Elvetia
Raspunsuri - Pagina 3
lorelei_19 spune:
Buna, Adi! Te ajut cu placere, doar ca nu stiu cum sa procedez cu pozele ca nu reusesc sa incarc decat una la profil. Iti trimit un link unde mai gasesti cateva (carti postale), iar daca te inregistrezi o sa vezi ca au mult mai multe poze superbe.
Daca ai intrebari, daca te intereseaza ceva in mod deosebit, spune-mi si voi incerca sa te ajut. Sau daca vrei, iti trimit pe privat cateva poze, ca abia ne-am intors dintr-un tur in partea italiana a Elvetiei si avem niste poze superbe cu natura 
http://www.digital-postcard.ch/index.php?lng=de&action=list&cat=92
Numai bine!
Alina spune:
C frumos povestiti despre Elvetia!!
Noi am fost recent la Bodensee si ne gindeam ca data viitoare sa mergem in Elvetia asa ca poate va treziti cu noi!
Acum m-ati pus pe ginduri,chiar imi trebuie viza?
Alina
adi2003 spune:
V-as ruga sa mai povestiti despre Elvetia! Va multumesc anticipat.
Adela spune:
So, fetili, cand ne vedem? Hai cum facem!
adi2003> Timp sa am ca-s multe de scris despre Elvetia. Zici c-ai facut un referat despre Grindelwald? Zi-ne si noua ceva (ca sa comparam he he). Io stiu ca Grindelwad-ul e un oras turistic, e plin de cabanute cochete si hotelase si mai stiu ca exista niste grote de gheata care se pot vizita....
http://community.webshots.com/user/adeluta103
pa pa
Adela & 
Julia (1 an si 2 luni)
lorelei_19 spune:
Hei, Adela, bine-ai venit din dulcele targ al Iesilor! Ti-am simtit lipsa pe-aici! Cum te-ai reacomodat acasa? Unde ti-e "acasa" acum??? Aici sau in Romania?? Da dac-ai venit, hai sa mai povestim ce-am mai vazut. Am avut o perioada cand n-am putut sa accesez dc.com, nu stiu din ce cauza, nici eu nici iren. Acum vad ca merge iarasi.
Also, sa va povestesc despre Vale Maggio... O vale serpuita presarata cu stanci slefuite de apa, acelasi verde-smarald intalnit si in Vale Verzasca al lacurilor oglindeste casele facute aproape exclusiv din piatra, case vechi si trainice, impodobite la ferestre cu rosul muscatelor care face asa un contrast de frumos cu gri-ul -altfel monoton al casutelor... Sotul meu imi povestise de Bosco Gurin, o localitate aflata la peste 1000m altitudine. Am decis sa urcam acolo. La poalele muntelui era o caldura de cam 40 grade- cum a fost vara asta in toata europa. Am inceput urcusul- cu masina, pe o sosea ondulata, abrupta si cu niste curbe foarte "otravitoare"- cum le numea sotul meu. Soseaua era atat de ingusta in unele locuri- mai ales in curbe, ca n-aveau loc 2 masini in acelasi timp. Ca sa fim siguri ca nu vine din sens opus o masina cand eram intr-o curba, claxonam. Drumul a fost lung, plin de emotii din partea noastra, dar superb. Absolut superb!!! Padurea salbatica, prapastia care se deschidea ametitoare si amenintatoare si totusi atat de colorata- smaltuita de flori salbatice- foarte multe "floare de colt", unghiul atat de inclinat al strazii ca aveai impresia ca urci direct in cer, toate astea aproape ca ne-au luat aerul. Am urcat mai bine de o ora pana am reusit sa ajungem sus- la Bosco Gurin. Amandoi eram obositi si flamanzi mai ales. Aici - surpriza, temperatura era de 28 de grade- in masina la sotul meu este un termometru, si am savurat racoarea de aici, comparata cu fierbinteala de jos. Localitatea asta e parca la capatul lumii... inca vezi ciobanasi cu turme de capre, aceleasi casute de piatra, mai vechi parca si mai frumoase decat cele de jos, racoarea si o anumita multumire de sine care se citeste pe chipul localnicilor, atat de rara (expresia asta) in ziua de azi... Aveam impresia ca suntem pe alta lume, o lume mai frumoasa si mai buna... si calmul care plutea parca in aer... ca sa-mi intareasca senzatia, prin sat am intalnit aproape numai batrani..., batrani impacati cu viata, sau cu moartea (?), oameni care nu se grabeau niciodata. Mergeau agale si erau parca in contradictie cu vorba cam repezita a italienilor (in cantonul Tesin, unde se afla satul, se vorbeste italiana). Acest satuc a fost de mai multe ori ingropat de avalanse de zapada, perioada in care multi oameni si-au pierdut viata. Si totusi, lumea continua sa locuiasca aici- la capatul pamantului...
