteptam sa vina mosu(Gerila ,cred pe vremea aceea dar pentru noi copii nu conta denumirea).Eram in camera mica cu sora(mai mica cu un an decat mine) si cu o fetita pe nume Laura si saream in pat intrecandu-ne care sare mai tare .Deodata a sunat cineva la usa si mama ne-a spus ca a venit mosu si ca trebuie sa iesim pe hol sa spunem cate o poezie .Si acum imi aduc aminte de mosu cu barba alba ,inalt si cu voce blanda care ne-a luat pe fiecare in brate .Am intrebat multi ani dupa aceea (pentru ca ani la rand am crezut in mosu) cine a fost mosu de fapt dar parintii mei nu au stiut sa-mi spuna niciodata cine a fost (probabil uitasera si ei).

LoraG76 spune:

Imi amintesc exact bradul pe care l-am tras peste mine la 1 an jumate...e prima amintire...imi amintesc cum am spart o balerina din aia de portelan de la bunica, cu toate ca ea-mi spusese ca nu mi-o da tocmai pentru ca o sa o sparg...aste se intampla pe la 2 ani...din fericire, nu m-a certat nimeni, dar mi-au ramas intiparite in memorie...imi amintesc cata rabdare avea bunica mea cu mine, cum ne jucam impreuna, simt si acum mirosul painii de casa si a turtelor coapte pe plita...mirosul fanului cosit de bunicul...de-aia ma gandesc sa-i las fetitei mele cat mai multe amintiri frumoase, poate intr-o zi o sa o intrebe si pe ea cineva ce-si aminteste si eu o sa citesc ce a scris...

Lora, mami de IUSTINA