Sunt si mamici care nu simt ca vor sa alapteze???
Raspunsuri - Pagina 8
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by coraly
Flaviuta, tu esti tanara si ai impresia ca le stii pe toate. Da sa stii ca nu e asa. Nu sfatui mamele sa nasca cu cezariana la cerere, ca e o prostie. Mai documenteaza-te si ai sa vezi ca nasterea naturala, inafara de cazurile patologice, face bine si mamei si copilului!
Cat despre alaptat, n-ai cum sa intelegi de ce e de compatimit o mama careia ii e scarba de alaptat, din moment ce ai facut-o in sila, 1-2 luni, cand e cel mai greu, si nu ai ajus la perioada de la 3 luni in sus, cand lucrurile intra in normalitate si alaptatul devine usor si firesc. Poate daca ai fi citit mai multe inainte si ai fi cerut sfaturi la momentul respectiv, acum nu ai gandi asa. Si nu a zis nimeni ca fata ta nu poate fi desteapta si frumoasa nealaptata. Poate fi tot ce vrea ea, cu deosebirea ca alaptatul i-ar fi oferit inca o sansa in plus sa fie mai mult sau un scut in plus fata de posibile afectiuni din viata de adult. Oricum beneficiile alaptarii sunt cu bataie lunga, si, cand ajunge omul la o varsta, sau se loveste de probleme de sanatate, nu se mai intraba nimeni ce lapte a consumat in primele luni.
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
parol ca am citit inainte. ca asa fac eu,ma informez si actionez in consecinta.
si parol ca n-am simtit nici o placere in senzatia in sine(nu m-a durut) .a fost o senzatie dezagreabila rau, asemanatoare cu cea produsa de zapada artificiala sfaramata intre degete sau creta pe tabla. intelegi acum?
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
Si apropo..copiii adoptati sunt din start in urma celorlalti? ca mie mi se par la fel de destepti,frumosi si sanatosi ca restul...
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
inaioana spune:
Nu ma bag de discutia despre cezariene pentru ca eu am facut cezariana cu Katja din motive medicale si pe Serghei desi nu mai erau probleme a trebuit sa il nasc tot prin cezariana..si cezariene o sa fac toata viata daca mai fac copii. Nu am avut travaliu, nu stiu cum e mai bine, nu-mi dau cu parerea.
In privinta alaptatului insa, desi il sustin cu tarie si alaptez aproape continuu din martie 2004 (si nu mi-a fost usor la inceput (m-am chinuit 4 luni ca sa am lapte destul), cred ca nu e pentru toata lumea. Nu am nimic cu mamele carora le repugna alaptatul. Foarte bine, le repugna, sa nu alapteze. Cred ca e o decizie buna. Decat sa faca in sila si cu resentimente asa ceva, mai bine sa dea formula si sa fie vesele si fericite, sa se poata bucura de copil si reciproc. Nu cred ca trebuie presate. E rau mai ales pentru copil, el va rewsimti toata presiunea.
Am o prietena foarte buna si draga,care din motive medicale nu a putut alapta (exista riscul transmiterii unui virus). Nu va imaginati cat resimte presiunea asta inspre alaptat, era aproape de a ignora riscul si sa alapteze. Personal am sfatuit-o sa nu o faca. Nu merita.
De asemenea, am o cunostina care a fost super stresata sa alapteze. Vroia enorm dar nu avea lapte si in acel moment nu a avut cine sa o invete cum sa il produca. S-a chinuit 2 luni fara sa dea copilului supliment, copilul doua luni nu a luat un gram in greutate, doctorita o stresa continuu ca sa alapteze, sa alapteze, sa nu dea lapte praf...o isterie intreaga, care au zapacit si mama si copilul. Pentru ce?
Eu cred ca dragostea dintre mama si copil trebuie sa nu fie tulburata de nimic. Daca mamele vor sa alapteze, foarte bine, sa le ajutam sa o faca cat vor, sa aiba lapte, sa le fie usor.
Daca nu vor in ruptul capului, foarte bine. Nu in asta sta dragostea pentru copil.
Singurul lucru pe care nu il suport si ma crizez este ipocrizia. Acele mame care nu vor sa alapteze dar zic ca nu pot (n-au lapte, etc). Dar nu este asta o consecinta a presiunii care se pune pe capul lor...? Ma intreb...
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
pozici
iulissa spune:
Eu nu sunt mamica (inca), ca majoritatea dintre voi care ati raspuns la acest topic.
In schimb ma intreb, si imi intrabam ieri si sotul:
Este o femeie de condamnat daca naste prin cezariana si nu isi alapteaza la san copilasul?
Este o mama mai putin mama doar din acest motiv?
Are o femeie dreptul de a alege ce sa faca cu corpul ei?
Eu nu m-am hotarat cum o sa procedez, probabil voi simti in momentul respectiv cum voi proceda.
Un lucru este cert pentru mine si sotul meu: decizia de a naste natural sau cezariana, decizia de a alapta sau nu imi apartine in totalitate si asta nu ma va face o mama rea.