In toata localitatea, care are cam 1000 locuitori, sunt 2 restaurante. Unul mai "nobil"- de fapt o terasa unde au pus o mocheta care imita iarba pe jos, si celalalt un restaurant rural, direct pe malul apei, cochet si cu niste meniuri care ne-au facut cu ochiul. Ne-am decis pentru restaurantul tzaranesc, in definitiv restaurante selecte sunt peste tot. Inainte de a ne aseza la masa, ne-am gandit ca n-ar fi rau sa luam intai bani de la bancomat- bineinteles ca nimeni nu primeste in Bosco Gurin carti de credit. Vazusem o banca langa biserica si ne-am indreptat spre ea. Am facut ocolul de 3 ori in jurul bancii, pana am realizat ca nu are de fapt bancomat. Problema nu era tocmai usoara, nu mai aveam aproape deloc cash la noi (ce neatenti!) si aerul de munte ne-a facut o foame de lup. Asa ca ne-am ascuns in spatele bisericii si ne-am stors buzunarele, sa vedem exact ce mai avem. Dupa indelungi cautari prin cele 3 compartimente ale gentii mele, prin buzunarele sotului, plus in masina- unde mai sunt de obicei monede lasate pentru parcare, am adunat 17 franci. Cam putin, avand in vedere ca un cola acolo era 5 franci. Inainte de a ne aseza la masa, am consultat cu multa atentie si cu inghitituri in sec meniurile atat de promitatoare ale restaurantului si spre bucuria noastra am descoperit niste meniuri care sunau "Bratwurstteller a la Gurin" (Farfurie de carnati a la Gurin) si tot ceva asemanator cu branza pentru care - daca luam doar un suc amandoi, ne-ar fi ajuns banii ca sa putem plati. Ne-am asezat la masa multumiti de istetimea noastra (ne-am gandit ca vom combina carnatii de la mine cu branza din farfuria sotului si ca asa vom avea un dejun pe cinste). Am comandat respectivele farfurii, la care chelnerul ne priveste cam ciudat si ne intreaba daca suntem siguri. Da, raspundem intr-un glas noi. Altceva? A, nimic, e suficient, raspundem noi repede.
Baiatul revine dupa vreo 10 minute cu 2 farfuriutze- ca cele de cafea, intr-una se aflau 2-3 bucatzele de carnati, in cealalta tot atata branza de capra. Painea nu e in meniu - ne spune. Doriti paine? Nuuuu, multumesc, sarim amandoi zambind cu gura pana la urechi. Pleaca baiatul uitandu-se cam lung dupa noi. Noi ne uitam unul la altul agale si ne impartim frateste acele firimituri. Am plecat de la masa mai flamanzi decat ne-am asezat. Uite-asa isi mai aduce omu aminte de anii studentiei! 
Prin toata localitatea sunt o multime de troitze, lucru pe care nu l-am mai vazut in alte parti ale elvetiei. La tot pasul le intalnesti, ba cu Fecioara Maria, ba cu Dumnezeu. Sunt facute ori din piatra, ori din lemn, pictate si cu o multime de motive florale. Cele mai des intalnite motive sunt florile de colt, dar si floarea de nu-ma-uita.
