complexul lui Oedip la 2 ani?
Raspunsuri - Pagina 3
denizel spune:
quote:
Originally posted by Black_Forestquote:
Originally posted by denizel
Totusi, eu continui sa sustin ideea ca existenta a cel putin doua dormitoare intr-o casa nu suprima dorinta mamei de a dormi cu bebelusul in acelasi pat sau in aceeasi camera.
Vorbest la subiect !, raspunde-i autoarei postului, ea a cerut sfaturi!
Mai repet pentru tine, poate acum intelegi
s-a sugerat sa nu se mai doarma cu copilul in acelasi pat/ camera, si autoarea subiectului s-a plins ca nu poate sa urmeze sugestia din motivul ca are doar o garsoniera.
Autorea subiectului nu a respins ideea ca o alternativa in a isi rezolva situatia, doar a specificat ca nu poate sa o realizeze.
uite ca nu ai fi avut problema asta, legea iti indica ce ar trebui sa faci sa eviti situatii inconfortabile.
Punct!
********************************
"We could never learn to be brave and patient if there were only joy in the world."
!!!Moamaaaaa, vaz ca iar te-ai 'nerfat...
Ca bine ziceai: punct!
Edit: nu crezi ca ar fi mai relaxant pentru tine ca, in loc sa dai replici de genul: "ma explic pentru tine, poate intelegi de data asta" sau "daca ai citi si ai intelege"
, ai incerca sa porti un dialog mai calm si lipsit de agresivitate? Repet, iti faci bine tie in primul rand :-), pentru ca te scutesti de eventuale luari in balon si replici naspa de la ceilalti participanti la dialog (vezi? eu am fost fata fina :-)))
Pentru ca vad ca esti de foarte putin timp pe forum, ma gandeam ca esti in faza in care sari in sus daca cineva iti combate macar o bucatica dintr-o remarca. Ei, nu e cazul s-o mai faci pentru ca, asa cum se stie, comunicarea virtuala are muuulte hibe si neajunsuri si pur si simplu iti macini nervii aiurea :-).
In plus, e atat de fain sa dezbati ceva, cu cineva care gandeste altfel decat tine! :-)
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Mirunaa spune:
denizel, un pupic de la mine!...nu gasesc emoticonul cu pupicul:(
Toate cele bune!
blackgirl0 spune:
Denizel, si de la mine 
Si asta pentru ca am observat ca, de ceva veme, Black Forest se cam simte atacata (de ce? nu stiu) si nu prea imi place atmosfera instituita de ea pe un subiect pana atunci interesant!
simali spune:
Exista o tendinta naturala a copiilor sa se ataseze romantic de parintele de sex opus. Se pare ca este "prima dragoste" a micutilor. Dar nu o dragoste in sensul pe care-l inteleg adultii ci o forma imatura si primitiva de atasament. Se pare ca in timp ce este "atasat romantic" de parintele de sex opus copilul se simte in subconstient vinovat fata de parintele de acelasi sex pe care-l iubeste foarte mult si caruia-i doreste tot binele. Un baiatel se v-a teme ca o fura pe mama tatalui sau o fetita ca-l fura pe tata de linga mama lui si consecintele unui asemenea act li se par ingrozitoare. De aceea psihologii recomanda ca mama si tata sa continue sa-si arate iubirea unul fata de celalalt si sa transmita astfel copilului "mama si tata sunt un cuplu, se iubesc, si nimic din ceea ce ai simti sau ai face tu nu poate duce la despartirea noastra". Se pare ca un astfel de mesaj subliminal linisteste copilul si-i da incredere.
De exemplu sa presupunem ca un baietel care se arata gelos si face scene cand parintii isi arata afectiunea unul fata de celalalt. Daca in momentul in care vine copilul intre ei parintii se despart vinovati si mama se concentreaza sa-l dragaleasca pe baiat ei spun de fapt copilului "noi suntem un cuplu fragil, tata e un papa lapte si oricine poate sa-l dea laoparte, mama e numai a ta si poate ca eu, tatal, intr-o zi o sa plec si o sa ti-o las numai tie". Aici se pare ca-si au originile complexele de vinovatie ale copiilor atunci cand parintii divorteaza sau se cearta (nu stiu daca stiti, dar foarte multi copii cred ca divortul parintilor li se datoreaza lor, ca ei au facut ceva rau si i-au despartit).