Ceea ce simt eu si sotul meu este important. Restul no coment.
coraly spune:
quote:
Originally posted by flaviutza
Si apropo..copiii adoptati sunt din start in urma celorlalti? ca mie mi se par la fel de destepti,frumosi si sanatosi ca restul...
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Daca asta ai dedus din raspunsul meu, ai dedus gresit. Din contra, am zis ca si copiii nealaptati au toate sansele sa fie destepti, frumosi si sanatosi, dar alaptarea ofera ceva bun in plus si cu bataie lunga. Pot exista copii nealaptati care ajung adulti frumosi, destepti si sanatosi pana la batranete, dupa cum pot fi copii alaptati care nu devin cei mai frumosi, destepti sau sanatosi. Diferenta e ca tu ca mama stii ca poti sa-i oferi ceva in plus copilului, si daca vrei si poti o faci, daca nu, nu. Deci mie nu-mi garanteaza nimeni ca copilul meu, foarte frumos si destept printre altele, va ajunge un adult mai bun sau va avea o sanatate de fier fiind alaptat mult timp. Dar! Eu stiu ca am putut sa-i ofer ceva in plus prin laptele meu si am facut-o. Asta nu-mi ofera nici o garantie pe viitor si nici nu-l face mai bun decat alti copii (nealaptati sa zicem).
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
asi spune:
Ma scuzati ca ma repet dar:
Cand apare dorinta sa alaptezi?In timpul sarcinii sau cand nasti?
Razvan(07 martie 2004)
si mami
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
marimar spune:
quote:
Originally posted by asi
Ma scuzati ca ma repet dar:
Cand apare dorinta sa alaptezi?In timpul sarcinii sau cand nasti?
Razvan(07 martie 2004)
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Nu stiu teoretic cind si daca apare !
La mine a aparut doar placerea in timpul alaptarii
Si ca sa revin la subiect: nealaptatul ( chiar din ne-dorinta sau alte motive egoiste) nu face ca o mama sa fie denaturata !
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
Lillian spune:
Pentru ca eu am initiat topicul, ma simt nevoita sa intervin putin. Multumesc pt toate parerile, pro sau contra, toate ajuta. As vrea insa sa repet intrebarea lui Asi, putin modificata: poate aparea dorinta la nastere? Se poate schimba atat de radical ceea ce simti odata ce iti vezi puiul?
Am precizat la un moment dat ca nu am nascut inca, sunt aproape, de aceea ajutorul vostru chiar ar fi nepretuit.
Cred ca din toata povestea, stresul cel mai mare il am stiind ca voi fi judecata aspru daca nu o fac si ca voi avea mustrari de constiinta ireparabile.
Desi am incercat sa accept toate parerile voastre, sincer, sloganul cu copiii mai frumosi si mai sanatosi si trimiterea la psiholog nu ma incurajeaza deloc. Cred ca in dorinta de a face bine, nu tii cont de cateva aspecte foarte importante in psihologia aia a viitoarei mamici care iti cere sfatul (una din ele fiind eu acum).
Rodi9 spune:
Faptul ca reusesti sa alaptezi nu te face de loc o mama mai buna decat una care nu a putut sau poate nu a vrut sa alapteze. Si eu am pornit la inceput cu ideea unei nasteri naturale, fara droguri si eram sigura de faptul ca o sa alaptez cel putin 12 luni. Dar nu a fost sa fie deloc asa. Am ajuns la o cezariana de urgenta dupa 15 ore de travaliu si 4 epidurale care le sfarsit nici nu au mai ajutat. Asa ca imediat dupa ce Nick s-a nascut am ajuns sa fiu sedata pentru 5 ore din cauza durerilor insuportabile. Nick a avut fix 5 kg la nastere si sora medicala l-a intrebat pe sotul meu ce sa faca. El a decis sa nu tina copilul nemancat mai ales ca nu stiau cat o sa fiu adormita si le-a spus sa ii dea un biberon. Oricat am incercat dupa aceea sa alaptez nu s-a putut. Copilul manca ca un purcelus de la inceput si oricat incercam eu sfarseam amandoi frustrati si suparati. Principalul motiv pentru care am renuntat era ca dupa 8 saptamani trebuia sa ma intorc la servici. Poate daca stiam ca am mai mult timp sa incerc nu renuntam. La al doilea copil am tot zis ca incerc din nou dar am decis ca sa recurg la biberon si formula din nou din acelasi motiv - inapoi la servici dupa 8 saptamani. Am tot respectul pentru mamele care au reusit sa isi alapteze bebelusii dar nu as spune ca ai mei copii ar fi mai blegi pentru ca nu au fost alaptati. Poate ca bebelusul care la 6 luni sta ca lemnul nu are nimic de a face cu alaptatul. Si copiii mei la 6 luni au stat ca lemnul dar din simplul motiv ca erau mari si rotofei. Asa ca oricat mi-ar spune oricine ca am facut rau nu o sa ma simt niciodata vinovata. Faptul ca nu am alaptat, sau ca am nascut prin cezariana nu are nimic de a face cu dragostea pentru copiii mei.
bird70 spune:
quote:
Originally posted by inaioana
Eu cred ca dragostea dintre mama si copil trebuie sa nu fie tulburata de nimic.