Satul e in panta, iar zeci de alei serpuiesc pe tot delushorul, pe unde nu te astepti, cu zeci de bifurcatii, aproape ca intr-un labirint. Si casutele n-au aproape deloc gradina- poate de vina e clima, sunt casute una langa alta, unite prin stradutele alea minuscule pavate si ele cu piatra. Ne-am plimbat o vreme si nu ne mai saturam sa admiram peisajul salbatic si frumusetea satului, dupa care, flamanzi nevoie mare, ne-am desprins cu greu din racoarea atat de placuta a inaltimilor de la Bosco Gurin, spre cuptorul de la poalele muntilor...
adi2003 spune:
quote:
Originally posted by Adela
So, fetili, cand ne vedem? Hai cum facem!
adi2003> Timp sa am ca-s multe de scris despre Elvetia. Zici c-ai facut un referat despre Grindelwald? Zi-ne si noua ceva (ca sa comparam he he). Io stiu ca Grindelwad-ul e un oras turistic, e plin de cabanute cochete si hotelase si mai stiu ca exista niste grote de gheata care se pot vizita....
http://community.webshots.com/user/adeluta103
pa pa
Adela &
Selectiuni din referatul meu despre statiunea Grindelwald din Elvetia:
"Așezare și căi de acces
Satul ghețar Grindelwald este cuprins într-un adevărat tablou și unic peisaj alpin. Celebrele vârfuri alpine, împreună cu munții Wetterhorn (3701m), Monch (4107m), Schrekhorn (4078m),reprezintă peisajul de fundal pentru valea Grindelwald-ului.
Căi de acces rutiere:
Principalele drumuri naționale vin din Basel, Geneva sau Zurich prin Berna la Spiez. De aici se poate ajunge în Grindelwald în circa 45 de minute pe un drum foarte bun.
Căi de acces feroviare:
Există zilnic trenuri directe cum ar fi ICE, Eurocity, Intercity, Cisalpino, TGV care vin din diferite orașe ale Europei spre Interlaken. De aici, există un tren direct spre Grindelwald. Timpul total al călătoriei Interlaken Grindelwald este de 35 de minute.
Căi de acces aeriene:
Aeropoartele internaționale din Zurich, Basel și Geneva oferă o legătură feroviară directă spre Interlaken Grindelwald. Aeroportul din Berna este legat de calea ferată care funcționează pe sistemul taxi-ul aeroportului.
Originea numelui satului
Numele Grindelwald se presupune că ar avea următoarele origini:
Odată, un stăpân de pământuri dintre lacurile Thun și Brienz se presupune că a vrut să vândă 2 dintre robii săi în fiecare dintre cele 2 văi așezate la sud de localitatea numită azi Interlaken. Ei au fost trimiși să găsească ce zace dincolo de munți. La întoarcere unul dintre ei a aspus că a văzut nimic altceva decât căderi de ape, în timp ce celălalt a spus că el nu a avut decăt de traversat bolovani și păduri ( Grinde ol Wald ). Așa se explică faptul că de obicei Grindelwald-ul are mai multe interpretări
Oricum, filologii nu sunt convinși de această derivare populară a numelui. Interpretarea lor este următoarea:
Cuvântul vechi german-celtic grindel descrie o bucată de lemn care servea drept barieră. Ca atare Grindel Wald poate însemna o zonă de pădure din vale care a blocat-o de restul lumii.Acesta a fost un spațiu cu adevărat splendid până când a fost deschisă o cale pe lângă râul Lutschine.
Valea Grindelwald-ului se întinde de la V la E pe o lungime de 16 km fiind urmată de râul Lutschine.
Grindelwald-ul este situat în partea superioară a văii pe o arie relativ plată de pământ pe 3 părți din aceasta. Nu există nici un document care să menționeze numele primei colonii, nici o cronică care să confirme exact momentul în timp în care Grindelwald-ul a devenit o zonă locuită. Oricum,este aproape sigur, că prima colonie care a pătruns în vale au fost celții.
