Batutul copiilor !!!
Raspunsuri - Pagina 2
ponicid spune:
Si eu am mai mancat bataie cand eram mica, in special de la mama.
Si, ca orice copil, imi judec parintii. Dar culmea este ca nu ii judec pentru ca mai o incasam uneori ci pentru alte lucruri.
Imi dau seama ca o incasam pentru ca faceam o prostie foarte mare iar mama nu stia sau nu putea sa reactioneze altfel. De exemplu o data m-am dus la o colega si m-a uitat Dumnezeu la ea. Mama nu stia unde sunt si trebuia sa plece si la serviciu. Asa ca a inceput sa ma caute in disperare si cand m-a gasit m-a altoit de fata cu toata lumea. In acest caz eu ma pun in situatia ei si nu ii port pica pentru ce s-a intamplat. Si nici pentru alte batai nu ii port pica. Oricum eu nu am avut nici o data vanatai. Mai mult ma speriam cand o incasam decat sa ma doara.
In schimb o judec pentru ca desi ma iubea enorm era vesnic nervoasa si nu mi-a spus nici o data "draga copile, eu sunt nervoasa pentru ca viata este grea, pentru ca muncesc prea mult, dar tu nu ai nici o vina iar eu din cand in cand imi revars nervii pe tine. Iarta-ma ca te-am repezit. Eram nervoasa." Si alte, si altele...
Daniela, mamica de Ana-Maria
cl spune:
quote:
Originally posted by ponicid
Si eu am mai mancat bataie cand eram mica, in special de la mama.
Si, ca orice copil, imi judec parintii. Dar culmea este ca nu ii judec pentru ca mai o incasam uneori ci pentru alte lucruri.
Imi dau seama ca o incasam pentru ca faceam o prostie foarte mare iar mama nu stia sau nu putea sa reactioneze altfel. De exemplu o data m-am dus la o colega si m-a uitat Dumnezeu la ea. Mama nu stia unde sunt si trebuia sa plece si la serviciu. Asa ca a inceput sa ma caute in disperare si cand m-a gasit m-a altoit de fata cu toata lumea. In acest caz eu ma pun in situatia ei si nu ii port pica pentru ce s-a intamplat. Si nici pentru alte batai nu ii port pica. Oricum eu nu am avut nici o data vanatai. Mai mult ma speriam cand o incasam decat sa ma doara.
In schimb o judec pentru ca desi ma iubea enorm era vesnic nervoasa si nu mi-a spus nici o data "draga copile, eu sunt nervoasa pentru ca viata este grea, pentru ca muncesc prea mult, dar tu nu ai nici o vina iar eu din cand in cand imi revars nervii pe tine. Iarta-ma ca te-am repezit. Eram nervoasa." Si alte, si altele...
Daniela, mamica de Ana-Maria
Doamne, Daniela! Ma revad pe mine copil! Si niciodata n-am auzit-o spunand "te iubesc!" si nici prea multa afectiune nu vedeam. Eu nu voi face aceasta greseala. Lui Alex ii spun mereu "te iubesc", iar el isi incolaceste manutele in jurul gatului meu si imi raspunde " si eu mami" si sunt cea mai fericita mamica din lume! Au atata nevoie de dragoste si tandrete!
Claudia si Alex (4 ani si 5 luni)
simonab spune:
Of ! Cand am fost in Romania de Paste, plimbam si eu carutul intr-o dupa amiza prin parcul Kisselef, acolo unde-i un orasel al copiilor acuma. Si vad parinti , bunici cu copii iar un tata era cu fetita si fetita a aruncat biberonul pe jos (semn ca nu-l vrea !) si atunci tatal i-a tras o palma (mie mi s-a parut destul de grea pentru un copilash) peste FATA copilei. Nimenea nu a zis nimica, toti s-au uitat la acel parinte (inclusiv eu care mi-au dat lacrimile !) si apoi cei doi au plecat de acolo. Fetita plingea si nu cred ca avea cu mult peste un an (eu nu prea apreciez varstele copilasilor dar stiu ca fetita mergea totusi bine, deci zic eu ca era trecuta de un an). of ! ce sa mai zic !
Simona
ierima spune:
Intr-adevar o palmuta trebuie sa stii cum sa o dai.
Peste fata este o lipsa totala de repect si copilul se simte foarte prost. Si peste fundulet trebuie avut grija a nu se da foarte tare, a nu se descarca toti nervii dintr-o luna.
Eu sunt impotriva bataii, dar dupa comportament uneori se impune si cate o palmuta. Cum aplic foarte rar aceasta metoda, ultima data mi-a tot spus : "vai mami ce rau m-ai batut"(2 palmute la funduletul de 2 ani si 1/2) si va dati seama ca nu mai am curajul s-o ating.
Daca reusiti sa-l disciplinati fara nici un strop de bataie nu pot decat sa ma inchin in fata voastra.