Daca insa parintii continua sa aiba momentul lor de intimitate, tatal comportandu-se uneori ca un "sef de haita" (adica atitudinea lui sa fie ceva de genul "haita asta este a mea si femela asta imi apartine" 
fara sa spuna asa ceva, evident) ei vor transmite copilului mesajul "tata e stapan pe situatie (invata si tu de la el sa-ti aperi "haita" cand vei fi mare), PARINTII TE IUBESC FOARTE MULT, DAR SE IUBESC SI INTRE EI, iar tu nu poti sa-i desparti orice ai face". Castigurile metodei:
- copilul intelege ca daca vrea o "haita" in care sa fie "masculul dominant" trebuie sa si-o faca si tatal devine un exemplu in acest sens; aceasta v-a fi de folos ceva mai tarziu.
- se creaza un fundament pentru o relatie buna tata-fiu pentru ca, nemaisimtindu-se vinovat fata de tata copilul nu se mai simte inhibat sa aiba o relatie deschisa cu tatal sau; ba mai mult, "puiul" se simte ocrotit de "masculul dominant" care nu este un papa lapte ci un barbat puternic care stie ce vrea;
- atasamentul romantic fata de mama se tempereaza cu timpul si ramane "o simpla aventura de tinerete". In locul acestui atasament apare o iubire sincera impartita ambilor parinti in mod egal.
Eu am aplicat cu succes mare parte a celor de mai sus. In argumentatia mea, in unele locuri (ca in faza cu haita) am fortat putin firescul ca sa ma fac mai bine inteleasa. Dar incercati sa luati esentialul din postare. Nu va impiedicati prea mult de detaliile colorate, menite sa faca desenul mai sugestiv.
alice
Black_Forest spune:
quote:
Originally posted by blackgirl0
Denizel, si de la mine
Si asta pentru ca am observat ca, de ceva veme, Black Forest se cam simte atacata (de ce? nu stiu) si nu prea imi place atmosfera instituita de ea pe un subiect pana atunci interesant!
discuta la subiect
asa scrie in regulament
vezi ca nici mie nu imi place cind citesc insultele tale off topic .
********************************
"We could never learn to be brave and patient if there were only joy in the world."
denizel spune:
Simali, , mi-a placut foarte mult teoria expusa de tine.
Cam la fel am facut si noi, numai ca asta a venit cumva de la sine, fara sa fi citit ceva atat de detaliat in legatura cu asta.
Cred ca lipit de ce ai spus tu, as recomanda (ma rog, destul de pompos spus :-) ca momentul de intimitate intre parinti sa continue, dar sa fie cumva implicat si copilul in scenariu :-)
Teoria ta este dintr-o carte? Ai putea sa-mi spui care?
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
mama lui Jonika spune:
Bine spus si intr-adevar recomandat de toti psihologii ca de mic copilul sa fie invatat cu ierarhia din familie. Recomandarile facute pt. trecerea cu succes peste complexul lui Oedip sunt tocmai explicarea copilului ca mama este sotia tatalui iar copilul apartine celor doi, si mai ales aceasta explicatie sa fie venita din partea tatalui...dar... la 2 ani copilul nu prea stie aceasta, cum sta traba cu sotia si sotul. La aproprierea dintre mine si sot copilul incepe sa tipe si nu se opreste decat atunci cand sotul pleaca. Daca nu ne oprim vine si ma trage de mana sa ma ia de acolo, sa plec. La inceput ne amuzam si incepeam sa radem. Copilul era luat in brate, mai ales de tata si pupacit, dar ma gandesc daca aceasta este o solutie.
Am tot citit despre cum trebuie sa te comporti dar nu ma asteptam ca acest complex sa intervina la 2 ani, pt. ca explicatia precum si intelegea ei este limitata la aceasta varsta.
Sotul lucreaza destul de mult, pleaca deseori in delegatii, eu fiind singura constanta din viata lui. Apropierea de mine este mai pronuntata... si intr-adevar atunci cand lipseste mai mult copilul simte o anumita vinovatie. Este mult mai cuminte, incearca sa nu ma supere si intreaba mereu de tatal lui, dar atunci cand este acasa incepe competitia.