Festivalul zăpezii
Acesta s-a dezvoltat într-unul dintre cele mai populare și mai fascinante evenimente ale iernii in satul glaciar Grindelwald, și astăzi este greu să ne imaginăm un program de sezon fără acesta. În fiecare lună ianuarie, Grindelwald este gazda Festivalului Internațional al Zăpezii pe un patinuar natural din centrul satului. Acesta începe cu Uriașa Heidi care a fost sculptată în zăpadă de artiști japonezi în 1983, iar de atunci s-a dezvoltat într-un eveniment cultural de care Grindelwaldul nu vrea să se lipsească.
Arta de a crea artă în relief de zăpadă ar putea fi un alt nume al acestor sculpturi reci și efemere. Echipele de artiști, cele mai multe delegate de societățile naționale de sculptori din cele mai variate țări, înțeleși să captiveze atât turiști tineri și mai în vârstă, cât și localnici prin activitățile lor. În cursul unei săptămâni, metri înalți ai unui bloc de zăpadă sunt transformați în figuri și sculptați. Singura regulă a tuturor participanților este interzicera de a se folosi orice alt material în afară de zăpadă sau apă și gheață. De la o zi la alta creația ea forme, în funcție de tema aleasă. Munca artiștilor devine deci o atracție exclusivă cauzată de multele activități din centrul satului, care niciodată nu decad în a atrage atenția oamenilor.
Timp de 6 zile festivalul culminează cu o ceremonie cu parfum folcloric.
Un juriu de experți arbitrează spectacolul printr-o muncă extrem de efemeră a artei în conformitate cu criteriul apropierii de temă, originalitate și execuție."
Tot in acest referat, am facut o scurta prezentare a Elvetiei si un exemplu de circuit turistic al acestei tari, cu prezentarea principalelor orase.
tinutac spune:
quote:
Originally posted by Alina
C frumos povestiti despre Elvetia!!
Noi am fost recent la Bodensee si ne gindeam ca data viitoare sa mergem in Elvetia asa ca poate va treziti cu noi!
Acum m-ati pus pe ginduri,chiar imi trebuie viza?
Daca ai rezidenta in UE nu-ti trebuie viza. Am un coleg care a fost la Geneva si are pasaport romanesc. In momentul in care a aratat cartea de rezident in Be totul a fost ok.
lorelei_19 spune:
Mama, Adi, cum povestesti- m-ai dat gata cu referatul tau!!! Wowww! Cred ca anul asta o sa ma duc sa asist si eu personal la festivalul zapezii!!!
adi2003 spune:
quote:
Originally posted by lorelei_19
Mama, Adi, cum povestesti- m-ai dat gata cu referatul tau!!! Wowww! Cred ca anul asta o sa ma duc sa asist si eu personal la festivalul zapezii!!!
Trebuie sa iti spun ca eu n-am fost niciodata in Elvetia (desi mi-as dori), tot ce am scris in referat e prelucrat din diverse materiale cu specific turistic. Sper ca Festivalul Zapezii vazut "pe viu" sa fie mult mai atractiv decat ceea ce am scris in randurile referatului.
alinah spune:
Buna vecinelor. Cele care ati vazut "Swissminiatur" si v-a placut si mai vreti...cand treceti prin Austria, faceti o halta si in Klagenfurt (Landul Kärnten) si veti vedea de asemenea un parc ("Minimundus" se numeste) cu cele mai importante si reprezentative cladiri, bijuterii arhitectonice de pe tot globul, de la cultura azteca si pana la palatele hinduse.
Daca va ganditi ca Romania nu este si ea reprezentata, va inselati amarnic! Am avut placuta supriza sa vad Curtea de Arges in miniatura :)
Aici este si adresa de la "Minimundus":
www.minimundus.at
Numai bine