Livia si Maria cea zvapaiata
vilma spune:
Si Ancuta mea a mai incasat-o la fundulet, dar in ultimul timp m-am tot gandit ce rost are sa-i dau "na-na", daca nu-i explic ce a gresit. Asa ca deocamdata am trecut la metode mai "avansate" de educatie: daca suntem in parc, o iau deoparte, ma las pe vine pana la nivelul ochior ei si-i vorbesc despre ceea ce a facut rau si o rog sa-si ceara iertare de la cel fata de care a gresit.
Merge....deocamdata!
Vilma si Anca 2 ani)
adi65 spune:
Poate ca n-ar legatura cu bataia dar citind acest subiect mi-am adus aminte de niste articole pe care le-am citit de curind. Am incercat sa traduc doua fragmente din ele (originalul e in franceza) si vi le supun spre atentie si comentarii si voua, mai ales taticilor.
Multi tati si mame nu mai pot face diferenta rolului pe care trebuie sa-l aibe pe linga copiii lor. Ei impart ingrijirea, educatia, alintarile, certurile… dupa disponibilitati si afinitati. J.M. agricultor si tatal a doi baieti “Eu si sotia impartim totul. Eu ma ocup mai mult de joc si bucatarie iar ea de teme. Autoritatea sintem noi amindoi!” Modelul vechi, tata autoritar si care se ocupa de treburile din afara casei si mama tandra si care are grija de treburile casnice este depasit. Barbatii se codesc din ce in ce mai mult sa impuna doar ei limite si interdictii. Ei se tem de conflict si cel mai mult de pierderea afectiunii copiilor lor. “Pentru ce ar trebui sa-mi asum doar eu singur rolul de bau-bau?” intreba un tata. Un altul “Mama il punea intotdeauna pe tata sa ne mustruluiasca. Eu nu vreau sa repet aceasta schema. Nici nu se pune problema sa joc pe lupul cel rau cind ma intorc de la serviciu”. Multi privilegiaza dialogul, “cu riscul de a explica de zece ori pentru ce trebuie aranjata o camera”. Conform unui sondaj doar 5% din parinti cer copiilor sa faca ceva fara sa le explice de ce. Totul merge bine in perioada fericita a copilariei. Dar la adolescenta acesti tati campioni ai negocierii se regasesc adeseori pierduti. Ei nu inteleg de ce fiii lor refuza adeseori sa joace fotbal cu ei, prefera prietenii, denigreaza totul, si incep sa faca timpenii. Ei au facut totul, pina a le oferi adidasi Nike sau un week-end la Amsterdam, si iata-I respinsi! “Trebuie sa fiu gentil” suspina unul. Altul “De indata ce incep sa vorbesc, ma trateaza de moda veche, se amuza sa faca sistematic invers decit ce-i cer.” Este momentul de a repune problema: cum sa te faci ascultat cind tot timpul ai promovat intelegerea si ai fost ascultator? Izbucnirile de furie nu servesc la nimic cind ai jucat tot timpul rolul de frate mai mare, de tata-prieten. Aici este pericolul. Pentru psihanalistul JJR “tinerii cauta conflictul si nu-l gasesc deoarece tatal se prabuseste. Atunci ei merg sa-l gaseasca in alta parte in societate.” Confratele lui JPW crede ca “am complicat sarcina tatilor zicindu-le ca un tata bun trebuie sa fie tandru, prezent, deschis la dialog. Ca o mama intr-un oarecare fel.” Cu atit mai bine daca un tata calca, ia copii de la scoala sau se joaca cu Pokemonii, dar copilul nu asteapta asta de la un tata. El continua “Tatal trebuie sa-si faca simtita prezenta, ca obiect al dorintei mamei, sa faca copilul sa inteleaga ca nu-I apartine lui totul. Numele tatalui este “nu-ul” tatalui (Le nom du père, c’est le “non” du père)”. Paterfamilias de altadata a disparut dar el nu trebuie sa se transforme in mama bis. “Copii fac distinctia intre sexe cu conditia ca fiecare din pariti sa-si pastreze indentitatea” , costata psihiatrul PJ. Barbatii au descoperit bucuria de a fi parinte dar dintr-o data ei trebuie sa jongleze cu contradictiile care le sint lansate: li se cere sa fie blinzi, atenti si in acelasi timp sa continue a exercita autoritatea ca si inainte.
-Care credeti ca sint tatii cei mai in dificultate azi?
-Cei care n-au stiut sa ramina la distanta corespuzatoare fata de copii lor si au trait cu ei un lung parcurs de viu elan si abandonuri de moment, fara a reusi sa puna limite. Acestora le este foarte frica sa se opuna copiilor lor si traiesc cu ideea ca un conflict ar fi dramatic. Pentru a avea o imagine buna despre ei insisi ei se arata “cool” si privilegiaza pe “lasa-i sa faca” in numele afectiunii si a ideii de “a fi bine”. Aceasta nu permite copiilor sa se structureze si genereaza un climat unde parintii sint perceputi ca o intruziune permanenta, de unde o violenta crescinda a copilului si a adolescentului care se revolta, injura parintii si sfirseste prin a-i maltrata, inclusiv fizic. Asta nu mai poate dura, spune tatal, dar asta dureaza… Parinti martiri exista mai des decit am crede mai ales in mediile cu venituri mari si intelectuale.