Avand in vedere importanta acestui complex pt. dezvoltarea ulterioara a copilului sunt hotarata ca pe la varsta de 5-6 ani sa ii fac o evaluare psihologica. Stand atat de mult in preajma copiilor, se observa copii care nu au trecut peste acest complex si modul lor de manifestare.De aceea imi fac probleme privind modul de gestionare a acestui complex.
Oricum
mpopescu
simali spune:
Denizel. O parte din teoria de mai sus are la baza ceea ce am citit in Dr. Spock. Teoria cu haita cred ca este a mea (dar nu m-as mira sa fie dezvoltata undeva, poate chiar eu am citit in trecut despre asta si am uitat...) dar este ceva ce eu urmaresc de mult la oamenii din jurul meu (familia, familia largita, familiile prietenilor). Zau daca noi oamenii nu suntem in familie cam ca o haita de lupi. Si in sensul bun al expresiei (pentru ca nu stiu daca stiti, dar lupii isi aleg partenere pe viata si sunt familisti excelenti). Vezi o familie cu doi frati. Daca sunt baieti tot timpul se inghiontesc si se busesc incercand sa stabileasca in joaca o ierarhie; alte ori, daca parintii vin si spun ca fratele mai mic este egal in drepturi cu cel mare se creaza convulsii, pentru ca cer de fapt ceva nefiresc. Daca cei doi frati ar fi lasati sa-si stabileasca singuri ordinea in "haita" eu cred ca ar fi mult mai putine probleme. Lafel cu tatal. El e seful haitei. Restul puilor trebie sa-l respecte. Vine adolescenta si lupii tineri incep sa conteste autoritatea tatalui si par ca ar vrea sa ia conducerea. Aici parintii trebuie sa fie uniti "haita asta e a noastra, daca cineva vrea sa fie sef undeva sa-si faca haita lui".
Pana la urma, noi oamenii suntem tot un fel de animale si de aceste reminescente nu prea ne putem dezice.
Prin educatie reusim, in timp, sa facem din ce in ce mai mic animalul din noi; si asta este extraordinar la noi, oamenii. Dar copiii au un drum lung de parcurs si noi trebuie sa-i ajutam sa se impace cu ceea ce sunt fara prea multe convulsii. Si aici este nevoie de foarte multa intuitie si bun simt.
alice
denizel spune:
Alice, nu prea e digerabila teoria asta a haitei :-)
Unul din motive ar fi acela ca pentru mine, nu sta in picioare teoria ca avem in noi reminescente animale :-)
In al doilea rand, nu stiu, dar cred ca acest comportament si astepatari tip haita de lupi, este valabil doar la persoane neevoluate complet, a caror viata se desfasoara in conditii de semisalbaticie/salbaticie.
Pentru ca, in afara de faptul ca la nivel uman nu accept ierarhizarile (nici macar cea dintre parinti si copiii: pentru mine, copilul este egal cu parintele :-), ele nici macar nu exista cu adevarat. Excludem aici ierarhiile de tip sef-subaltern.
Si zic asta pentru ca, din experienta de pana acum, nu am cunoscut persoana care sa isi accepte locul 'cuvenit' in 'haita'. E o permanenta zbatere in 'haitele' de oameni si aproape intotdeauna unul mai slab sau mai prost situat va incerca sa-l detroneze pe cel mai puternic.
Asta nu se observa prea evident deoarece procesul 'detronarii' implica uneori riscuri sau aduce cu el consecinte nedorite de cel slab (deci cel slab va renunta), dar ideea e ca el nu accepta (cel putin la nivel mental) pozitia joasa care i s-a impus sau care i se cuvine.
In haitele de lupi insa, odata stabilit masculul sau femela dominanta, gata, s-a sfarsit cu luptele pentru putere.
Nu stiu cat de bine m-am facut inteleasa :-).
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
geniest spune:
Al meu baietel are 3 ani si 10 luni si de trei zile vrea sa se casatoreasca cu mine. Este foarte atasat de tatal lui (cu el doarme noaptea, pe mine nu ma accepta) insa mi-a spus ca el fiind baietel trebuie sa se casatoreasca cu o fetita, e musai. El s-ar casatori si cu tati insa sunt amandoi baietei. Asa mi-a explicat.
Deocamdata ma amuza ideea lui....astept urmarea......