-Un mesaj catre barbati, in final?
-Fiti cum aveti chef sa fiti dar nu va fie frica sa fiti tati.
maria98 spune:
eu sunt pentru educatia de acum 20-30 de ani, parte din ea prin bataie. nu zic sa lase vanatai sau mai stiu eu ce urmari .... dar o palma pe ici pe colo nu strica.
aveam o invatatoare, Dumnezeu s-o ierte, batea de rupea (ce bucurie ca nu am incasat-o niciodata). decat sa ma duc cu lectia neinvatata la scoala mai bine o faceam pe bolnava si stateam acasa. si putini au fost cei care nu au terminat un liceu.
mergand intr-o zi cu autobuzul o mamica isi lauda fetita, raspunsese urat invatatoarei si aceasta o amentintate ca o va trage de par, fetita i-a raspuns "ei si, azi ma tragi de par, ca maine ma tunde tata". imi aduc aminte de generatia mea care nu ar fi avut curajul sa ridice privirea.
copii din fata blocului se dadeau asta-iarna cu sania si se opreau in masina noastra, le-am atras atentia. stiti cum au reactionat ? unul dintre ei a venit in fata mea, era cam de inaltimea mea, avea cam 13-14 ani si mi-a zis "si ce vrei tanti?". asa mi-a venit sa-i dau doua palme.
stiu ca imi era rusine daca venea cineva la mama sa-i spuna ca facuse vreo boacana. de mult nu mai este pomenit acest cuvant.
eu zic ca acolo unde vorba ( de macar 4-5 ori repetata) nu este auzita, pedepsele nu tin, o palma nu strica.
lilach spune:
eu zic ca acolo unde vorba ( de macar 4-5 ori repetata) nu este auzita, pedepsele nu tin, o palma nu strica.
Pe undeva ai dreptate dar nu trebuie sa fie prea des...
"Un sfirsit e un inceput..."
ella& laura,andrei,andra
Andrada spune:
quote:
Originally posted by maria98
eu sunt pentru educatia de acum 20-30 de ani, parte din ea prin bataie. nu zic sa lase vanatai sau mai stiu eu ce urmari .... dar o palma pe ici pe colo nu strica.
aveam o invatatoare, Dumnezeu s-o ierte, batea de rupea (ce bucurie ca nu am incasat-o niciodata). decat sa ma duc cu lectia neinvatata la scoala mai bine o faceam pe bolnava si stateam acasa. si putini au fost cei care nu au terminat un liceu.
mergand intr-o zi cu autobuzul o mamica isi lauda fetita, raspunsese urat invatatoarei si aceasta o amentintate ca o va trage de par, fetita i-a raspuns "ei si, azi ma tragi de par, ca maine ma tunde tata". imi aduc aminte de generatia mea care nu ar fi avut curajul sa ridice privirea.
copii din fata blocului se dadeau asta-iarna cu sania si se opreau in masina noastra, le-am atras atentia. stiti cum au reactionat ? unul dintre ei a venit in fata mea, era cam de inaltimea mea, avea cam 13-14 ani si mi-a zis "si ce vrei tanti?". asa mi-a venit sa-i dau doua palme.
stiu ca imi era rusine daca venea cineva la mama sa-i spuna ca facuse vreo boacana. de mult nu mai este pomenit acest cuvant.
eu zic ca acolo unde vorba ( de macar 4-5 ori repetata) nu este auzita, pedepsele nu tin, o palma nu strica.
Eu nu cred ca respectul se invata cu palmele. Dar eu am fost dintre alea batute de invatatoare
si acum de cite ori o vad am instincte
. Iar scopul final nu e nici facultatea si nici liceul (in treacat fie spus in generatia mea, numai aia care o incasau prea mult acasa nu terminau liceul) ci sa-i scoatem oameni intregi. Singurul lucru pe care-i invatam cu palmele sint teama si faptul ca poti rezolva problemele si cu pumnii. Daca e adevarat ca teama indusa (in lipsa rationametului la virste mici) e un sentiment care ii pazeste de multe, sint convinsa ca putem gasi si alte metode. Trebuie sa fie... Nu? OK ce metode coercitive avem? De fapt asta-i intrebarea.L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
dya spune:
Nici eu nu cred ca bataia este solutia. Asta nu exclude faptul ca poate o palmuta la fundulet e inevitabila la unii copii. Un copil batut (agresat fizic) in copilarie nu-si va aduce aminte mai tarziu motivele pentru care s-a intamplat, ci doar faptul ca a fost batut (studiat de psihanalisti).
Si eu cred ca ar trebui deschis un alt subiect despre ce metode de educatie folosim ( cu situatii concrete) in cazul copiilor mici. Exista o multitudine de studii si tratate pe aceasta tema, dar cred e folositor sa povestim fiecare propriile experiente si principii. Cand sunt mai mari si incep sa faca distinctia intre bine si rau - cu vorba buna si argumente solide se pot rezolva multe; atata timp fondul copilului e bun.